ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 837/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 837/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 837/2016

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 94 din 07 februarie 2012 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Hotărârea Plenului CSM nr. 94 din 07 februarie 2012”), prin care s-a respins candidatura sa pentru ocuparea funcției de șef serviciu – Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând declinarea cauzei la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 3667 din 21 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată la data de 19 ianuarie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2012.

La data de 07 ianuarie 2013, reclamanta A., în temeiul art. 132 C. proc. civ., a formulat completare de acțiune pentru întregirea cererii, menținând susținerile formulate inițial prin cererea introductivă, și invocând, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 579 din data de 13 septembrie 2011 a Plenului CSM (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Hotărârea Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011”), prin care susține că, în mod netemeinic și nelegal, s-a reținut că nu îndeplinește condițiile prevăzute de Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 326/2005 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul”) pentru numirea în funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 12, art. 33 și art. 87 din Legea nr. 303/2004.

La termenul de judecată din 7 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la solicitarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii a pus în vedere reclamantei să depună la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile față de Hotărârea Plenului CSM nr. 94 din 07 februarie 2012.

La termenul de judecată din 4 februarie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 489 din 4 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 489 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.

Prin decizia civilă nr. 209 din 21 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de reclamanta A., a casat sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că, la data de 13 martie 2012, anterior înregistrării primei cereri pe rolul Înaltei Curți, recurenta-reclamantă a expediat emitentului Consiliul Superior al Magistraturii, prin poștă, corespunzător facturii din aceeași dată, un plic conținând, astfel cum chiar recurenta a susținut, documentul intitulat „recurs” împotriva Hotărârii nr. 94 din 07 februarie 2012 și în cuprinsul căruia erau arătate motivele apreciate ca demonstrând nelegalitatea actului respectiv, fiind pe deplin atinsă finalitatea urmărită de legiuitor prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09 aprilie 2014 sub nr. x/1/2012*.

Reclamanta A. a depus precizare acțiune, prin care, menținând susținerile formulate inițial prin acțiunea introductivă, așa cum aceasta a fost completată, precizează petitele acțiunii conform prevederilor art. 1, art. 4 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând următoarele:

A. pe cale de excepție:

(i) constatarea nelegalității și anularea Hotărârii nr. 579 din 13 septembrie 2011;

(ii) constatarea nelegalității și anularea pct. 27 și 28 din Hotărârea nr. 609 din 10 iulie 2012 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012”).

B. Pe fondul cauzei:

- constatarea nelegalității și anularea Hotărârii nr. 94 din 07 februarie 2012;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri pentru numirea în funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la repararea prejudiciului material cauzat, prin obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, începând cu data publicării primei hotărâri, 30 septembrie 2011, și până la soluționarea definitivă a cauzei și numirea în funcție;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la plata daunelor morale în cuantum echivalent prejudiciului material cauzat;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată suportate până la această dată, pentru taxele judiciare de timbru achitate, expedierea acțiunilor formulate și a celorlalte acte, prezentarea la termenele de judecată, întocmirea dosarelor pentru depunerea candidaturilor la toate cele trei proceduri de selecție, prezentarea la interviu, conform documentelor justificative și conform listei anexate.

În motivare, reclamanta arată, în esență, faptul că Consiliul Superior al Magistraturii a respins candidatura depusă, suplimentând condițiile legale menționate în anunțul publicat oficial cu prevederile art. 12, art. 33 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care contravin prevederilor art. 118

2

– 118

5

din Regulament.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu referire la nelegalitatea Hotărârii nr. 579 din 13 septembrie 2011 și a pct. 27 și 28 din Hotărârea nr. 609 din 10 iulie 2012, reclamanta susține aspectele arătate în continuare.

Hotărârile adoptate de Plenul CSM se înscriu în definiția excesului de putere prin care este vătămat un drept constituțional și interesul legitim privat. Este un caz bine justificat, în care împrejurările legate de starea de fapt și starea de drept demonstrează lipsa legalității actului administrativ.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011, în mod netemeinic și nelegal, se constată că nu îndeplinește condițiile prevăzute de Regulament pentru numirea în funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 12, art. 33 și art. 87 din Legea nr. 303/2004.

