ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 585/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.M.D., în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național

al Magistraturii, a solicitat:

- recorectarea lucrărilor scrise la concursul

de admitere în magistratură, organizat de pârâți la 10 decembrie 2006 și acordarea

în mod corect a notelor ce se cuvin în funcție de conținutul lucrărilor și baremul

de corectare;

- anularea în parte a deciziei comisiei de soluționare

a contrstațiilor, prin care contestația reclamantului a fost admisă numai în parte,

urmând a fi declarat admis;

- obligarea pârâților să-l declare admis la concursul

din 10 decembrie 2006 pentru unul din posturile pentru care a candidat;

- suspendarea deciziei comisiei de soluționare

a contestațiilor, precum și a întregii proceduri de validare a rezultatelor la concursul

menționat, până la data soluționării definitive și irevocabile a prezentei cauze.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că,

în cazul său, comisia de corectare a săvârșit o gravă eroare în evaluarea lucrărilor,

care au fost subevaluate, iar la recorectare media sa a crescut în mod semnificativ,

niciun alt candidat neavând o creștere de notă atât de mare.

Reclamantul a apreciat că ambele comisii de corectare

a lucrărilor au încercat limitarea numărului celor admiși în magistratură și nu

au urmărit o analiză și o evaluare corectă a lucrărilor susținute de candidați.

În raport de dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor

art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător

și procuror, fără concurs, considerând că acestea ar fi contrare prevederilor

art. 21 din Constituția României, privind liberul acces la justiție, art. 75 din

Legea nr. 24/2000 privind emiterea ordinelor și instrucțiunilor de către organele

administrației publice de specialitate sau ale autorităților administrative autonome

numai pe baza și în executarea legilor.

Totodată, reclamantul a susținut că prevederile

menționate încalcă art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, cu referire

la dreptul la un proces echitabil, precum și art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind

excesul de putere, așa cum este definit de art. 2 lit. m) din aceeași lege.

Prin sentința civilă nr. 195 din 29 august 2007,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins atât

acțiunea reclamantului, cât și excepția de nelegalitate a prevederilor art. 20

alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere

în magistratură, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 152/2006. Totodată, a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale

pasive a Institutului Național al Magistraturii.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța

de fond a apreciat că acțiunea prin care reclamantul tinde la o modificare a evaluării

lucrărilor sale din concurs nu este admisibilă. S-a mai reținut că reclamantul a

uzat de procedura administrativă a contestării rezultatelor, prevăzută de regulamentul

în cauză, lucrarea fiindu-i recorectată, iar notarea având caracter definitiv.

Totodată, s-a arătat că instanța nu este abilitată

să se substituie comisiilor de specialitate și evaluarea conținutului lucrărilor,

al elaborării subiectelor și baremurilor de notare corespunzătoare. În cazul unui

concurs de admitere, aspectele supuse controlului judiciar se referă la interpretarea

cerințelor legale.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Institutul Național al Magistraturii, s-a reținut de către instanță,

că aceasta nu poate fi primită pe considerentul că regulamentul atacat conferă acestui

institut calitatea de organizator al concursurilor, în numele Consiliului Superior

al Magistraturii și atribuțiilor ce-i revin potrivit Legii nr. 303/2004, în privința

admiterii în magistratură și formării profesionale inițiale a judecătorilor și procurorilor.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de

fond a declarat recurs reclamantul F.M.D., care a solicitat, în principal, casarea

acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât nu s-a

intrat pe fondul cauzei. În subsidiar, reclamantul a cerut modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, încadrate

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., se arată de către recurent

următoarele:

intimații au depus dosarul administrativ al concursului la care a participat, în

realitate, fiind prezentate doar o serie de înscrisuri ulterioare desfășurării acestuia.

