ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2450/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 748/57/2009 și completată (fila 74), reclamanta S.D.M. a chemat în judecată pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - anularea în parte a art. 2 din Hotărârea nr. 376 din 21 mai 2009 emisă de C.S.M. - Secția de Judecători în ce privește respingerea reclamantei pentru ocuparea funcției de judecător în urma concursului de admitere în magistratură organizat la 29 martie 2009; - constatarea nulității Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 emisă de C.S.M.

- Secția de Judecători, ca nemotivată; - anularea Hotărârilor care este posibil să poarte nr. 668, 667 ori 671 din 09 aprilie 2009 prin care a fost aprobată Nota Direcției Resurse Umane și Organizare nr. 550/2371/1154/2009 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică și respectiv, reexaminarea psihologică a candidaților declarați admiși la proba scrisă la concursul de admitere în magistratură din data de 29 martie 2009, aflată pe ordinea de zi la pct. 4 nr. 11726/1154/2009 „CONCURSURI", la poziția 3; - obligarea C.S.M.

- Secția pentru Judecători să emită o hotărâre, prin care să constate ca reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 330/2004 pentru numirea în funcția de judecător, iar în caz de refuz, sa se dispună ca hotărârea judecătorească să țină loc de act constatator, în sensul că reclamanta îndeplinește condițiile legale prevăzute pentru juriștii care au fost admiși la concursul de intrare în magistratură din data de 29 martie 2009, pentru a putea fi propusă Președintelui României spre numirea în funcția de judecător și numită în această funcție; - obligarea C.S.M.

să propună Președintelui României numirea sa în funcția de judecător la Judecătoria Deva, județul Hunedoara unde reclamanta are domiciliul, la o altă judecătorie din județul Hunedoara la care se va dovedi că există post vacant, în următoarea ordine: Hunedoara, Orăștie, Hațeg, Brad, Petroșani, ori în alt județ la o judecătorie dintr-o reședință de județ, de municipiu ori într-un oraș din județele învecinate, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de obligare. In subsidiar, reclamanta solicită să fie propusă a fi numită într-unui dintre posturile care au fost scoase pentru concursul la care a participat, în ordinea la care ar fi avut dreptul conform mediei de intrare, respectiv Judecătoria Arad, Judecătoria Oradea, Judecătoria Lugoj.

- obligarea la daune materiale echivalente cu drepturile salariale realizate de un judecător cu grad de judecătorie, începând eu data emiterii Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 până la numirea efectivă a reclamantei în funcția de judecător; - obligarea la daune morale în sumă de 200.000 lei; - pentru cazul că există vreo hotărâre emisă de C.S.M. în privința examinării psihologice, necomunicată și nepublicată, reclamanta înțelege să o conteste și pe aceea; - obligarea la cheltuieli de judecată ocazionare de proces. - înlăturarea justificărilor date de către pârât prin adresa nr. 17912/1154/2009 cu privire la plângerea formulată în raport cu actele emise de C.S.M. Reclamanta contestă rezultatele de respingere la examenul de examinare și reexaminare psihologică.

De asemenea, reclamanta solicită a se constata nelegalitatea dispozițiilor art. 22/6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 123 din 07 februarie 2008, acestea fiind contrare legii și în consecință anularea acestuia ca nelegal. În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004, ale art. 1, art. 281, art. 295 C. muncii, Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 317/2004. Prin sentința nr. 220/F/CA/2009 din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, invocată de pârât, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 22/6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M.

nr. 152/2006 precum și acțiunea reclamantei, reținând în acest sens, în esență următoarele: In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât în raport cu neîndeplinirea de către reclamantă a condiției prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a constatat că reclamanta anterior sesizării instanței, a formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii contestate, plângere pe care pârâtul a respins-o. Excepția de nelegalitate invocată de reclamantă în ceea ce privește dispozițiile art. 22/6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M.

nr. 152/2006 modificată prin Hotărârea nr. 123/2008, a fost respinsă de către curtea de apel ca neîntemeiată, constatându-se că stabilirea prin regulament a faptului că testarea psihologică a candidaților să aibă loc doar după admiterea lor, în urma susținerii probei scrise tip grilă, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 14 alin. (2) lit. a) - e) din Legea nr. 303/2004, în vederea aplicării legii, pârâtul având posibilitatea de a alege modalitatea cea mai eficientă economic și organizatoric raportat la numărul mare de candidați înscriși la concurs. Instanța a constatat că Hotărârea C.S.M. nr. 376/2009, cât și actele ce au stat la baza emiterii ei, sunt legale și temeinice, astfel încât acțiunea reclamantei atât în ceea ce privește capătul de cerere privitor la anularea acestei hotărâri, cât și cele accesorii acestuia, sunt nefondate, fiind în consecință respinse.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență că sentința atacată a fost dată cu încălcarea legii, prima instanță reținând în mod greșit faptul că Hotărârea pârâtului nr. 376/2009 a fost motivată, fiind invocate dispozițiile art. 22/6 alin. (2) din Regulament, art. 33 alin. (1) și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004. A susținut recurenta, că prima instanță s-a pronunțat fără a intra în cercetarea fondului, nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare parțială a Hotărârii C.S.M. nr. 376/2009, și nu a analizat motivele de anulabilitate invocate în acțiune.

Totodată, a susținut recurenta, în mod greșit prima instanță a reținut ca legală măsura supunerii la testarea psihologică după susținerea probelor teoretice, având în vedere faptul că în cazul admiterii în magistratură, s-a stabilit în mod precis prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, că la concursul de admitere se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ mai multe condiții, printre care și pe aceea de a fi aptă din punct de vedere psihologic. La data de 10 mai 2010, recurenta a depus la dosar o completare a cererii sale de recurs, prin care a invocat excepția nulității hotărârii instanței de fond, față de lipsa minutei acestei hotărâri de la dosarul cauzei, și a solicitat constatarea nulității sentinței, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu reluarea procedurii de la termenul din data de 20 octombrie 2009. Înalta Curte, analizând cu prioritate, în raport cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția nulității invocată de recurentă prin cererea completatoare, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care urmează să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 256 alin. (1) C. proc. civ. după sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc in secret. După închiderea deliberării, potrivit art. 258 C. proc. civ., se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii (minuta) care se semnează sub sancțiunea nulității de către judecător și în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecătorilor aflați în minoritate.

Din analiza acestor dispoziții, rezultă importanța deosebită oferită de legiuitor acestui act de procedură, de existența acestuia și legalitatea întocmirii lui, depinzând însăși legalitatea hotărârii pronunțate, ca o garanție a respectării dreptului fundamental la un proces echitabil, în condițiile în care, minuta reprezintă dovada procesului de deliberare, în lipsa ei părțile nemaiavând certitudinea faptului că rezultatul deliberării este expresia voinței judecătorilor. Astfel fiind, lipsa minutei constituie un viciu de procedură ce nu poate fi nici ignorat, nici acoperit, și care odată constatat, atrage de plano nulitatea absolută a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.D.M. împotriva sentinței nr. 220/F/CA din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.