ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 585/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.M.D., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii, a solicitat: - recorectarea lucrărilor scrise la concursul de admitere în magistratură, organizat de pârâți la 10 decembrie 2006 și acordarea în mod corect a notelor ce se cuvin în funcție de conținutul lucrărilor și baremul de corectare; - anularea în parte a deciziei comisiei de soluționare a contrstațiilor, prin care contestația reclamantului a fost admisă numai în parte, urmând a fi declarat admis; - obligarea pârâților să-l declare admis la concursul din 10 decembrie 2006 pentru unul din posturile pentru care a candidat; - suspendarea deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor, precum și a întregii proceduri de validare a rezultatelor la concursul menționat, până la data soluționării definitive și irevocabile a prezentei cauze.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, în cazul său, comisia de corectare a săvârșit o gravă eroare în evaluarea lucrărilor, care au fost subevaluate, iar la recorectare media sa a crescut în mod semnificativ, niciun alt candidat neavând o creștere de notă atât de mare. Reclamantul a apreciat că ambele comisii de corectare a lucrărilor au încercat limitarea numărului celor admiși în magistratură și nu au urmărit o analiză și o evaluare corectă a lucrărilor susținute de candidați.

În raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, considerând că acestea ar fi contrare prevederilor art. 21 din Constituția României, privind liberul acces la justiție, art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind emiterea ordinelor și instrucțiunilor de către organele administrației publice de specialitate sau ale autorităților administrative autonome numai pe baza și în executarea legilor. Totodată, reclamantul a susținut că prevederile menționate încalcă art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, cu referire la dreptul la un proces echitabil, precum și art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind excesul de putere, așa cum este definit de art. 2 lit. m) din aceeași lege.

Prin sentința civilă nr. 195 din 29 august 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins atât acțiunea reclamantului, cât și excepția de nelegalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006. Totodată, a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național al Magistraturii. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a apreciat că acțiunea prin care reclamantul tinde la o modificare a evaluării lucrărilor sale din concurs nu este admisibilă. S-a mai reținut că reclamantul a uzat de procedura administrativă a contestării rezultatelor, prevăzută de regulamentul în cauză, lucrarea fiindu-i recorectată, iar notarea având caracter definitiv.

Totodată, s-a arătat că instanța nu este abilitată să se substituie comisiilor de specialitate și evaluarea conținutului lucrărilor, al elaborării subiectelor și baremurilor de notare corespunzătoare. În cazul unui concurs de admitere, aspectele supuse controlului judiciar se referă la interpretarea cerințelor legale. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național al Magistraturii, s-a reținut de către instanță, că aceasta nu poate fi primită pe considerentul că regulamentul atacat conferă acestui institut calitatea de organizator al concursurilor, în numele Consiliului Superior al Magistraturii și atribuțiilor ce-i revin potrivit Legii nr. 303/2004, în privința admiterii în magistratură și formării profesionale inițiale a judecătorilor și procurorilor.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul F.M.D., care a solicitat, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât nu s-a intrat pe fondul cauzei. În subsidiar, reclamantul a cerut modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs, încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., se arată de către recurent următoarele: 1. Instanța de fond în mod greșit a reținut că intimații au depus dosarul administrativ al concursului la care a participat, în realitate, fiind prezentate doar o serie de înscrisuri ulterioare desfășurării acestuia.

Prin urmare, nu s-a realizat o cercetare a fondului cauzei. 2. În situația în care evaluarea cunoștințelor profesionale ale candidatului la admiterea în profesie s-a făcut cu încălcarea procedurilor legale, atunci persoana prejudiciată are dreptul de a se adresa instanței de judecată, în acest sens fiind și practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Van Marle contra Olandei). Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat verificarea legalității corectării și recorectării lucrărilor de către comisia de concurs, prin încuviințarea unei expertize judiciare care să stabilească dacă lucrărilor respective le-a fost acordat punctajul cuvenit prin baremul de corectare. 3. Prima instanță în mod eronat a apreciat că în speță nu este vorba de un exces de putere din partea autorităților intimate, așa cum este definit de Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin subevaluarea lucrărilor scrise, cele două comisii de concurs au săvârșit un exces de putere, încălcându-i dreptul de a participa la un concurs organizat în condiții de legalitate și egalitate de șanse. 4. Hotărârea primei instanțe nu cuprinde foarte clar motivele care au stat la baza respingerii acțiunii și a celor două excepții care au fost formulate în cauză. Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare: Recurentul a concurat pentru un post de procuror la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 10 decembrie 2006. Notele obținute la disciplinele de concurs nu i-au permis recurentului să fie declarat admis, nici după soluționarea contestației de către comisia învestită în acest sens. Prin hotărârea nr. 15 din 18 ianuarie 2007 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins solicitările recurentului cu privire la recorectarea lucrărilor scrise la concursul de admitere în magistratură.

În mod corect, prima instanță a apreciat prin sentința recurată că cererea recurentului-reclamant este nefondată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, notarea comisiei de contestații este definitivă. De asemenea, este corectă concluzia instanței de fond în sensul că nu se poate substitui comisiei de soluționare a contestațiilor și reevalua o lucrare de concurs, deoarece acestea constituie exclusiv atribuții ale comisiei. În aceste cazuri, controlul judecătoresc se exercită doar în ceea ce privește modalitatea în care a fost respectată procedura de concurs, evaluarea conținutului științific al subiectelor și al baremului nefiind de competența instanței de contencios administrativ.

În caz contrar, s-ar aduce atingere stabilității, caracterului definitiv al rezultatelor oricărui concurs. Înalta Curte nu poate primi critica recurentului în sensul că, în cererea dedusă judecății, a invocat doar aspecte legate de procedura de concurs, întrucât prin solicitarea probei cu expertiză de specialitate acesta urmărește, în realitate, tot reevaluarea notelor obținute la concurs. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excesul de putere reprezintă exercitarea dreptului de apreciere, aparținând autorităților administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

În speță, în mod corect prima instanță a reținut că autoritățile intimate nu au acționat cu exces de putere, deoarece acestea au respectat prevederile legale anterior indicate privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură. Astfel, lucrările recurentului au fost corectate de către comisia de corectare, conform dispozițiilor cuprinse în regulamentul de concurs, iar contestația sa a fost soluționată de către comisia de contestații, prin recorectarea lucrărilor sale de concurs, potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din actul normativ în discuție. Instanța de control judiciar apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care dispune că se poate dispune casarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu este fondat.

Într-adevăr, în raport de prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților. Se poate aprecia că textul legal anterior enunțat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar. Dispoziția legală mai sus citată nu impune, însă, instanței de judecată obligația de a se răspunde punctual la toate susținerile și afirmațiile părților, textul făcând referire expresă numai la indicarea motivelor pentru care au fost respinse „cererile” acestora. Așadar, instanța are posibilitatea de a proceda la sintetizarea acestora, în raport de legătura lor logică, și să le examineze grupat, ceea ce a fost făcut și de către Curtea de apel.

În consecință, în raport de considerentele anterior expuse și de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.M.D. împotriva sentinței civile nr. 195 din 29 august 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.