ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2249/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

iunie 2005 și precizată la 5 septembrie 2005, reclamantul B.D. a solicitat ca,

în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, să fie

anulate rezultatele finale pe care le-a obținut la disciplinele „Jurisprudența

C.E.D.O.” și „Organizare judiciară”, la concursul organizat la 19 martie 2005,

pentru ocuparea posturilor vacante de judecători la judecătorii, să fie anulat

parțial actul prin care pârâtul a validat rezultatele sale la cele două discipline

și pe cale de consecință, să fie declarat admis la acest concurs.

Reclamantul a solicitat și

recunoașterea dreptului de opțiune asupra unui post de magistrat, de care ar fi

beneficiat dacă ar fi obținut media necesară admiterii în magistratură și obligarea

pârâtului la plata de daune materiale și morale, de câte 100 milioane lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că rezultatele obținute la concursul din 19 martie 2005, pentru

admiterea în magistratură, au fost grav viciate de modul în care pârâtul a

organizat concursul, cel puțin în privința disciplinelor „Jurisprudența

C.E.D.O.” și „Organizare judiciară”.

Reclamantul a susținut că la

disciplina „Jurisprudența C.E.D.O.”, subiectul ales nu s-a încadrat în tematica

de concurs, speța supusă analizei nu cuprindea elementele procedurale

determinate pentru soluționare și a fost dezavantajat față de alți candidați,

care au avut acces la concurs cu hotărârile C.E.D.O. indicate în tematică.

Reclamantul a învederat că și la

disciplina „Organizare judiciară” a fost un subiect în afara tematicii de

concurs și se referea la Codul deontologic al magistraților, care nu era

publicat în Monitorul Oficial, la data susținerii concursului.

Prin sentința nr. 27/F din 13

februarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea, reținând că nu sunt întemeiate motivele de nulitate

relativă invocate de reclamant, cu privire la concursul din 19 martie 2005 și

că nu au fost viciate rezultatele obținute de acesta la disciplinele

„Jurisprudența C.E.D.O.” și „Organizare judiciară”.

Relativ la tematica elaborată de

Consiliul Superior al Magistraturii, la disciplina „Jurisprudența C.E.D.O.”,

instanța de fond a constatat că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului, cu

motivarea că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului, cu motivarea că

subiectul de concurs a vizat interpretarea problemei de drept și rezolvarea

conform celor 10 hotărâri C.E.D.O., pronunțate împotriva României, astfel încât

nu este relevantă similitudinea între speța creată la această disciplină și

Hotărârea Androne împotriva României, publicată în Monitorul Oficial după data

desfășurării concursului.

În ceea ce privește subiectul de la

disciplina „Organizare judiciară”, instanța de fond a respins, de asemenea, susținerile

reclamantului, reținând că, potrivit ghidului de corectură, s-a avut în vedere

Codul deontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 169/2001, a

Consiliului Superior al Magistraturii, și nu codul aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005,

care nu a fost publicat în Monitorul Oficial până la data concursului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică, iar pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În primul motiv de recurs, s-a

susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra apărării privind

încălcarea de către Consiliul Superior al Magistraturii, a art. 3 alin. (3) din

Regulamentul de concurs, prin necomunicarea bibliografiei de concurs, fapt recunoscut

prin răspunsul dat la întrebarea nr. 5 din interogatoriu.

Prin cel de-al doilea motiv de

recurs, a fost criticată concluzia instanței de fond privind nevicierea

rezultatelor finale obținute de recurent la disciplinele „Jurisprudența

C.E.D.O.” și „Organizare judiciară”.

Recurentul a susținut că, în

privința speței de la disciplina „Jurisprudența C.E.D.O.”, instanța de fond a

verificat numai dacă problemele de drept supuse analizei corespundeau

tematicii, dar nu a avut în vedere situațiile de fapt concrete care, fiind

diferite, implicau aplicarea altor norme de drept. De asemenea, recurentul a

arătat că la această disciplină a fost dezavantajat față de candidații care au

avut acces la concurs cu hotărârile C.E.D.O. pronunțate împotriva României,

indicate în tematică.

Referitor la subiectul de la

disciplina „Organizare judiciară”, recurentul a susținut că instanța de fond a

considerat eronat că și Codul deontologic al magistraților a fost inclus în

tematica de concurs prin noțiunea de „altă documentație”, care nu poate viza un

act normativ nepublicat în Monitorul Oficial, conform art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 24/2000 și nu îndeplinește condițiile de a fi accesibil și

previzibil.

Recurentul a criticat și

considerentele instanței de fond, pentru respingerea celorlalte cereri din

acțiune privind vătămarea drepturilor sale recunoscute de lege și obligația

intimatului de a repara prejudiciul cauzat, prin plata daunelor morale și

materiale solicitate. În acest sens, recurentul a susținut că instanța de fond

a analizat superficial probele administrate și a dat o interpretare greșită

legii.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat,

pentru următoarele considerente.

Cererea de anulare a rezultatelor

obținute de recurent la două din cele șase materii ale concursului organizat la

19 martie 2005, pentru admiterea în magistratură, a fost corect respinsă de

instanța de fond și criticile aduse în recurs acestei soluții sunt nefondate.

Recurentul nu a obținut cel puțin

media generală 7, și minimum 5 la fiecare din materiile de concurs pentru a fi

declarat admis și pentru a ocupa un post vacant de judecător, conform art. 8 alin.

(4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea nr. 157 din 23 septembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Motivele acțiunii în justiție

formulate de recurent au vizat exclusiv modul de elaborare a subiectelor la

disciplinele „Organizare judiciară” și „Jurisprudența C.E.D.O.” și numai în

raport cu acestea a fost criticată organizarea concursului.