Prima procedură de ocupare a funcțiilor de conducere vacante în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii a fost declanșată prin Hotărârea nr. 934 din data de 28 octombrie 2010 și anunțul oficial a fost publicat la data de 29 octombrie 2010.

Reclamanta a precizat că prevederile art. 118

2

din Regulament prevăd condiția de vechime în specialitate de 4 ani, iar ea are o vechime în specialitate juridică de 11 ani și 3 luni, iar, conform prevederilor legale la care face referire anunțul publicat, îndeplinește condițiile pentru a candida. Nota întocmită de Direcția resurse umane și organizare nu se referă la acest aspect și precizează faptul că, potrivit art. 12, art. 33 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, numirea într-o funcție de conducere din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se poate face numai dintre persoanele care dețin funcția de judecător, procuror sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, condiții care nu sunt menționate în anunțul publicat și la care textele de lege menționate în anunț nu fac trimitere.

În nota întocmită de Direcția resurse umane și organizare, sunt redate prevederile legale aplicabile procedurii de selecție și sunt precizate condițiile suplimentare invocate în cazul candidaturii, respectiv prevederile art. 12, art. 33 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu sunt menționate în anunțul oficial publicat și care impun condiția de vechime în specialitate juridică de 5 ani, diferită de condiția impusă de prevederile Regulamentului la care se face trimitere expresă în anunțul oficial publicat.

Arată reclamanta că, prin pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012, s-a aprobat „(...) modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare al CSM, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 326/2005, ca urmare a prevederilor Legii nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor Și procurorilor și a Legii nr. 317/2004”, în condițiile în care Legea nr. 24/2012, publicată în M. Of., Partea I nr. 51/23.01.2012, nu conține și nu face referire la prevederile menționate la pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012.

Includerea în textul Hotărârii Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012 a acestor modificări care nu sunt prevăzute în legea menționată și care nu au fost menționate în ordinea de zi soluționată a ședinței Plenului, în contextul litigiilor existente, determină presupunerea că aceste modificări nu au fost discutate în ședința Plenului, situație care poate însemna comiterea unui fals care demonstrează abuz, lipsă de profesionalism și rea-credință.

Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012, așa cum este publicată pe site-ul oficial al instituției, modifică prevederile art. 118

2

și art. 118

4

[prin introducerea alin. (5)] din Regulament, dar prin aceasta confirmă temeinicia susținerilor formulate împotriva celor trei hotărâri consecutive pronunțate pentru respingerea candidaturilor depuse de reclamantă pentru funcția de conducere de personal de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii.

În nota întocmită pentru a treia candidatura depusă în urma anunțului publicat la data de 11 iunie 2012, se face referire la modificările prevăzute la pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012.

A treia procedură de ocupare a funcțiilor de conducere vacante în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii a fost declanșată prin Hotărârea nr. 487 din 1 iunie 2012 și anunțul oficial a fost publicat la data de 11 iunie 2012.

Reclamanta și-a depus candidatura, care i-a fost respinsă, în mod netemeinic și nelegal, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 774 din 5 septembrie 2012, care i-a fost comunicată la data de 27 septembrie 2012, reținându-se că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 12, art. 33 și art. 87 din Legea nr. 303/2004. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat plângere prealabilă. În răspunsul la plângerea prealabilă, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat un argument nou care menționează condițiile prevăzute de Regulament în cuprinsul art. 80 - 104 pentru ocuparea posturilor de personal de specialitate juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor.

Acest argument este considerat „susținut” și de menționarea faptului că, la data de 10 iulie 2012, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 609 au fost modificate prevederile art. 118

2

din Regulament. Această condiție nu poate fi aplicată procedurilor de selecție organizate pentru ocuparea funcțiilor de conducere de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere prevederile art. 80, art. 101, art. 118

1

-118

5

, art. 126 din Regulament.

Modificarea art. 118

2

prin Hotărârea nr. 609 din 10 iulie 2012 nu este argumentul care să întărească sau care să determine respingerea candidaturii depuse pentru o procedură de selecție organizată prin adoptarea Hotărârii nr. 487 din 1 iunie 2012, deci anterior acestei modificări, conform prevederilor legale existente în vigoare la acea dată.

Temeinicia argumentelor precizate în acțiunea în justiție formulată este confirmată de Consiliul Superior al Magistraturii, prin modificarea prevederilor art. 118

2

din Regulament, ulterior celei de a treia candidaturi depuse și în timpul judecării a două acțiuni în instanță.

