ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4354/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4354/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați sub nr. 1473/44/2011, reclamanții A.D.E., B.G.C., I.A.C., B.P.I.,

au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii,

anularea Hotărârii nr. 487 din 21 iulie 2011 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii și obligarea pârâtului să continue procedura în vederea ocupării

postului de procuror rămas neocupat, precum și obligarea la aplicarea art. 22

5

alin. (2) teza a II-a din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în

funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, în sensul suplimentării de

posturi, având în vedere numărul candidaților cu aceeași notă obținută la

concursul susținut la 21 noiembrie 2010.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat cereri de valorificare a

rezultatului examenului de admitere în magistratură, cererile fiind soluționate

în sensul respingerii în ședința Plenului C.S.M. din 21 iulie 2011.

Au apreciat

reclamanții că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea eronată a art. 22

5

alin. (2) din Regulament, având caracter discriminatoriu, reclamanții fiind

nedreptățiți, deoarece postul vacant de procuror rămas neocupat a fost alocat

concursului prin hotărâre de plen alături de alte posturi și are același regim

juridic ca toate posturile alocate concursului.

S-a mai susținut că

prin hotărârile anterioare ale C.S.M. a fost aplicat un regim juridic egal și

nediferențiat tuturor posturilor alocate concursului și tuturor concurenților,

hotărârea atacată producând o vătămare și o discriminare față de candidații cu

media 7,35 care în prezent sunt procurori.

Prin întâmpinarea

depusă în termen legal Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 4 alin.

(9) din Regulament.

Prin Sentința civilă

nr. 31/F din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând

anularea Hotărârii nr. 487/2011 a Plenului C.S.M. și obligarea autorității

pârâte să continue procedura în vederea ocupării postului de procuror rămas

neocupat. De asemenea, a obligat pârâtul să facă aplicarea art. 22

5

alin. (2) teza a II-a din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în

funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, în sensul suplimentării de

posturi având în vedere numărul candidaților cu aceeași medie.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 829 din 30

septembrie 2010, Plenul C.S.M. a aprobat organizarea concursului de admitere în

magistratură, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru

ocuparea unui număr de posturi vacante de judecător și procuror.

Totodată, prin

Hotărârea nr. 1156 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a validat rezultatele finale ale concursului de admitere în

magistratură din data de 21 noiembrie 2010. Prin aceeași hotărâre s-a dispus

suplimentarea posturilor scoase la concurs pentru candidații care au obținut

aceeași medie cu cea a ultimului candidat admis, respectiv cu două posturi la

judecători și patru posturi la procurori, dând eficiență disp. art. 22

5

alin. (2) din Regulament.

Ulterior, ca urmare a

constatării neîndeplinirii condițiilor legale prev. de art. 22

6

din

Regulament, un candidat nefiind apt din punct de vedere psihologic, prin

Hotărârea nr. 89 din 3 martie 2011, Plenul C.S.M. a decis că disp. art. 23

alin. (3) din Regulament se aplică și în situația rămânerii neocupate a

posturilor scoase la concurs, ca urmare a neîndeplinirii de către unii

candidați a condițiilor prev. de art. 22

6

alin. (2) din Regulament.

Ca urmare a

renunțării unui candidat la valorificarea rezultatului obținut la concurs, prin

Hotărârea nr. 203 din 7 aprilie 2011, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a decis că disp. art. 23 alin. (3) din Regulament se aplică și în

situația rămânerii neocupate a posturilor scoase la concurs, ca urmare a

renunțării unui candidat la valorificarea rezultatului obținut la concursul de

admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010.

În consecință, Plenul

C.S.M. a dispus continuarea procedurii de ocupare a posturilor rămase neocupate

ca urmare a desfășurării concursului de admitere în magistratură și dând

eficiență art. 22

5

alin. (2) a suplimentat posturile scoase la

concurs pentru candidații cu medii egale, respectiv cu patru posturi de

procuror.

Prin Hotărârea nr.

312 din 19 mai 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus

continuarea procedurii în vederea ocupării postului de procuror rămas neocupat

ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prev. de art. 22

6

din Regulament

de către un candidat înscris la procurori. Nemaifiind candidați care au optat

pentru funcție de procuror, Plenul a apreciat că devin aplicabile disp. art. 23

alin. (3) din Regulament și a dispus suplimentarea cu cinci posturi pentru

candidații cu aceeași medie, 7,35, care au optat inițial pentru funcția de

judecător. Dintre aceștia, candidata C.G.N. a renunțat la valorificarea

rezultatului obținut, astfel încât un post a rămas neocupat.

