ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2981/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2981/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 26 ianuarie 2010, reclamantele B.C.C.,

A.S.O. și A.M. în contradictoriu cu pârâtul C.S.M. au solicitat instanței pronunțarea

unei hotărâri prin care să se dispună:

1.Anularea art. 2 al Hotărârii

nr. 376 din 21 mai 2009 a C.S.M., secția pentru judecători, privind pe reclamantele

B.C.C. și A.S.O.;

2.Anularea art. 2 al Hotărârii

nr. 188 din 21 mai 2009 a C.S.M., secția pentru procurori, privind pe reclamanta

A.M.;

3.Anularea actelor premergătoare

care au stat la baza emiterii hotărârilor, respectiv anularea (invalidarea) calificativului

„respins" acordat la testul psihologic;

4.Constatarea nulității

absolute a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ

atacat de fiecare dintre reclamante;

5.Obligarea pârâtului

la emiterea unor hotărâri prin care să se constate că reclamantele îndeplinesc condițiile

prevăzute de Legea nr. 303/2004 pentru numirea în funcția de judecător, respectiv

de procuror;

6.Obligarea pârâtului

să valideze rezultatele obținute de reclamante la concursul de admitere în magistratură

din data de 29 martie 2009 și să propună Președintelui României numirea noastră

pe posturile pe care ar fi avut vocație să le ocupe, ca urmare a mediei obținute.

7.Obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de

chemare în judecată, reclamantele au arătat, că la data de 29 martie 2009 au participat

la concursul de intrare în magistratură organizat de către pârât pentru candidații

care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 33 din Legea nr. 303/2004.

Arată reclamantele că

anterior verificării cunoștințelor nu s-a efectuat nicio testare medicală sau psihologică,

iar după aflarea rezultatelor concursului unde au obținut calificativul admis au

susținut testarea psihologică în urma căreia au fost declarate respinse.

Reclamantele au criticat

modalitatea de desfășurare a testării psihologice apreciată, în opinia acestora,

ca fiind defectuoasă și încălcând dispozițiile ce reglementează modul de organizare

a acestui gen de testare.

Au mai criticat și organizarea

testării psihologice după examenul de verificare a cunoștințelor de specialitate,

apreciind că testarea trebuia organizată înainte, ca o condiție prealabilă de acces

la testarea cunoștințelor de specialitate.

Pârâtul a depus întâmpinare,

prin care a invocat excepția necompetenței precum și excepția de tardivitate, ambele

soluționate prin respingere, conform încheierii din ședința publică din 7 mai 2010.

Referitor la fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii introductive arătând că au fost respectate

dispozițiile legale referitoare la organizarea și desfășurarea concursului de admitere

în magistratură.

Referitor la testarea

psihologică pârâtul a arătat că au fost respectate dispozițiile art. 37 din Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 152 din 1 martie 2006, cu modificările ulterioare.

Ulterior, reclamantele

au ridicat excepția de nelegalitate a Hotărârilor C.S.M. nr. 152/2006 și nr. 668/2009.

În motivarea excepției

de nelegalitate, reclamantele au arătat că prin cele două acte administrative criticate

sub aspectul nelegalitaților, pârâtul a ignorat dispozițiile cuprinse în art. 33

din Legea nr. 303/2004, care prevăd că testarea psihologică reprezintă o condiție

de admisibilitate inițială ce trebuie verificată înainte de organizarea examenului

de testare a cunoștințelor de specialitate.

Referitor la excepția

de nelegalitate pârâtul a solicitat respingerea acesteia.

Prin sentința nr. 152

din 4 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins excepțiile de nelegalitate formulate de către

reclamantele B.C.C., A.S.O.,

și A.M. și a respins acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul

C.S.M.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Reclamantele au participat

la concursul pentru intrarea în magistratură organizat de către pârât în data de

29 martie 2009, fiind declarate admise la proba de verificare a cunoștințelor de

specialitate.

După această probă reclamantele

au susținut testarea psihologică în urma căreia au fost declarate respinse.