Reclamanta solicită anularea modificării prevederilor art. 118

2

și 118

4

din Regulament, prin pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012.

Pe fondul cauzei, reclamanta susține argumentele arătate în continuare.

Reclamanta solicită anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 94 din 07 februarie 2012, ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece constată, prin raportare la art. 12 și art. 33 din Legea nr. 303/2004, că funcția de conducere nu poate fi ocupată decât de personalul prevăzut de art. 87 alin. (1) din aceeași lege, respectiv de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecători și procurori detașați la Consiliul Superior al Magistraturii.

A doua procedură de ocupare a funcțiilor de conducere vacante în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii a fost declanșată prin Hotărârea nr. 1042 din data de 20 decembrie 2011 și anunțul oficial a fost publicat la data de 22 decembrie 2011.

Reclamanta și-a depus candidatura, care a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 94 din 07 februarie 2012, reținându-se neîndeplinirea condițiilor menționate în nota Direcției resurse umane și organizare, condiții care nu au fost menționate în anunțul oficial publicat.

În esență, reclamanta susține că, fără legătură cu condițiile menționate în anunțul de concurs și în contradicție cu condițiile legale stabilite și cu mențiunea că funcțiile pot fi ocupate și de judecători și procurori detașați, au fost avute în vedere dispozițiile art. 12, art. 33 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În contradicție cu anunțul și cu prevederile legale aplicabile, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat faptul că, deoarece nu face parte din categoria persoanelor menționate la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu îndeplinește condițiile prevăzute de Regulament.

Susține reclamanta că, în mod abuziv, condițiile stabilite în anunțul publicat oficial, respectiv Legea nr. 317/2004, Regulamentul și art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, au fost suplimentate și raportate la prevederile art. 12, art. 33 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu au fost menționate în anunț și la care prevederile menționate în anunț nu fac trimitere și care nu pot fi raportate sau coroborate cu prevederile legale menționate în anunț, întrucât se contrazic cu o parte importantă dintre acestea, respectiv cu prevederile din Regulament.

Condiția expres prevăzută în Regulament pentru numirea într-o funcție de conducere în cadrul aparatului propriu este vechime în specialitate juridică de cel puțin 4 ani, deci cu un an mai puțin decât condiția impusă în art. 33 din Legea nr. 303/2004, care, pentru numirea în magistratură, pe bază de concurs, impune condiția de vechime în specialitate juridică de cel puțin 5 ani inclusiv pentru personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1).

Prin urmare aceste prevederi legale nu pot fi aplicate împreună, raportate sau coroborate, în această situație.

Candidatura depusă este pentru funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, personal de specialitate juridică în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii care este numit prin hotărâre pronunțată de Plenul CSM în urma unui interviu susținut în fața Plenului CSM, și nu prin Decret al Președintelui României conform prevederilor art. 33 din Legea nr. 303/2004.

În topografia textului Legii nr. 303/2004, art. 87 este situat în Titlul III – „Drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor” și acest text stabilește pentru personalul de specialitate juridică, pe durata îndeplinirii funcției, asimilarea drepturilor și îndatoririlor cu prevederile care reglementează statutul judecătorilor și procurorilor.

Această prevedere legală a fost folosită numai în sens pozitiv, pentru recunoașterea vechimii în magistratură și îndeplinirea condițiilor pentru numirea în funcție de judecător sau procuror a persoanelor care au deținut funcții de specialitate juridică în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii.

În privința capătului de cerere privind obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri pentru numirea în funcția în litigiu, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, reclamanta invocă prevederile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.

În mod netemeinic și nelegal Consiliul Superior al Magistraturii a respins candidatura sa pentru funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești și a refuzat să respecte prevederile legale, să îndeplinească procedura legală pentru susținerea interviului pentru ocuparea funcției vacante și finanțate, cu toate că trebuia și putea să îndeplinească această procedură.

Susținerea că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 118

2

din Regulament, invocând prevederile art. 12, 33 și 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, este împotriva raționamentului logic și împotriva raționamentului juridic, demonstrează rea intenție și lipsa de profesionalism.

