ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 iunie 2008, astfel cum a fost precizată, reclamantul L.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri, prin care să fie declarat admis la concursul de admitere în magistratură din data de 13 aprilie 2008, având în vedere că îndeplinește condițiile legale, iar prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 22 aprilie 2008 și hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 419 din 8 mai 2008, pârâtul a omis nejustificat acest lucru.

În ceea ce privește Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 22 aprilie 2008, prin care s-a dispus suplimentarea cu doar 30 de posturi de procuror, reclamantul a arătat, în motivare că i s-a produs o vătămare a drepturilor deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 22 5 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură având în vedere că nu existau 30 de medii egale cu cea a candidatului de pe locul 50 și această suplimentare de posturi se justifică doar dacă s-ar fi făcut în limitele numărului de posturi vacante la acel moment.

Pârâtul se afla în eroare la acea dată, deoarece existau mai multe posturi vacante, după cum rezultă din înscrisurile emise de către acesta, iar acest fapt a determinat ca reclamantul, aflat pe poziția 87, cu media 7,15, să fie admis în funcția de procuror alături de ceilalți candidați, deși îndeplinește condițiile prevăzute de Regulament și să fie pus într-o situație discriminatorie în raport cu ceilalți 32 de candidați declarați admiși, pe lângă ceilalți 50, suplimentarea cu numai 30 de posturi fiind arbitrară și neechitabilă în ceea ce-l privește.

Reclamantul a mai menționat că și prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 419/2008 i-au fost vătămate drepturile, deoarece, deși s-a respins cererea de suplimentare a numărului de posturi de procurori pentru candidații care au obținut note peste 7 la concurs, cu motivarea că nu ar mai fi existat posturi vacante, în realitate existau încă 6 posturi vacante, ce trebuiau repartizate în ordinea mediilor următorilor candidați situați pe locurile 83 – 88, el aflându-se la poziția 87. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 662 din 15 octombrie 2008, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a calificat acțiunea reclamantului ca având drept obiect refuzul nejustificat al pârâtului de a-l declara admis la concursul de admitere în magistratură și, în temeiul probelor administrate, a reținut că nu sunt întrunite cerințele textului art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, deoarece refuzul de a-l declara admis pe reclamant la concursul în discuție nu este exprimat cu exces de putere printr-o manifestare de voință discreționară a pârâtului, suplimentarea locurilor cu 30 de posturi fiind justificată și stabilită legal prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 172/2008 și prin dispozițiile art. 4 alin. (2) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură și ale art. 33 din Legea nr. 303/2004.

Cu privire la susținerea reclamantului referitoare la tratamentul discriminatoriu la care a fost supus, prima instanță a reținut că soluția se impune, având în vedere caracterul justificat al suplimentării numărului de posturi scoase inițial la concurs și faptul că media obținută de petent este mai mică decât cea a ultimului candidat declarat admis. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.M.L., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: - în mod greșit instanța de fond nu a analizat excepțiile de nelegalitate ale Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2008, nr. 405/2008 și nr. 419/2008.

Acestea sunt nelegale prin prisma prevederilor art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii organizează concurs pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea, iar potrivit art. 22/5 alin. (1) și art. 23 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură și numirea în funcțiile de judecător și procuror fără concurs, s-a statuat că pentru a fi declarat admis la concursul de admitere în magistratură, limita minimă a mediei obținute la examen este 7. Așadar, susține recurentul, întrucât a îndeplinit condiția de medie, ar fi trebuit să fie repartizat pe unul din posturile vacante existente în magistratură, iar nu în limitele unui număr redus de posturi, scoase la concurs.

- din înscrisurile depuse la dosarul de fond a rezultat că la data de 13 aprilie 2008, data organizării concursului de ocupare a posturilor de procuror, erau vacante un număr de 88 posturi ca procuror, astfel că Consiliul Superior al Magistraturii, în mod nejustificat a scos la concurs un număr de numai 82 de posturi, fără a ține seama de nevoile de personal din acest domeniu. În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului și a excepțiilor de nelegalitate menționate, iar în fond, admiterea acțiunii formulate, cu obligarea intimatului-pârât la emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie numit pe un post de procuror, întrucât a îndeplinit, cu ocazia concursului din 13 aprilie 2008, cerințele legale în acest sens.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, este atributul Consiliului Superior al Magistraturii de a organiza anual, sau ori de câte ori este nevoie, concursul pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea, iar prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 22 aprilie 2008 numărul de posturi scoase la concurs a fost stabilit în funcție de situația posturilor vacante existente în acel moment și de posturile repartizate auditorilor de justiție, promoția 2007-2009, respectiv promoția 2006-2008.

De asemenea, art. 22 alin. (1) și art. 23 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură și numirea în funcțiile de judecător și procuror fără concurs prevăd pe lângă condiția de medie și condiția încadrării în limita numărului de posturi scoase la concurs, astfel că este neîntemeiată critica recurentului privind inexistența acestei din urmă condiții.

Este neîntemeiat și motivul de recurs formulat de reclamant în ceea ce privește nepronunțarea instanței de fond asupra excepțiilor de nelegalitate ce privesc Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 419/2008 (prin care s-au validat rezultatele concursului din 13 aprilie 2008), Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006 (prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură) și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 22 aprilie 2008 (prin care s-a decis suplimentarea numărului de postului scoase la concurs), în considerentele sentinței arătându-se pe larg faptul că aceste hotărâri au fost emise în conformitate cu prerogativele conferite Consiliului Superior al Magistraturii prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

De altfel, aceste hotărâri au fost atacate de reclamantul-recurent prin însăși acțiunea introductivă de instanță, astfel că invocarea concomitentă a excepției de nelegalitate privitoare la aceleași hotărâri este inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții de Apel cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant privind hotărârile nr. 152/2008, 405/2008 și 419/2008. Respinge recursul declarat de reclamantul L.M.L. împotriva sentinței civile nr. 662 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.