La dosar s-au depus copii

ale testărilor psihologice realizate de către reclamante, precum și rapoartele elaborate

în urma testării acestora.

Cu privire la excepția

de nelegalitate, invocată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamantele au

criticat dispozițiile art. 14, 22

6

, 22

7

și 37 din Hotărârea

C.S.M. nr. 152/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile

de judecător și procuror, fără concurs.

De asemenea s-a criticat

hotărârea din 2009 de aprobare a componenței comisiilor de testare psihologică și

de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere

în magistratură organizat la data de

;

29 martie 2009.

Referitor la nelegalitatea

dispozițiilor art. 14, 22

6

, 22

7

și 37 cuprinse în Hotărârea

C.S.M. nr. 152/2006, reclamantele au arătat că încalcă dispozițiile art. 33 din

Legea nr. 303/2004, în sensul că nu s-a respectat ordinea de verificare a îndeplinirii

condițiilor de acces în profesie așa cum este stabilită textul de lege precitat,

respectiv în mod nelegal s-a organizat testarea psihologică după testarea cunoștințelor

de specialitate în condițiile în care testarea psihologică trebuie să fie realizată

anterior, ca o condiție prealabilă ce permite accesul la testarea cunoștințelor

de specialitate.

Analizând în considerentele

sentinței textele de lege criticate, Curtea a constatat că nu se poate reține existența

unei vătămări ca urmare a nelegalității procedurii urmate în privința reclamantelor.

Curtea a reținut că examinarea

psihologică, alături de cea medicală este o condiție eliminatorie de acces în profesie,

însă, faptul că reclamantele au fost testate psihologic după proba scrisă, nu înseamnă

că au fost prejudiciate.

A apreciat Curtea că punctul

de vedere al reclamantelor este greșit, întrucât din cuprinsul art. 14 alin.

(2) lit. a)-d) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, rezultă cu claritate

că sunt mai multe cerințe cumulative pentru accesul în profesie, neîndeplinirea

uneia dintre ele generând respingerea candidatului.

Este cert faptul că și

în privința reclamantelor trebuia să aibă loc testarea psihologică. Momentul în

care aceasta are loc, înainte sau după testarea scrisă, este lipsit de relevanță

sub aspectul admisibilității candidaturii.

Accesul în profesie este

garantat, în fapt, de suma calificativelor pozitive obținute de către candidat,

indiferent de succesiunea testărilor.

Referitor la o eventuală

nesocotire a dispozițiilor legale, ce vizează succesiunea organizării testărilor,

Curtea a constatat că reclamantele nu au relevat vătămarea intereselor lor.

Punctul de vedere al reclamantelor,

în sensul că admiterea la proba de verificare a cunoștințelor de specialitate este

echivalentul admiterii în magistratură și că în urma respingerii la testul psihologic

s-ar fi creat o contradicție, o nesocotire a drepturilor deja câștigate (obținerea

calificativului „admis" la proba de testare a cunoștințelor), a fost apreciat

ca fiind unul greșit.

În realitate, admiterea

în magistratură este rezultatul îndeplinirii unor condiții cumulative și nu alternative.

În opinia Curții, chiar

și în situația în care s-ar reține temeinicia excepțiilor de nelegalitate invocate

se poate constata că nu se poate admite accesul reclamantelor în magistratură în

mod direct, decât numai după susținerea probelor în succesiunea indicată de reclamante

ca fiind legală. În caz contrar reclamantele ar accede în profesie fără a se verifica

dacă îndeplinesc o condiție cumulativă (testarea psihologică).

În consecință, în temeiul

art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru motivele expuse anterior, Curtea a respins

excepția de nelegalitate.

În privința fondului,

Curtea a constatat că nu pot fi reținute elementele de nelegalitate ale procedurii

de verificare a testării psihologice, invocate de către reclamante și a avut în

vedere, în principal, faptul că s-a urmat procedura de organizare a testării psihologice,

așa cum a fost prevăzută în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de admitere în magistratură, aprobat prin hotărârea C.S.M. nr. 152/2006, cu modificările

ulterioare.