După considerarea prevederilor legale aplicabile, un important argument obiectiv pentru ocuparea funcției este pregătirea profesională teoretică și practică dobândită.

În privința capătului de cerere privind obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la repararea prejudiciului material cauzat, prin obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, începând cu data publicării primei hotărâri, 30 septembrie 2011 și până la soluționarea definitivă a cauzei și numirea în funcție, reclamanta susține următoarele:

Prejudiciul material real este constituit din salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care aș fi beneficiat în calitate de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, începând cu data publicării primei hotărâri, 30 septembrie 2011 și până la soluționarea definitivă a cauzei și numirea în funcție.

Suma reprezentând salariul cuvenit este determinabilă și prin considerarea sumelor reprezentând venituri din salarii ale persoanelor angajate în aparatul de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii, în funcții similare de șef serviciu, precizate în declarațiile de avere publicate pe site-ul instituției.

În consecință, reclamanta solicită repararea prejudiciului material cauzat și suportat de la pronunțarea hotărârii în prima procedură de selecție organizată și până la soluționarea definitivă a cauzei și numirea în funcție.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la plata daunelor morale în cuantum echivalent prejudiciului material cauzat, reclamanta susține, în esență, că în mod abuziv, vătămător și lipsit de profesionalism, autoritatea publică Consiliul Superior al Magistraturii interpretează și aplică prevederile legale contrar raționamentului juridic, organizează proceduri de selecție și reia aceste proceduri de selecție în care nu sunt respectate prevederile legale și termenele legale pentru discutarea admisibilității candidaturilor depuse, invocă modificări ale Regulamentului incluse în cuprinsul hotărârii fără justificare legală și logică, afișează dispreț față de oameni, prevederi legale, norme procedurale și față de actul de justiție.

Reclamanta solicită obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxele judiciare de timbru și cheltuielile avansate pentru expedierea acțiunilor și a celorlalte acte, prezentarea la termenele de judecată, întocmirea dosarelor pentru depunerea candidaturilor la toate cele trei proceduri de selecție, prezentarea la interviu, conform documentelor justificative și conform listei anexate.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la precizarea cererii de chemare în judecată formulată de doamna A. și a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 2010, respingerea, ca inadmisibile, a excepțiilor de nelegalitate invocate, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 2010, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că, prin sentința nr. 160 din 22 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2012, Curtea de Apel Alba lulia a respins excepțiile de nelegalitate privind Hotărârea Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011, nr. 94/2012 și ale pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012, precum și acțiunea formulată de A. în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, privind anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 774 din 05 septembrie 20l2.

Prin hotărârea atacată s-a constatat că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de Regulament (consilier juridic clasa l, gradul profesional superior la Direcția de Sănătate Publică Alba) în vederea ocupării unei funcții de conducere în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și, în consecință, a fost respinsă candidatura de pusă de aceasta pentru ocuparea funcției de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Dosarul se află în faza de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu termen la 22 ianuarie 2015.

Referitor la excepția de nelegalitate a pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012 de modificare a Regulamentului, pârâtul solicită respingerea acesteia, ca inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011, pârâtul solicită a fi respinsă, ca inadmisibilă, întrucât face obiectul unei acțiuni în anulare, respectiv Dosarul nr. x/1/2011, aflat în faza de recurs pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 774 din 05 septembrie 20l2, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A., dosarul aflându-se în faza de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de A., având ca obiect anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 94 din 07 februarie 2012.

Prin sentința civilă nr. 1310 din 11 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011 și a pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 607 din 10 iulie 2012 și a respins, ca nefondată, cererea în anulare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

