ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3562/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 5 mai 2011, sub nr. 4187/2/2011, reclamantul L.M.I.

a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a invocat excepția de nelegalitate a art. 4 alin. (9) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură și numirea în funcțiile de judecător și procuror fără concurs - aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152 din 1 martie 2006, modificată și completată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 123 din 7 februarie 2008, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu forță juridică superioară și a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 166 din 24 martie 2011, obligarea acestuia la emiterea unei Hotărâri prin care să dispună repartizarea sa pe un post vacant de procuror, ca urmare a valorificării rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură care a fost organizat la data de 21 noiembrie 2010, cu efecte în ceea ce privește vechimea în funcția de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 21 noiembrie 2010 a participat la concursul de admitere în magistratură, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru ocuparea unui număr de 60 posturi de judecător la judecătorii și 50 posturi de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, optând pentru funcția de judecător la înscrierea la concurs. În cauza, în raport de obiectul litigiului, reclamantul a apreciat că este întrunită cerința prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât soluționarea litigiului pe fond, depinde de actul administrativ atacat pe cale de excepție, respectiv Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură și numirea în funcțiile de judecător și procuror fără concurs.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 5763 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fiind respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 166 din 24 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună repartizarea sa pe un post vacant de procuror, ca urmare a valorificării rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură ce a avut loc la data de 21 noiembrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Reclamantul L.M.I. a solicitat prin prezenta acțiune în contencios administrativ anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 166 din 24 martie 2011, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii i-a respins cererea de "valorificare a rezultatului concursului de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010, în sensul repartizării sale pe un post vacant de procuror", fără ca în prealabil să se adreseze emitentului, în vederea revocării acesteia. A reținut Curtea că reclamantul trebuia să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile odată cu depunerea acțiunii. Acesta a formulat direct o acțiune în contencios administrativ, criticând modalitatea în care autoritatea pârâtă i-a soluționat cererea ce intra în competența autorității, întemeindu-se pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fără a parcurge procedura prealabilă.

A concluzionat Curtea că, temeiul juridic al acțiunii nu e reprezentat de un pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri și nici de o nesoluționare în termen, pentru a nu fi necesară parcurgerea procedurii prealabile, potrivit art. 7 alin. 5 teza a II-a raportat la alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel că excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile este întemeiată. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamantul L.M.I. Criticile de nelegalitate sunt circumscrise de către recurentul reclamant motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând astfel că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității, apreciind în mod greșit că înscrisurile de care s-a prevalat nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Art. 12 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare prevede că "Reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale.

În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. În situația în care reclamantul introduce acțiune împotriva autorității care refuză să pună în executare actul administrativ emis în urma soluționării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va depune la dosar și copia certificată după acest act." Instanța de fond, în mod temeinic și legal a dispus cu privire la excepția inadmisibilității, reținând nerespectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, care impun, în mod imperativ, parcurgerea etapei plângerii prealabile, anterior sesizării instanței.

Așa cum a reținut și instanța de fond, înscrisurile la care se face referire în cuprinsul motivelor de recurs ca făcând, în opinia recurentului reclamant, dovada parcurgerii procedurii prealabile, nu pot fi apreciate în sensul dorit de acesta. Cerere de valorificare a rezultatului concursului de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010 și "obiecțiunile la Nota de fundamentare nr. 1/6144/20011 a Direcției resurse Umane și Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii" au fost depuse anterior emiterii actului administrativ atacat, respectiv anterior Hotărârii nr. 166 din 24 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul reclamant expunând aceleași argumente ca cele susținute ulterior în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Se reține că înscrisurile menționate nu pot suplini procedura strict și expres reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, procedură pe care recurentul reclamant nu a urmat-o. Dispozițiile legale anterior menționate au caracter imperativ, instituind o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, iar nerespectarea acestora atrage inadmisibilitatea acțiunii. Prin urmare, în condițiile în care recurentul reclamant nu a urmat procedura prealabilă obligatorie reglementată de dispozițiile legale evocate, în mod judicios a dispus instanța de fond cu privire la inadmisibilitatea cererii acestuia. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul L.M.I. împotriva Sentinței nr. 5763 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013. Procesat de GGC - CL