Referitor la testarea

psihologică propriu-zisă și la rezultatele ei, a reținut că nu sunt elemente vizibile

de nelegalitate, aceeași procedură fiind urmată pentru toți candidații, admiși sau

respinși.

Curtea a mai constatat

că nu poate să procedeze la analiza criticilor formulate de către reclamante procedurii

de testare psihologică, întrucât aceasta ar însemna o adăugare la conținutul Regulamentului

și nu o urmărire strictă a modului de aplicare al acestuia de către comisiile de

concurs, fiind atributul emitentului să modifice dispozițiile Regulamentului și

nu al instanței de judecată.

Conținutul concret al

testării psihologice nu poate sa fie reevaluat de către instanță. Aceasta ar presupune

cunoștințe de specialitate, interpretarea rezultatelor excedând competenței instanței.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta A.M., în nume propriu, precum și în calitate de mandatar

al reclamantelor B.C.C. și A.S.O., susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică și formulând următoarele critici pe care le-a încadrat generic, din

punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 5 , 7, 8 și 9 C. proc.

civ.:

- prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;

- instanța a încălcat

principiile contradictorialității și dreptului la apărare în procesul civil deoarece

nu a pus în dezbaterea părților excepții de procedură și de fond pe care le-a reținut

în considerentele hotărârii atacate, respectiv inexistența unei vătămări sau a unui

prejudiciu decurgând din actele administrative atacate;

- instanța a încălcat

autoritatea de lucru judecat rezultată din sentința nr. 278/2010 a Curții de Apel

Cluj, precum și a sentințelor nr. 142/2010 a Curții de Apel Iași și nr. 203/2010

a Curții de Apel Suceava – hotărâri rămase irevocabile prin care instanțele respective

au admis excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (1) , (27) și (29) din Hotărârea

C.S.M. nr. 439/2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere a

examenului de absolvire a I.N.M. (prevederi care sunt identice cu cele din Hotărârea

C.S.M. nr. 152/2006). De asemenea, a fost admisă excepția de nelegalitate a hotărârii

nr. 1664/2009 a Plenului C.S.M., care este identică cu Hotărârea C.S.M. nr. 668/2009.

Totodată, la data de 21 martie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința

nr. 82/2011 a admis excepția de nelegalitate care vizează aceleași articole din

Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 și nr. 668/2009;

- instanța a schimbat

natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, în sensul

că a invocat condiția existenței unei vătămări, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004,

deși prezenta cerere a fost formulată în temeiul art. 4 din legea menționată;

- au fost încălcate dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conform cărora instanța trebuia să se pronunțe

de urgență în ședință publică asupra excepției de nelegalitate, iar în ipoteza respingerii

excepției instanța avea obligația să repună cauza pe rol și să soluționeze cererea

de probatorii în ceea ce privește petitele 4 și 5, cerere care, la termenul din

25 iunie 2010 a fost prorogată după depunerea înscrisurilor de către pârâtă;

- instanța de fond a analizat

doar parțial acțiunea formulată, în sensul că a omis complet să analizeze excepția

de nelegalitate privind Hotărârea C.S.M. nr. 668/2009 de aprobarea a componenței

comisiilor de testare psihologică și de reexaminare psihologică a candidaților declarați

admiși la concursul de admitere în magistratură din 29 martie 2009;

- instanța a respins în

mod greșit excepția de nelegalitate a Hotărârii C.S.M. nr. 152/2006, deși există

o contradicție evidentă între articolele 14, 22

6

, 22

7

și

37 și dispozițiile Legii nr. 303/2004 cu privire la momentul la care se desfășoară

testarea psihologică. În acest sens, art. 14 alin. (2) din lege prevede ca o condiție

de înscriere la concursul de înscriere în magistratură, condiția de a fi apt din

punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției și, de asemenea, articolul

