ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3293/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7632/2/2006 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.M.

a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii – Institutul Național al Magistraturii, anularea în parte a rezultatelor la concursul de admitere în magistratură, sesiunea desfășurată la data de 21 mai 2006, anume în ceea ce privește rezultatele reclamantei, cuprinse la poziția 15 din tabel cu privire la lucrarea scrisă la disciplina „Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”, la materia „organizare judiciară și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului” și, pe cale de consecință, la media totală, anularea în parte a rezultatelor finale după soluționarea contestațiilor la concursul de admitere în magistratură sesiunea desfășurată la data de 21 mai 2006, anume în ceea ce privește rezultatele reclamantei cuprinse la poziția 309 din tabel, cu privire la lucrarea scrisă la disciplina „Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”, la materia „organizare judiciară și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului” și, pe cale de consecință, la media totală și recunoașterea dreptului pretins, anume promovarea de către reclamantă a concursului, cu nota minimă 1, în loc de 0,75 la lucrarea scrisă la disciplina „Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului”, ceea ce conduce la media 5,20 la materia „organizare judiciară și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului” și media totală de 7,51.

La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2006, reprezentanta reclamantei a precizat obiectul acțiunii în contencios administrativ, în sensul că solicită anularea Hotărârii nr. 421 din 7 iunie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au validat rezultatele finale ale concursului de admitere în magistratură organizat la data de 21 mai 2006, iar la termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2007 reclamanta a precizat acțiunea sub aspectul persoanelor chemate în judecată, în sensul că pârât este Consiliul Superior al Magistraturii. Ulterior, cu prilejul dezbaterilor fondului cauzei, la termenul de judecată din data de 6 februarie 2007, reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea acțiunii, anularea în parte a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de validare a rezultatelor de admitere în magistratură organizat la data de 21 mai 2006 și recunoașterea drepturilor pretinse de către reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 368 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.M.

formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu motivarea organizării judiciare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a constituit o singură materie de concurs, astfel că rotunjirea mediei la 1 se impune doar în situația în care pentru întreaga materie nota obținută era mai mică de nota 1. Or, reclamanta a obținut nota 4,95 la această materie, astfel încât nu se justifică majorarea notei la nota 1. În cauză, a mai arătat prima instanță, fie că s-ar fi acordat note de la 1 la 5 pentru fiecare lucrare (urmând ca nota finală pentru materie să se obțină prin însumarea notelor) fie că s-ar fi acordat note de la 1 la 10 pentru fiecare lucrare (urmând ca nota finală pentru materie să se obțină prin media aritmetică) reclamanta nu era îndreptățită să ceară majorarea notei la 1, decât dacă nota pentru întreaga materie ar fi fost sub acest punctaj.

Împotriva hotărârii sus menționate a declarat recurs în termen legal reclamanta S.M., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei astfel cum a fost ea formulată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. S-a învederat, prin motivele de recurs, că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât atât comisia de corectare a lucrărilor, cât și instanța de fond au interpretat și încălcat regulamentul aplicabil concursului, în ceea ce privește notarea probei de concurs la materia „Organizare judiciară și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”, astfel că nota finală a acestei probe trebuia determinată prin metoda aritmetică a celor două lucrări scrise ce trebuiau evaluate, fiecare în parte, cu note de la 0 la 10, nota 1 fiind minimă.

Nu există, a susținut reclamanta-reclamantă, nici un temei legal care să justifice o notare diferențiată de la un examen la altul al lucrărilor scrise, în condițiile în care textele referitoare la numărul probelor de concurs și la notarea probelor de concurs nu au suferit modificări, fiind evident în aceste condiții că potrivit dispozițiilor privitoare la notarea candidaților pentru fiecare probă scrisă trebuia acordată nota minimă 1. Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate din oficiu, se constată următoarele: Competența materială de soluționare a pricinii, în raport de obiectul său inițial și precizat ulterior, aparține instanței care a pronunțat hotărârea atacată, respectiv Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Nu sunt aplicabile în cauză, într-adevăr, prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit cu care hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât reclamanta nu are dobândită calitatea de judecător sau procuror, ci a fost declarată respinsă la concursul de admitere în magistratură organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul Național al Magistraturii la data de 21 mai 2006. Potrivit dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304 C. proc. civ. Sub cel de-al doilea aspect invocat din oficiu de instanța de recurs, se reține că instanța de fond nu s-a pronunțat, prin dispozitivul sentinței atacate și nici prin considerente, asupra capătului de cerere din acțiune prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 421 din 7 iunie 2006 emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au validat rezultatele concursului de admitere în magistratură organizat la data de 21 mai 2006, nesocotindu-se astfel principiul fundamental al disponibilității în procesul civil, precum și obligația legală a instanței de a dispune asupra obiectului cererii deduse judecății, stabilită prin art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. Conform prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.

În speță, omisiunea instanței de fond de a se pronunța prin hotărâre asupra unui capăt de cerere din acțiunea reclamantei, aflat în indisolubilă legătură cu celelalte părți din obiectul procesului, valorează necercetarea întregului fond a cauzei și o transgresare nepermisă a limitelor litigiului fixate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2006. Față de această împrejurare, se impune, în vederea soluționării unitare și complete a cauzei și a respectării principiului dublului grad de jurisdicție, în acord cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și cu dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) și alin. (5) C. proc.

civ., admiterea recursul declarat de reclamanta S.M. împotriva sentinței civile nr. 368 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea completă a fondului procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.M. împotriva sentinței civile nr. 368 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.