ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă

nr. 1134 din 4 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii

și, în consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul

M.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

în cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 1134 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recursul declarat de reclamant

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat,

în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași

instanțe, spre rejudecarea pe fond a acțiunii.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, reclamantul a învederat, în esență, că în mod greșit instanța de fond

a reținut că nu contestă hotărârea de validare a rezultatelor concursului de admitere

în magistratură, din moment ce, cu ocazia precizării acțiunii, a arătat în mod expres

faptul că înțelege să atace toate actele emise de Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la acest concurs, respectiv, atât hotărârea prin care s-au

stabilit datele concursului, cât și hotărârile subsecvente acesteia.

Recurentul a susținut

că acțiunea pe care a formulat-o a avut mai multe capete de cerere și chiar dacă

a considerat ca fiind principal capătul de cerere privitor la nelegalitatea Hotărârii

Plenului

Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 1069/2012 și fiind subsidiare, celelalte cereri, instanța

de fond era obligată prin lege să recalifice capetele de cerere ale acțiunii, în

cazul în care, în mod greșit ar fi fost stabilit ca fiind principal un alt capăt

de cerere.

Drept urmare, prin acțiunea

formulată a contestat toate hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

cu privire la organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură,

și inclusiv, hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs.

Recurentul-reclamant a

mai arătat că și în situația în care nu ar fi înțeles să formuleze contestație împotriva

hotărârii de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, ci

numai împotriva Hotărârii nr. 1069/2012, instanța de fond ar fi fost îndreptățită

să analizeze pe fond această cerere, întrucât nicio dispoziție legală nu interzice

examinarea acțiunii pe fond, atât timp cât, în procedura plângerii prealabile a

contestat această hotărâre, iar plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

de intimatul-pârât

Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă

în cauză, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii atacate,

reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în

primă instanță.

a recursului

4.1 Cu privire la examinarea

recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză,

în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost

analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de

ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile în proces nu au

depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității

în principiu a recursului.

Prin încheierea din 4

martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului

întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate

și pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului ca fiind admisibil în

principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen

de judecată pe fond a recursului.

II. Analiza motivelor

de casare

Analizând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către reclamant,

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru

următoarele considerente:

de drept relevante

Criticile formulate de

recurentul-reclamant vizând reținerea de către instanța de fond în mod greșit a

obiectului cererii de chemare în judecată, sunt neîntemeiate.

Obiectul acțiunii deduse

judecății, astfel cum a fost precizat de către reclamant în primă instanță, la termenul

de judecată din 14 februarie 2014, îl reprezintă anularea parțială a Hotărârii

nr. 1069/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost

aprobată organizarea concursului de admitere în magistratură, precum și numărul

și lista posturilor de judecător și procuror, reclamantul învederând că toate celelalte

hotărâri menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost indicate

în sprijinul susținerii interesului, motivat de faptul că, la data respectivă, existau

solicitări din partea unor instanțe cu privire la suplimentarea numărului de posturi

care erau vacante la acel moment și la instanțele unde aceste posturi se regăsesc.

Reclamantul a reiterat

aceleași susțineri cu privire la obiectul acțiunii și în ședința publică din 28

martie 2014, cu ocazia dezbaterilor desfășurate la acest termen de judecată, astfel

cum au fost consemnate în încheierea de ședință, reclamantul precizând că solicită

anularea Hotărârii nr. 1069/2012, întrucât, urmare a mențiunilor înscrise în conținutul

acesteia, au fost emise și hotărârile subsecvente.

În condițiile arătate,

nu se poate reține că în mod eronat prima instanță a restrâns obiectul acțiunii

deduse judecății numai la capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1069/2012,

emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu atât mai mult cu cât,

pe parcursul soluționării cauzei, reclamantul nu a solicitat, în conformitate cu

dispozițiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., republicat, îndreptarea unor eventuale

erori materiale cuprinse în încheieri, cu privire la susținerile sale orale vizând

obiectul cererii de chemare în judecată.

În contextul prezentat,

făcând aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, în mod

judicios prima instanță s-a pronunțat, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității

acțiunii, invocată de către pârât, raportat la natura juridică a hotărârii contestate,

care nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, în sensul prevăzut

de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, chiar dacă emană

de la o autoritate publică, scopul emiterii Hotărârii nr. 1069/2012 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine-stătătoare,

specifice dreptului administrativ, fiind un act premergător emiterii actului administrativ

în considerarea căruia a fost întocmit, care nu poate fi atacat decât împreună cu

hotărârea de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, emisă

în urma parcurgerii procedurii de desfășurare a concursului, și pe care, în speță,

reclamantul nu a înțeles să o conteste.

În acord cu judecătorul

fondului, instanța de control judiciar constată că hotărârea nr. 378 din 28

martie 2013, prin care au fost validate rezultatele concursului de admitere în magistratură,

nu este un act subsecvent anunțului de organizare a concursului, materializat în

Hotărârea nr. 1069/2012, având în vedere că, în conformitate cu prevederile

art. 28 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere

în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 279/2012, actul administrativ care naște, modifică sau stinge raporturi juridice,

îl constituie hotărârea de validare a rezultatelor concursului.

adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat,

Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul M.L., ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.L.

împotriva sentinței civile nr. 1134 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2015.