Prin urmare, nu s-a realizat o cercetare a fondului cauzei.

profesionale ale candidatului la admiterea în profesie s-a făcut cu încălcarea procedurilor

legale, atunci persoana prejudiciată are dreptul de a se adresa instanței de judecată,

în acest sens fiind și practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Van

Marle contra Olandei). Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat verificarea

legalității corectării și recorectării lucrărilor de către comisia de concurs, prin

încuviințarea unei expertize judiciare care să stabilească dacă lucrărilor respective

le-a fost acordat punctajul cuvenit prin baremul de corectare.

în speță nu este vorba de un exces de putere din partea autorităților intimate,

așa cum este definit de Legea nr. 554/2004. Astfel, prin subevaluarea lucrărilor

scrise, cele două comisii de concurs au săvârșit un exces de putere, încălcându-i

dreptul de a participa la un concurs organizat în condiții de legalitate și egalitate

de șanse.

clar motivele care au stat la baza respingerii acțiunii și a celor două excepții

care au fost formulate în cauză.

Intimații au formulat întâmpinări prin care au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile

formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse

în continuare:

Recurentul a concurat pentru un post de procuror

la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 10

decembrie 2006.

Notele obținute la disciplinele de concurs nu

i-au permis recurentului să fie declarat admis, nici după soluționarea contestației

de către comisia învestită în acest sens.

Prin hotărârea nr. 15 din 18 ianuarie 2007 Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a respins solicitările recurentului cu privire

la recorectarea lucrărilor scrise la concursul de admitere în magistratură.

În mod corect, prima instanță a apreciat prin

sentința recurată că cererea recurentului-reclamant este nefondată, întrucât, în

conformitate cu prevederile art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea

și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de

numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, notarea comisiei de

contestații este definitivă.

De asemenea, este corectă concluzia instanței

de fond în sensul că nu se poate substitui comisiei de soluționare a contestațiilor

și reevalua o lucrare de concurs, deoarece acestea constituie exclusiv atribuții

ale comisiei. În aceste cazuri, controlul judecătoresc se exercită doar în ceea

ce privește modalitatea în care a fost respectată procedura de concurs, evaluarea

conținutului științific al subiectelor și al baremului nefiind de competența instanței

de contencios administrativ. În caz contrar, s-ar aduce atingere stabilității, caracterului

definitiv al rezultatelor oricărui concurs.

Înalta Curte nu poate primi critica recurentului

în sensul că, în cererea dedusă judecății, a invocat doar aspecte legate de procedura

de concurs, întrucât prin solicitarea probei cu expertiză de specialitate acesta

urmărește, în realitate, tot reevaluarea notelor obținute la concurs.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, excesul de putere reprezintă exercitarea dreptului de

apreciere, aparținând autorităților administrației publice, prin încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

În speță, în mod corect prima instanță a reținut

că autoritățile intimate nu au acționat cu exces de putere, deoarece acestea au

respectat prevederile legale anterior indicate privind organizarea și desfășurarea

concursului de admitere în magistratură. Astfel, lucrările recurentului au fost

corectate de către comisia de corectare, conform dispozițiilor cuprinse în regulamentul

de concurs, iar contestația sa a fost soluționată de către comisia de contestații,

prin recorectarea lucrărilor sale de concurs, potrivit prevederilor art. 20

alin. (3) din actul normativ în discuție.

Instanța de control judiciar apreciază că motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care dispune că se poate dispune

casarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

nu este fondat.

Într-adevăr, în raport de prevederile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat

susținerile părților.

Se poate aprecia că textul legal anterior enunțat

consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare

a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar.

Dispoziția legală mai sus citată nu impune, însă,

instanței de judecată obligația de a se răspunde punctual la toate susținerile și

afirmațiile părților, textul făcând referire expresă numai la indicarea motivelor

pentru care au fost respinse „cererile” acestora.

Așadar, instanța are posibilitatea de a proceda

la sintetizarea acestora, în raport de legătura lor logică, și să le examineze grupat,

ceea ce a fost făcut și de către Curtea de apel.

În consecință, în raport de considerentele anterior

expuse și de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20

din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.M.D. împotriva

sentinței civile nr. 195 din 29 august 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie

2008.