Pentru a ocupa acest

post, toți candidații cu media 7,30 au formulat cereri de valorificare a

rezultatului obținut, cereri care au fost respinse, prin Hotărârea nr. 487 din

21 iulie 2011.

Împotriva Hotărârii

nr. 487 din 21 iulie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii toți

candidații au procedat la formularea unei plângeri prealabile în temeiul art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prima instanță a

apreciat că urmare a renunțării candidatei C.G.N. la postul care i se cuvenea,

se impunea continuarea procedurii de ocupare a postului rămas neocupat, conf.

prev. art. 23 alin. (3) și (4) din Regulament și practicii administrative a

Consiliului Superior al Magistraturii, care prin hotărârile emise anterior a

dispus în acest sens.

Procedând la

interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor Regulamentului, prima

instanță a constatat că la acest moment art. 22

5

din Regulament își

produce efectele.

A mai apreciat

instanța de fond că interpretarea dată de C.S.M. dispozițiilor respective este

eronată, deoarece toate posturile alocate concursului și toți concurenții

trebuie să se bucure de un tratament juridic egal și nediferențiat, hotărârea

atacată fiind de natură a produce reclamanților o vătămare și o discriminare.

exercitată

2.1. Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Consiliul Superior al Magistraturii, invocând

ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și

aplicare a prevederilor art. 22

5

, coroborate cu cele ale art. 23

alin. (3) și (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în

funcțiile de procuror și procuror fără concurs, aprobat prin Hotărârea nr.

152/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a argumenta

susținerea făcută, autoritatea publică pârâtă a susținut, în esență, că

formularea folosită la art. 23 alin. (3) din Regulament, „pot opta pentru

posturile rămase neocupate în urma desfășurării concursului”, trebuie

interpretată în sensul că se referă exclusiv la posturile care au fost alocate

încă de la început concursului organizat și că nu intră în această categorie

posturile suplimentate ulterior desfășurării concursului, ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 22

5

alin. (2) din Regulament.

Or, susține

autoritatea recurentă, în completarea argumentării sale, instanța de fond a

aplicat prevederile art. 23 alin. (3) din Regulament în cazul unui post care a

rămas neocupat, nu în urma concursului, ci ca urmare a faptului că un candidat

a renunțat la valorificarea rezultatului obținut la concursul de admitere în

magistratură din data de 21 noiembrie 2010.

În concluzie,

Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat admiterea recursului,

desființarea soluției instanței de fond și respingerea acțiunii formulate de

cei patru reclamanți ca neîntemeiată.

2.2.

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare, prin care au răspuns criticilor

recursului, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică și solicitând respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

Recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este

necontestat că intimații-reclamanți au participat la concursul de admitere în

magistratură organizat de C.S.M. la data de 21 noiembrie 2010, optând pentru

funcția de judecător, fiind declarați respinși pentru că au obținut o notă de

7,30, sub pragul notei de 7,45, până la care au fost declarați admiși

candidații care au optat pentru această funcție.

De asemenea, este

necontestat că unul dintre candidații care optaseră pentru funcția de

judecător, candidata C.G.N., a renunțat la cererea de valorificare a

rezultatului obținut la concurs (7,35) pentru unul dintre posturile suplimentate

prin Hotărârea nr. 312/2011, situație în care candidații care obținuseră nota

7,30 au solicitat valorificarea rezultatului obținut la concurs în vederea

ocupării postului rămas astfel neocupat.

În cauză, problema în

litigiu este dacă dispozițiile art. 23 alin. (3) din Regulament sunt sau nu

aplicabile în cazul intimaților-reclamanți care au cerut valorificarea

rezultatului obținut la concurs în situația în care postul rămas neocupat nu

făcea parte din posturile scoase inițial la concurs, ci făcea parte din

posturile suplimentate prin Hotărârea nr. 312/2011.

