ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă
nr. 1134 din 4 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii
și, în consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul
M.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
Calea de atac exercitată
în cauză
Împotriva sentinței civile
nr. 1134 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamantul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Recursul declarat de reclamant
s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat,
în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași
instanțe, spre rejudecarea pe fond a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor
de recurs, reclamantul a învederat, în esență, că în mod greșit instanța de fond
a reținut că nu contestă hotărârea de validare a rezultatelor concursului de admitere
în magistratură, din moment ce, cu ocazia precizării acțiunii, a arătat în mod expres
faptul că înțelege să atace toate actele emise de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii cu privire la acest concurs, respectiv, atât hotărârea prin care s-au
stabilit datele concursului, cât și hotărârile subsecvente acesteia.
Recurentul a susținut
că acțiunea pe care a formulat-o a avut mai multe capete de cerere și chiar dacă
a considerat ca fiind principal capătul de cerere privitor la nelegalitatea Hotărârii
Plenului
Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 1069/2012 și fiind subsidiare, celelalte cereri, instanța
de fond era obligată prin lege să recalifice capetele de cerere ale acțiunii, în
cazul în care, în mod greșit ar fi fost stabilit ca fiind principal un alt capăt
de cerere.
Drept urmare, prin acțiunea
formulată a contestat toate hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
cu privire la organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură,
și inclusiv, hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs.
Recurentul-reclamant a
mai arătat că și în situația în care nu ar fi înțeles să formuleze contestație împotriva
hotărârii de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, ci
numai împotriva Hotărârii nr. 1069/2012, instanța de fond ar fi fost îndreptățită
să analizeze pe fond această cerere, întrucât nicio dispoziție legală nu interzice
examinarea acțiunii pe fond, atât timp cât, în procedura plângerii prealabile a
contestat această hotărâre, iar plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Apărările formulate
de intimatul-pârât
Consiliul Superior al Magistraturii
Prin întâmpinarea depusă
în cauză, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii atacate,
reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în
primă instanță.
Procedura de soluționare
a recursului
4.1 Cu privire la examinarea
recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză,
în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost
analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de
ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493
alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Părțile în proces nu au
depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității
în principiu a recursului.
Prin încheierea din 4
martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului
întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate
și pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului ca fiind admisibil în
principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen
de judecată pe fond a recursului.
II. Analiza motivelor
de casare
Analizând actele și lucrările
dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către reclamant,
Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru
următoarele considerente:
Argumente de fapt și
de drept relevante
Criticile formulate de
recurentul-reclamant vizând reținerea de către instanța de fond în mod greșit a
obiectului cererii de chemare în judecată, sunt neîntemeiate.
Obiectul acțiunii deduse
judecății, astfel cum a fost precizat de către reclamant în primă instanță, la termenul
de judecată din 14 februarie 2014, îl reprezintă anularea parțială a Hotărârii
nr. 1069/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost
aprobată organizarea concursului de admitere în magistratură, precum și numărul
și lista posturilor de judecător și procuror, reclamantul învederând că toate celelalte
hotărâri menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost indicate
în sprijinul susținerii interesului, motivat de faptul că, la data respectivă, existau
solicitări din partea unor instanțe cu privire la suplimentarea numărului de posturi
care erau vacante la acel moment și la instanțele unde aceste posturi se regăsesc.
Reclamantul a reiterat
aceleași susțineri cu privire la obiectul acțiunii și în ședința publică din 28
martie 2014, cu ocazia dezbaterilor desfășurate la acest termen de judecată, astfel
cum au fost consemnate în încheierea de ședință, reclamantul precizând că solicită
anularea Hotărârii nr. 1069/2012, întrucât, urmare a mențiunilor înscrise în conținutul
acesteia, au fost emise și hotărârile subsecvente.
În condițiile arătate,
nu se poate reține că în mod eronat prima instanță a restrâns obiectul acțiunii
deduse judecății numai la capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1069/2012,
emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu atât mai mult cu cât,
pe parcursul soluționării cauzei, reclamantul nu a solicitat, în conformitate cu
dispozițiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., republicat, îndreptarea unor eventuale
erori materiale cuprinse în încheieri, cu privire la susținerile sale orale vizând
obiectul cererii de chemare în judecată.
În contextul prezentat,
făcând aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, în mod
judicios prima instanță s-a pronunțat, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității
acțiunii, invocată de către pârât, raportat la natura juridică a hotărârii contestate,
care nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, în sensul prevăzut
de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, chiar dacă emană
de la o autoritate publică, scopul emiterii Hotărârii nr. 1069/2012 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine-stătătoare,
specifice dreptului administrativ, fiind un act premergător emiterii actului administrativ
în considerarea căruia a fost întocmit, care nu poate fi atacat decât împreună cu
hotărârea de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, emisă
în urma parcurgerii procedurii de desfășurare a concursului, și pe care, în speță,
reclamantul nu a înțeles să o conteste.
În acord cu judecătorul
fondului, instanța de control judiciar constată că hotărârea nr. 378 din 28
martie 2013, prin care au fost validate rezultatele concursului de admitere în magistratură,
nu este un act subsecvent anunțului de organizare a concursului, materializat în
Hotărârea nr. 1069/2012, având în vedere că, în conformitate cu prevederile
art. 28 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere
în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 279/2012, actul administrativ care naște, modifică sau stinge raporturi juridice,
îl constituie hotărârea de validare a rezultatelor concursului.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat,
Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul M.L., ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de M.L.
împotriva sentinței civile nr. 1134 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 mai 2015.