6.1. Cu privire la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011 și a pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012, Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu pot face obiect al excepției de nelegalitate actele administrative a căror anulare se solicită în cadrul cererii de chemare în judecată. Astfel, Hotărârea Plenului nr. 579 din 13 septembrie 2011 a făcut obiectul unei acțiuni în contencios în care s-a solicitat anularea acesteia în Dosarul nr. x/1/2011, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 6755 din 27 noiembrie 2012, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei, recursul formulat de către acesta fiind respins prin decizia civilă nr. 3364 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 607 din 10 iulie 2012, instanța a reținut că este inadmisibilă, pe de o parte, pentru că reclamanta a formulat și acțiuni în anulare cu privire la aceleași hotărâri aflate în diverse stadii de judecată, iar, pe de altă parte, nu există legătură între constatarea nelegalității acelor hotărâri și soluționarea prezentei cauze.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012 a fost modificat și completat Regulamentul având caracter normativ, astfel încât excepția invocată apare ca inadmisibilă și prin raportare la prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în precedent, o condiție de admisibilitate a excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 alin. (2) o reprezintă legătura de cauzalitate dintre actul administrativ și soluționarea litigiului pe fond. Or, cele două acte administrative atacate pe această cale de către reclamantă nu influențează în niciun mod dezlegarea prezentei cauze, deoarece se referă la alte proceduri de selecție decât cea în cadrul căreia a fost emis actul ce face obiectul acțiunii în anulare.

6.2. Pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 94/2012, argumentând că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de Regulament.

Reclamanta critică în esență hotărârea a cărei anulare se solicită pe motiv că nu se respectă prevederile stabilite prin anunțul publicat în vederea ocupării unei funcții de conducere în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii.

A mai susținut reclamanta că, în anunțul publicat, au fost invocate alte prevederi legale decât cele stabilite prin anunț, respectiv dispozițiile art. 87 din Legea nr. 303/2004.

La data de 22 decembrie 2011 a fost publicat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii și comunicat către instanțe și parchete anunțul privitor la declanșarea procedurii de selecție pentru ocuparea funcțiilor de conducere din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii.

Conform art. 63 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, personalul din aparatul propriu este numit prin concurs sau examen, iar, conform Regulamentului, personalul de conducere din aparatul propriu este numit de Plen, iar funcțiile de specialitate juridică din aparatul propriu pot fi ocupate și de judecători și procurori detașați conform art. 63 alin. (3) din aceeași lege. Astfel, pentru a putea ocupa o funcție de conducere în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanta trebuia să dețină funcția de procuror sau de judecător și să promoveze concursul de admitere pe unul din posturile de specialitate juridică. De asemenea, potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, personalul de specialitate juridică din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ce privește drepturile și îndatoririle pentru susținerea examenului de admitere.

Potrivit art. 79 alin. (1) din Regulament, ocuparea posturilor de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, se face prin concurs conform dispozițiilor art. 80-104 din același act normativ.

Reclamanta nu a participat la concurs pentru ocuparea postului de personal de specialitate juridică asimilat magistraților, respectiv șef serviciu – serviciu Resurse umane, deoarece aceasta nu îndeplinea condițiile legale, respectiv de a deține funcția de judecător sau procuror conform dispozițiilor legale mai sus citate, ci a îndeplinit funcția de consilier juridic la o societate comercială. Prin urmare, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 94/2012 în mod corect s-a constatat că reclamanta nu îndeplinea condițiile legale prevăzute de Regulament, respingerea candidaturii reclamantei fiind în concordanță cu dispozițiile legale.

În ceea ce privește capătul de cerere privind plata unor daune materiale, formulată în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii autorității pârâte, respectiv actul administrativ atacat fiind apreciat ca legal și temeinic de către instanță, astfel că nu rezultă un prejudiciu pe care l-ar fi suferit reclamanta.

Împotriva sentinței nr. 1310 din 11 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 299-306 C. proc. civ.

Printr-o primă critică din recurs, recurenta-reclamantă invocă incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat sentința recurată, în raport cu prevederile art. 24 alin. (1) și art. 25 C. proc. civ., motivat de faptul că a pronunțat sentința curții de apel în primul ciclu procesual.

Recurenta-reclamantă

formulează următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate.

Instanța de judecată consideră prevederile art. 79 și art. 80 din Capitolul IX – „Personalul din cadrul aparatului propriu al Consiliului”, Secțiunea I – „Personalul de specialitate juridică” din Regulament, care reglementează condițiile de ocupare a posturilor de personal de specialitate juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor prevăzute pentru funcțiile de execuție, ca o condiție obligatorie, necesară pentru a participa la procedura de selecție organizată pentru ocuparea unei funcții de conducere, cu toate că această procedură este reglementată complet distinct în cuprinsul art. 118

2

- 118

5

din Secțiunea III

1

– „Numirea în funcții de conducere în cadrul aparatului propriu al Consiliului”.