2 din aceeași lege menționează această condiție ca o condiție cerută la înscriere,

iar nu ulterior promovării concursului.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și, cu prioritate, criticile formulate în baza art. 304

pct. 5 C. proc. civ. de către reclamanta A.M. în nume propriu, în cadrul recursului

formulat, având în vedere că aceste critici atrag casarea cu trimitere a sentinței

atacate, instanța de control judiciar constată următoarele:

Astfel, potrivit cererii

prin care reclamanta a formulat excepția de nelegalitate în Dosarul nr. 141/33/2010

al Curții de Apel Cluj, obiectul excepției l-au constituit două acte administrative

respectiv Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind

organizarea și desfășurarea concursului de admitere în Magistratură, precum și procedura

de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs (art. 14, 22

7

și 37) și Hotărârea nr. 668 a Plenului C.S.M. din 9 aprilie 2009 de aprobare a componenței

comisiilor de testare psihologică și de reexaminare psihologică a candidaților declarați

admiși la concursul de admitere în magistratură organizat la data de 29 martie 2009.

Cu toate acestea, considerentele sentinței civile nr. 152/2011 prin care s-au soluționat

atât excepția de nelegalitate cât și acțiunea principală, nu cuprind nici o referire

la cel de-al doilea act administrativ, respectiv Hotărârea nr. 668 a Plenului C.S.M.

De asemenea, tot în cadrul

soluționării excepției de nelegalitate, instanța nu s-a pronunțat asupra unor apărări

importante formulate de reclamantă, respectiv eventuala discriminare care ar putea

să rezulte din existența unei practici judiciare neunitare, invocându-se hotărâri

judecătorești irevocabile prin care s-au soluționat excepții de nelegalitate și

acțiuni judecătorești considerate similare de către reclamantă în sensul admiterii

contestațiilor formulate (sentința civilă nr. 4223 din 28 octombrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentința

civilă nr. 4734 din 14 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, fiind astfel încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C.

proc. civ. privind motivarea hotărârii.

În legătură cu capătul

de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se

constate că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru

funcția de judecător, instanța de fond a ignorat principiul rolului activ, omițând

să ceară reclamantei precizări referitoare la modalitatea de îndeplinire a condiției

aptitudinii psihologice pentru a fi numită în funcția de magistrat. Din acest motiv,

pe parcursul procesului, reclamanta a făcut susțineri contradictorii , arătând fie

că această condiție nu mai trebuie verificată din moment ce actul care o prevede

urmează a fi anulat , fie că îndeplinirea condiției a fost dovedită prin depunerea

unui raport de evaluare psihologică, întocmit de un psiholog acreditat.

Pentru lămurirea tuturor

acestor aspecte ce vizează obiectul și apărările invocate în susținerea excepției

de nelegalitate, precum și precizarea capătului de cerere referitor la constatarea

îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 303/2004 pentru numirea în funcția

de judecător, având în vedere respectarea principiului dublului grad de jurisdicție,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (5) C. proc. civ., va admite recursul

formulat de reclamanta A.M., casând sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării instanța de fond va analiza și celelalte

critici formulate în cuprinsul recursului și care vizează fondul cauzei.

În ceea ce privește recursul

formulat de reclamanta B.C.C., cu referire la art. 112 pct. 2 C. proc. civ., acesta

va fi anulat pentru lipsa calității de reprezentant a d-nei A.M., întrucât nu s-a

făcut dovada raporturilor de mandat cu privire la declararea și susținerea recursului.

Referitor la recursul

formulat de A.S.A., se constată că acesta este lipsit de interes, recurenta având

în prezent calitatea de magistrat, ca urmare a susținerii și promovării unui alt

concurs de admitere în magistratură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de B.C.C., prin A.M., împotriva sentinței nr. 152 din 4 martie 2011 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal pentru lipsa calității

de reprezentant.

Respinge recursul declarat

de A.S.O. împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.

Admite recursul declarat

de A.M. împotriva sentinței nr. 152 din 4 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2012.