ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1099/2016

Decizia nr. 1099/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 1 august 2013, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând: anularea Hotărârii nr. 712/713 a Plenului C.S.M. din data de 27 iunie 2013 și a actelor subsecvente de punere în executare a acestor hotărâri și repunerea părților în situația anterioară, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și a O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, plângerea prealabilă formulată pentru revocarea acestui act administrativ unilateral nefiind soluționată în 30 de zile de la comunicarea către pârâtă; obligarea pârâtei la admiterea reclamantei la procedura de valorificare a rezultatelor obținute la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, desfășurat la data de 30 septembrie 2012, în vederea ocupării postului de magistrat asistent la secția I civilă, care a fost vacantat în termenul de 6 luni calculat de la 28 noiembrie 2012 până la 28 mai 2013, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004; suspendarea executării Hotărârii nr. 712/713 din 27 iulie 2013 a Plenului C.S.M. a cărei anulare o solicită, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cereri, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 776 din 7 martie 2014, a respins cererea formulate de reclamanta A. ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Procedura derulată în fața instanței de recurs

Prin cererea înregistată la data de 5 aprilie 2016, aflată la dosar, recurenta-reclamantă a solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului, conform art. 406 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Argumentele de drept relevante

Constatând că, în speță, recurenta a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”

De asemenea, art. 406 alin. (5) C. proc. civ., prevede că în situația în care „(...) renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.”

Cererea de renunțare la judecată formulată în cauză se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va anula sentința atacată și, în consecință, în temeiul art. 406 alin. (5) și (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act că recurenta A. a renunțat la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 776 din 7 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Anulează integral sentința nr. 776 din 7 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2016.