Instanța de fond a analizat corect

dacă nepublicarea bibliografiei a constituit o încălcare de către intimat, a

obligației prevăzută de art. 3 alin. (3) din Regulamentul de concurs și dacă

era de natură să vatăme drepturile candidaților la cele două discipline, având

în vedere că recurentul nu a pretins vătămarea în acest mod a unui interes

legitim sau a unui drept recunoscut de lege la celelalte patru materii de

concurs.

În atare situație, nu se poate

constata omisiunea de pronunțare asupra acestui motiv de nelegalitate, care a

fost respins de instanța de fond, pentru considerentele de fapt și de drept

avute în vedere la soluționarea cererii principale de anulare a rezultatelor

obținute de recurent la cele două materii de concurs.

Motivele de nelegalitate invocate în

privința subiectelor de la aceste două materii au fost respinse de instanța de

fond, pe baza aprecierii tuturor probelor administrate de părți și printr-o

corectă interpretare a dispozițiilor legale și regulamentare incidente în

cauză.

Astfel, se reține că la disciplina

„Organizare judiciară”, recurentul a obținut după soluționarea contestației

nota finală 3,30, din însumarea punctajelor acordate la toate cele trei

subiecte.

Față de baremul de corectare la

această materie, nu se poate reține că rezultatul final obținut de recurent a

fost viciat prin nepublicarea în Monitorul Oficial, a Codului deontologic al

magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144 din 26 aprilie 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât indicarea de către candidat a prevederii din

cod referitoare la secretul deliberării a fost notată cu 0,25 puncte.

Recurentul a obținut, însă, la

celelalte două subiecte, note de 0,75 și 0,25, după soluționarea contestației

și, deci, rezultatul final la materia respectivă, nu a fost consecința unor

deficiențe în organizarea și desfășurarea concursului la care a participat.

În privința aceluiași subiect,

recurentul a susținut neîntemeiat că intimatul a aplicat un act normativ care

nu era accesibil și previzibil, deoarece norma deontologică privind secretul

deliberării era cuprinsă în reglementarea drepturilor și obligaților

magistraților, a incompatibilităților și interdicțiilor, care au fost prevăzute

distinct la pct. 10 și 17 din tematica anunțată în mod public pentru materia

respectivă.

Din acest motiv, instanța de fond a

respins corect apărarea recurentului, constatând că baremul și ghidul de

corectură nu cuprind trimiteri la Codul deontologic al magistraților, aprobat

prin Hotărârea nr. 144 din 26 aprilie 2005 și că nu se poate invoca necunoașterea

codului anterior, aprobat prin Hotărârea nr. 169 din 18 septembrie 2001, a Consiliului Superior al Magistraturii.

În privința disciplinei

„Jurisprudența C.E.D.O.”, recurentul a susținut, de asemenea, neîntemeiat că

subiectul nu s-a încadrat în tematica anunțată, care a vizat aplicarea art. 3,

5, 6, 8, 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din

Protocolul nr. 1 al Convenției, într-un număr de 10 hotărâri C.E.D.O.,

pronunțate împotriva României.

Subiectul de la această disciplină a

fost elaborat cu respectarea tematicii de concurs, întrucât problemele de drept

supuse analizei candidaților privind art. 6 din Convenție și art. 1 din

Protocolul nr. 1 au fost reținute în cele 10 hotărâri pronunțate de C.E.D.O.

împotriva României.

Instanța de fond a constatat

judicios că sunt lipsite de relevanță susținerile din acțiune privind

prezentarea în speța de concurs a unei situații de fapt diferită de cea

analizată în hotărârile indicate în tematică, dar similară celei dintr-o altă

hotărâre pronunțată împotriva României și publicată în Monitorul Oficial după

data concursului.

Subiectul ales a vizat identificarea

și interpretarea problemelor de drept în raport de încălcările art. 6 din

Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, constatate de C.E.D.O. într-un număr

de 10 hotărâri anunțate public tuturor candidaților și nu a constat într-un

comentariu ale acestor hotărâri, astfel încât nu era necesară o identitate în

privința elementelor de fapt din hotărârile respective și speța supusă

analizei.

Pentru același considerent, se

constată că este lipsită de relevanță susținerea privind accesul unor candidați

la concurs cu hotărârile C.E.D.O. indicate în tematică, în condițiile în care

recurentul a confirmat că situația de fapt din speța prezentată era diferită de

cea reținută la pronunțarea acelor hotărâri.

În consecință, instanța de fond a

constatat corect lipsa de temei a cererii de anulare a rezultatelor obținute de

recurent la disciplinele „Organizare judiciară” și „Jurisprudența C.E.D.O.”,

precum și a cererii de calculare a mediei sale generale, numai pe baza

rezultatelor de la celelalte patru discipline, ceea ce ar contraveni

dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Regulamentul de concurs și ar constitui o

discriminare între candidați, cu privire la condițiile de admitere în

magistratură.

Curtea constată că sunt neîntemeiate

și criticile aduse în recurs soluției de respingere a cererilor privind

recunoașterea dreptului de opțiune asupra unui post de magistrat și obligarea

intimatului la plata de daune morale și materiale, dat fiind că aceste cereri

au caracter accesoriu și respingerea lor este o consecință a soluției date

cererii principale de anulare parțială a rezultatelor finale obținute de

recurent la concursul din 19 martie 2005.

Pentru motivele expuse, constatând

că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de

instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.D.

împotriva sentinței nr. 27/F din 13 februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.