Potrivit art. 23

alin. (3) din Regulament, în vigoare la data concursului și la data formulării

cererilor de valorificare a rezultatului obținut la concurs, „Candidații care

nu au fost declarați admiși pentru funcția pentru care au concurat, dar care

îndeplinesc condițiile de medie prevăzute la art. 22

5

alin. (1), pot

opta pentru posturile rămase neocupate în urma desfășurării concursului”.

În cauză, este

necontestat că intimații-reclamanți îndeplinesc condiția cerută la art. 22

5

alin. (1) din Regulament, obținând nota peste 7,00, anume nota 7,30.

Instanța de recurs

este de acord cu susținerea autorității recurente, dispozițiile art. 23 alin.

(3) din Regulament fiind aplicabile numai în situația posturilor rămase

neocupate, dintre posturile scoase inițial la concurs, existente la data

validării rezultatelor concursului.

În acest mod a și

procedat autoritatea recurentă care, prin Hotărârea nr. 1156 din 16 decembrie

2010, a validat rezultatele concursului din data de 21 noiembrie 2010 și, dând

eficiență dispozițiilor art. 22

5

din Regulament, a suplimentat

limita posturilor scoase la concurs cu 2 posturi de judecător și 4 de procuror.

Dar, ulterior, luând

act de survenirea unor situații pe care le-a apreciat ca fiind conforme, a

suplimentat în mod repetat limita posturilor scoase la concurs prin hotărâri

succesive.

Astfel, prin

Hotărârea nr. 89 din 3 martie 2011, ca urmare a faptului că doi candidați nu au

îndeplinit condițiile pentru a fi numiți în funcțiile pentru care au optat

(posturile respective rămânând neocupate), a fost suplimentată limita

posturilor cu 4 posturi de judecător și 5 de procuror.

La fel, prin

Hotărârea nr. 203 din 7 aprilie 2011, ca urmare a renunțării unui candidat la

valorificarea rezultatelor concursului respectiv (postul respectiv rămânând

neocupat), s-a realizat o altă suplimentare cu 4 posturi de procuror.

De asemenea, așa cum

s-a mai arătat, prin Hotărârea nr. 312 din 9 mai 2011, ca urmare a faptului că

un candidat nu a îndeplinit condițiile art. 22

6

din Regulament

(existența unei bune reputații) s-a realizat o nouă suplimentare cu 5 posturi

de judecător pentru candidații care obținuseră la concurs nota 7,35.

Or, dintre cei 5

candidați care obținuseră nota 7,35, un candidat a renunțat la cererea de

valorificare a rezultatului său la concurs, rămânând astfel neocupat postul în

legătură cu care au formulat cerere de valorificare intimații-reclamanți care

obținuseră la concurs nota 7,30. Această cerere a fost respinsă prin Hotărârea

nr. 487 din 21 iulie 2011 de C.S.M. cu motivarea, în esență, că această cerere

nu se referă la un post rămas neocupat în urma concursului, ci ca urmare a

renunțării unuia dintre candidații aflați în procedura de valorificare a

rezultatelor concursului.

Procedând în acest

mod, autoritatea recurentă a introdus, fără o justificare rezonabilă și

obiectivă, un tratament diferențiat în cazul intimaților-reclamanți în raport

cu candidații la care s-au referit hotărârile anterioare, prin care s-au făcut

suplimentări succesive de posturi, după adoptarea Hotărârii nr. 1156/2010 de

validare a rezultatelor concursului și de suplimentare în condițiile art. 22

5

din Regulament a limitei de posturi scoase la concurs.

Or, potrivit

principiilor generale ale bunei administrări, orice autoritate administrativă

în activitatea de aplicare în concret a normelor legale trebuie să acționeze cu

obiectivitate și imparțialitate, aplicând un tratament egal și

nediscriminatoriu situațiilor similare soluționate.

În acest context,

instanța de recurs amintește, așa cum a făcut și curtea de apel, că, în

jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că

diferența de tratament reprezintă discriminare în sensul art. 14 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului atunci când autoritățile introduc deosebiri de

tratament în situații analoage comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o

justificare rezonabilă și obiectivă, așa cum a procedat în cauza de față

autoritatea publică recurentă în soluționarea cererilor de valorificare a

rezultatelor concursului din 21 noiembrie 2010.

În concluzie, având

în vedere considerentele prezentate mai sus, instanța de recurs reține că

soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Sentinței civile nr.

31/F din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