ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1134 din 4 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1134 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, spre rejudecarea pe fond a acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a învederat, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu contestă hotărârea de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, din moment ce, cu ocazia precizării acțiunii, a arătat în mod expres faptul că înțelege să atace toate actele emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la acest concurs, respectiv, atât hotărârea prin care s-au stabilit datele concursului, cât și hotărârile subsecvente acesteia.

Recurentul a susținut că acțiunea pe care a formulat-o a avut mai multe capete de cerere și chiar dacă a considerat ca fiind principal capătul de cerere privitor la nelegalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1069/2012 și fiind subsidiare, celelalte cereri, instanța de fond era obligată prin lege să recalifice capetele de cerere ale acțiunii, în cazul în care, în mod greșit ar fi fost stabilit ca fiind principal un alt capăt de cerere. Drept urmare, prin acțiunea formulată a contestat toate hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, și inclusiv, hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs.

Recurentul-reclamant a mai arătat că și în situația în care nu ar fi înțeles să formuleze contestație împotriva hotărârii de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, ci numai împotriva Hotărârii nr. 1069/2012, instanța de fond ar fi fost îndreptățită să analizeze pe fond această cerere, întrucât nicio dispoziție legală nu interzice examinarea acțiunii pe fond, atât timp cât, în procedura plângerii prealabile a contestat această hotărâre, iar plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. 3. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii atacate, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile în proces nu au depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 4 martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc.

civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Analiza motivelor de casare Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către reclamant, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurentul-reclamant vizând reținerea de către instanța de fond în mod greșit a obiectului cererii de chemare în judecată, sunt neîntemeiate.

Obiectul acțiunii deduse judecății, astfel cum a fost precizat de către reclamant în primă instanță, la termenul de judecată din 14 februarie 2014, îl reprezintă anularea parțială a Hotărârii nr. 1069/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost aprobată organizarea concursului de admitere în magistratură, precum și numărul și lista posturilor de judecător și procuror, reclamantul învederând că toate celelalte hotărâri menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost indicate în sprijinul susținerii interesului, motivat de faptul că, la data respectivă, existau solicitări din partea unor instanțe cu privire la suplimentarea numărului de posturi care erau vacante la acel moment și la instanțele unde aceste posturi se regăsesc.

Reclamantul a reiterat aceleași susțineri cu privire la obiectul acțiunii și în ședința publică din 28 martie 2014, cu ocazia dezbaterilor desfășurate la acest termen de judecată, astfel cum au fost consemnate în încheierea de ședință, reclamantul precizând că solicită anularea Hotărârii nr. 1069/2012, întrucât, urmare a mențiunilor înscrise în conținutul acesteia, au fost emise și hotărârile subsecvente. În condițiile arătate, nu se poate reține că în mod eronat prima instanță a restrâns obiectul acțiunii deduse judecății numai la capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1069/2012, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul soluționării cauzei, reclamantul nu a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 442 alin. (1) C. proc.

civ., republicat, îndreptarea unor eventuale erori materiale cuprinse în încheieri, cu privire la susținerile sale orale vizând obiectul cererii de chemare în judecată. În contextul prezentat, făcând aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, în mod judicios prima instanță s-a pronunțat, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât, raportat la natura juridică a hotărârii contestate, care nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii Hotărârii nr. 1069/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine-stătătoare, specifice dreptului administrativ, fiind un act premergător emiterii actului administrativ în considerarea căruia a fost întocmit, care nu poate fi atacat decât împreună cu hotărârea de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, emisă în urma parcurgerii procedurii de desfășurare a concursului, și pe care, în speță, reclamantul nu a înțeles să o conteste.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că hotărârea nr. 378 din 28 martie 2013, prin care au fost validate rezultatele concursului de admitere în magistratură, nu este un act subsecvent anunțului de organizare a concursului, materializat în Hotărârea nr. 1069/2012, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 28 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, actul administrativ care naște, modifică sau stinge raporturi juridice, îl constituie hotărârea de validare a rezultatelor concursului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul M.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinței civile nr. 1134 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015.