ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3562/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal la data de 5 mai 2011, sub nr. 4187/2/2011,

reclamantul L.M.I. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului

Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a invocat excepția de

nelegalitate a art. 4 alin. (9) din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de admitere în magistratură și numirea în funcțiile de

judecător și procuror fără concurs - aprobat prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152 din 1 martie 2006, modificată și

completată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

123 din 7 februarie 2008, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu forță

juridică superioară și a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 166 din 24 martie 2011, obligarea acestuia la

emiterea unei Hotărâri prin care să dispună repartizarea sa pe un post vacant

de procuror, ca urmare a valorificării rezultatului obținut la concursul de

admitere în magistratură care a fost organizat la data de 21 noiembrie 2010, cu

efecte în ceea ce privește vechimea în funcția de procuror la parchetul de pe

lângă judecătorie.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că la 21 noiembrie 2010 a participat la concursul de admitere în magistratură,

organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru ocuparea unui

număr de 60 posturi de judecător la judecătorii și 50 posturi de procuror la

parchetele de pe lângă judecătorii, optând pentru funcția de judecător la

înscrierea la concurs.

În cauza, în raport de obiectul litigiului,

reclamantul a apreciat că este întrunită cerința prevăzută de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, întrucât soluționarea litigiului pe fond, depinde de

actul administrativ atacat pe cale de excepție, respectiv Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură și numirea

în funcțiile de judecător și procuror fără concurs.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a

formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe

fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 5763 din 10 octombrie 2011,

Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fiind

respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 166

din 24 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și

obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin

care să dispună repartizarea sa pe un post vacant de procuror, ca urmare a

valorificării rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură ce

a avut loc la data de 21 noiembrie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a

reținut în esență următoarele.

Reclamantul L.M.I. a solicitat prin prezenta

acțiune în contencios administrativ anularea Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 166 din 24 martie 2011, prin care pârâtul

Consiliul Superior al Magistraturii i-a respins cererea de "valorificare a

rezultatului concursului de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie

2010, în sensul repartizării sale pe un post vacant de procuror", fără ca

în prealabil să se adreseze emitentului, în vederea revocării acesteia.

A reținut Curtea că reclamantul trebuia să

facă dovada parcurgerii procedurii prealabile odată cu depunerea acțiunii.

Acesta a formulat direct o acțiune în contencios administrativ, criticând

modalitatea în care autoritatea pârâtă i-a soluționat cererea ce intra în

competența autorității, întemeindu-se pe dispozițiile art. 1 din Legea nr.

554/2004, fără a parcurge procedura prealabilă.

A concluzionat Curtea că, temeiul juridic al

acțiunii nu e reprezentat de un pretins refuz nejustificat de soluționare a

unei cereri și nici de o nesoluționare în termen, pentru a nu fi necesară

parcurgerea procedurii prealabile, potrivit art. 7 alin. 5 teza a II-a raportat

la alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel că excepția

inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile este întemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de

fond a declarat recurs reclamantul L.M.I.

Criticile de nelegalitate sunt circumscrise de

către recurentul reclamant motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., invocând astfel că instanța de fond a admis excepția

inadmisibilității, apreciind în mod greșit că înscrisurile de care s-a prevalat

nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare "Înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Art. 12 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare

prevede că "Reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe

care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se

comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a

primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii,

certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum

și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă

acest demers era obligatoriu. În situația în care reclamantul introduce acțiune

împotriva autorității care refuză să pună în executare actul administrativ emis

în urma soluționării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va depune

la dosar și copia certificată după acest act."

Instanța de fond, în mod temeinic și legal a

dispus cu privire la excepția inadmisibilității, reținând nerespectarea

prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările ulterioare, care impun, în mod imperativ, parcurgerea etapei

plângerii prealabile, anterior sesizării instanței.

Așa cum a reținut și instanța de fond, înscrisurile

la care se face referire în cuprinsul motivelor de recurs ca făcând, în opinia

recurentului reclamant, dovada parcurgerii procedurii prealabile, nu pot fi

apreciate în sensul dorit de acesta.

Cerere de valorificare a rezultatului

concursului de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010 și

"obiecțiunile la Nota de fundamentare nr. 1/6144/20011 a Direcției resurse

Umane și Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii" au

fost depuse anterior emiterii actului administrativ atacat, respectiv anterior

Hotărârii nr. 166 din 24 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, recurentul reclamant expunând aceleași argumente ca cele

susținute ulterior în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Se reține că înscrisurile menționate nu pot

suplini procedura strict și expres reglementată de art. 7 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, procedură

pe care recurentul reclamant nu a urmat-o.

Dispozițiile legale anterior menționate au

caracter imperativ, instituind o condiție specială de exercițiu a dreptului la

acțiune, iar nerespectarea acestora atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Prin urmare, în condițiile în care recurentul

reclamant nu a urmat procedura prealabilă obligatorie reglementată de

dispozițiile legale evocate, în mod judicios a dispus instanța de fond cu

privire la inadmisibilitatea cererii acestuia.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

L.M.I. împotriva Sentinței nr. 5763 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

martie 2013.

Procesat

de GGC - CL