În fapt, pentru ocuparea unui post de personal de specialitate juridică în funcție de execuție sau în funcție de conducere trebuie îndeplinite condițiile care sunt prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2004.

Diferența este că, pentru a putea candida pentru ocuparea unei funcții de conducere, art. 118

2

prevede condiția de vechime în specialitate de cel puțin 4 ani, în timp ce pentru ocuparea unei funcții de execuție nu este necesar ca persoana care candidează să mai fi lucrat anterior, experiența nefiind obligatorie.

Este omis faptul real existent în toată legislația din România, în toate domeniile de activitate condițiile stabilite pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere sunt reglementate distinct de condițiile stabilite pentru ocuparea funcțiilor de execuție, tocmai sub aspectul experienței anterioare (vechime în specialitate).

Prevederea și reglementarea distinctă a condițiilor de ocupare a funcțiilor de conducere, este evidentă și clară, nu permite interpretarea că pentru a putea ocupa o funcție de conducere trebuie să te afli încadrat într-o funcție de execuție în aceeași autoritate publică, deci nu permite interpretarea că ar putea fi considerate incidente sau ar trebui considerate incidente prevederile referitoare la ocuparea funcțiilor de execuție.

În continuare, recurenta-reclamantă expune aspecte referitoare la a doua procedură de ocupare a funcțiilor de conducere vacante în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, care a fost declanșată prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1042 din 20 decembrie 2011, subliniind faptul că și de această dată a fost singurul candidat pentru funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești.

Susține recurenta că a fost respinsă candidatura sa, invocându-se neîndeplinirea condițiilor noi menționate în nota întocmită de Direcția resurse umane și organizare, condiții care nu au fost menționate în anunțul oficial publicat.

Recurenta-reclamantă

susține că, ulterior depunerii candidaturii, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012 au fost modificate prevederile art. 118

2

și art. 118

4

din Regulament și aceste modificări ulterioare sunt invocate ca argument pentru respingerea candidaturii depuse. Totodată, recurenta-reclamantă susține că hotărârea respectivă confirmă temeinicia susținerilor sale cu privire la cele trei hotărâri de respingere a candidaturilor sale pentru funcția de conducere de personal de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, iar prevederile art. 118

2

din Regulament, în varianta în vigoare la data publicării anunțului oficial privind declanșarea procedurii de selecție, nu permit interpretări, deoarece sensul acestora este foarte clar. Recurenta invocă faptul că instanța de rejudecare nu a analizat condițiile frauduloase în care a fost adoptată Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012, care dispun, mai detaliat, prin articolul respectiv în privința condițiilor de ocupare a funcțiilor de conducere de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, invocând încălcarea dreptului său subiectiv și a interesul său legitim privat și, numai în subsidiar, apărarea unui interes legitim public, situație care se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă susține că cerințele legale stabilite pentru participarea la procedura de selecție, începând cu data de 29 octombrie 2010, pentru ocuparea funcției de „Șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești”, post de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, conform celor menționate în anunț, sunt prevăzute de dispozițiile art. 63 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004, art. 118

2

– 118

5

din Regulament și art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii nu a respectat dispozițiile respective întrucât, prin hotărârea contestată, a respins candidatura sa în raport cu prevederile art. 12, art. 33 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care intră în contradicție cu prevederile menționate din Regulament și nu pot fi aplicate împreună cu acestea, recurenta reiterând argumentele cuprinse în cererea de chemare în judecată și în precizarea de acțiune depusă în faza de rejudecare.

În context, recurenta-reclamantă susține că, dacă ar fi aplicabile prevederile respective, ar însemna că numirea într-o funcție de conducere de personal de specialitate juridică în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii s-ar putea face numai prin examen de admitere în magistratură sau prin detașarea unui judecător sau procuror.

Se susține că analiza candidaturii trebuia să fie realizată în raport cu prevederile art. 118

2

– 118

5

din Regulament, însă Consiliul Superior al Magistraturii nu a respectat aceste dispoziții.

Pe cale de consecință, recurenta-reclamantă solicită obligarea intimatului-pârât la emiterea unei hotărâri pentru numirea în funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum și repararea în tot a pagubei cauzate prin obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la repararea prejudiciului material cauzat, prin plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalate drepturi de care ar fi beneficiat în funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești - post de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, de la data publicării hotărârii și până la soluționarea definitivă a situației supuse judecății în prezenta cauză prin numirea în funcție.

Totodată, recurenta-reclamantă solicită repararea prejudiciului material cauzat și suportat de la publicarea hotărârii în a doua procedură de selecție organizată și până la soluționarea definitivă a situației supusă judecății.

Recurenta-reclamantă mai solicită daune morale în cuantum echivalent daunelor materiale, susținând modul abuziv și lipsit de profesionalism în care a fost tratată, lipsa temeiniciei și legalității motivelor care au determinat pronunțarea Hotărârilor nr. 579 din 13 septembrie 2011, nr. 94 din 07 februarie 2012, nr. 774 din

05 septembrie 20l2 și nr. 609 din 10 iulie 2012 și invocă excesul de putere și vătămarea unui drept constituțional și a interesului legitim privat.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea introductivă, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Hotărârii nr. 94 din 07 februarie 2012, prin care Plenul CSM a „constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 și de Regulament, de către doamna A., fost consilier juridic până la data de 03 martie 2011 la SC B. SRL, în vederea ocupării unei funcții de conducere în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și, în consecință, hotărăște respingerea candidaturii depuse de aceasta pentru ocuparea funcției de șef serviciu — Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii”, candidatură depusă în cadrul procedurii de selecție declanșată în baza Hotărârii Plenului CSM nr. 1042 din 20 decembrie 2011.

În motivarea hotărârii respective, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

- conform referatului întocmit de direcția de resort, doamna A. are o vechime în funcția de consilier juridic de 11 ani și 5 luni;

- conform dispozițiilor art. 118

2

din Regulament, funcțiile de conducere de specialitate juridică din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii pot fi ocupate de persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și au o vechime în specialitate de cel puțin 4 ani. Aceste funcții pot fi ocupate și de judecători și procurori detașați, în condițiile legii;

- potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și promovare, iar potrivit art. 12 și art. 33 din aceeași lege, admiterea în magistratură are loc prin concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul Național al Magistraturii;

- prin raportare la art. 12 și 33 din Legea nr. 303/2004, funcția de conducere sus-menționată, nu poate fi ocupată decât de personalul prevăzut de art. 87 alin. (1) din aceeași lege, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecători și procurori detașați la Consiliul Superior al Magistraturii;

- având în vedere că nu face parte din categoria persoanelor menționate la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, doamna A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege și Regulament pentru numirea în funcția pentru care și-a depus candidatura, respectiv șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești.

Prin precizarea de acțiune depusă în faza de rejudecare, reclamanta a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate cu privire la:

- Hotărârea Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că doamna A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de Regulament pentru numirea în funcția pentru care și-a depus candidatura, respectiv șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, candidatură depusă în cadrul procedurii de selecție declanșată prin Hotărârea Plenului CSM nr. 934/2010;

- prevederile pct. 27 și 28 din Hotărârea nr. 609 din 10 iulie 2012, prin care a fost modificat art. 118

2

și a fost introdus alin. (5) al art. 118

4

din Regulament, cu următorul conținut:

„Art. 118

2

- Funcțiile de conducere de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului pot fi ocupate de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul Consiliului, cu o vechime în specialitate de cei puțin 4 ani, care nu a fost sancționat disciplinar în ultimii trei ani.

Art. 118

4

. – (…)

(5) Numirea candidatului declarat admis la interviu se face pe o durată de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii în condițiile prevăzute la alin. (4)”.

Prin aceeași precizare de acțiune, reclamanta a solicitat:

- constatarea nelegalității și anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 94 din 07 februarie 2012;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri pentru numirea în funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la repararea prejudiciului material cauzat, prin obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalate drepturi de care ar fi beneficiat în funcția de șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, începând cu data publicării primei hotărâri, 30 septembrie 2011 și până la soluționarea definitivă a cauzei și numirea în funcție;

- obligarea

Consiliului Superior al Magistraturii la plata daunelor morale în cuantum echivalent prejudiciului material cauzat;

- obligarea

Consiliului Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată suportate.

Înalta Curte constată că este temeinică și legală soluția primei instanțe de respingere, ca inadmisibile, a excepțiilor de nelegalitate invocate de reclamantă, întrucât nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența raportului de dependență între fondul litigiului și actele contestate în procedura excepției de nelegalitate, întrucât: (i) Hotărârea Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011 se referă la o altă procedură de selecție decât cea în care a fost emisă Hotărârea Plenului CSM nr. 94 din 07 februarie 2012; (ii) pct. 27 și 28 din Hotărârea nr. 609 din 10 iulie 2012 modifică și completează dispozițiile art. 118

2

și art. 118

4

din Regulament, ulterior hotărârii contestate în cauză. Totodată, întemeiat a reținut prima instanță că Hotărârea nr. 609 din 10 iulie 2012 are caracter normativ și nu poate forma obiect al excepției de nelegalitate conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Cu referire la fondul raportului juridic dedus judecății, Înalta Curte constată că, prin hotărârea contestată, a fost respinsă candidatura depusă de reclamantă pentru ocuparea funcției de șef serviciu — Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu următoarele dispoziții:

- art. 118

2

din Regulament, conform cărora „Poate ocupa o funcție de conducere de specialitate juridică în aparatul propriu al Consiliului persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și are o vechime în specialitate de cel puțin 4 ani”;

- art. 118

5

din Regulament, conform cărora „Funcțiile prevăzute la art. 1182 pot fi ocupate și de judecători sau procurori detașați, în condițiile legii”.

- art. 12, art. 33 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, conform cărora:

„Art. 12. - Admiterea în magistratură a judecătorilor și procurorilor se face prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații.

Art. 33. -

(1) Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani.

(2) Concursul prevăzut la alin. (1) se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea

(…).

Art. 87 - (1) Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător”.

În cauză, sunt relevante și dispozițiile art. 79 și art. 80 din Regulament, cuprinse în Secțiunea referitoare la „Personalul de specialitate juridică”, conform cărora:

„

Art. 79 -

(1) Personalul de specialitate juridică de conducere și de execuție din cadrul Consiliului, indiferent de vechime, este asimilat judecătorilor și procurorilor pe durata îndeplinirii funcției.

(2) Dispozițiile privind drepturile și îndatoririle prevăzute de lege pentru judecători și procurori se aplică în mod corespunzător și personalului menționat la alin. (1).

(3) Salarizarea și celelalte drepturi ale personalului de specialitate juridică de execuție și de conducere, asimilat judecătorilor și procurorilor, din cadrul Consiliului, sunt prevăzute de lege

(4) Ocuparea posturilor de personal de specialitate juridică din cadrul aparatului Consiliului, asimilat judecătorilor și procurorilor, se face prin concurs sau examen.

Art. 80 -

Poate ocupa un post de personal de specialitate juridică de execuție, asimilat judecătorilor și procurorilor, în aparatul propriu al Consiliului persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. a)-e) din Legea

nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a promovat concursul sau examenul organizat de Consiliu”.

Din interpretarea dispozițiilor citate, Înalta Curte, în deplin acord cu instanța de rejudecare, reține că pentru a putea accede la funcția de conducere de șef serviciu — Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii persoana care își depune candidatura este necesar să fi ocupat, în prealabil, o funcție specifică personalului de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii sau să fie judecător ori procuror.

Din această perspectivă, la pronunțarea prezentei soluții, Înalta Curte are în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în considerarea deciziei nr. 167 din 22 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2012, prin care a fost soluționat irevocabil diferendul judiciar dintre reclamanta A. și pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii având ca obiect excepțiile de nelegalitate privind Hotărârea Plenului CSM nr. 579 din 13 septembrie 2011, Hotărârea Plenului CSM nr. 94/2012 și prevederile pct. 27 și 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 609 din 10 iulie 2012, prin care s-a reținut, în esență, că „întrucât funcția a fost scoasă la concurs pentru personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, instanța de fond a apreciat în mod corect că cerința privind întrunirea condiției de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor era subînțeleasă în textul art. 118

2

din Regulament, astfel că, în contextul în care reclamanta nu întrunea această condiție, în mod legal i-a fost respinsă candidatura prin actul administrativ atacat”.

În atare condiții, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că nota Direcției resurse umane și organizare, ce a stat la baza adoptării hotărârii contestate, prin trimiterea la dispozițiile art. 12, art. 33 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, stabilește condiții sup