ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 619/2016

Decizia nr. 619/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 23 mai 2013 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., a solicitat instanței de contencios administrativ:

- constatarea nelegalității examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, si anularea rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica întocmite în acest sens;

- anularea Hotărârii secției pentru Judecători a B. nr. 838 din 15 noiembrie 2012 cu privire la art. 2 al hotărârii prin care s-a constatat "neîndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru admiterea în magistratură în privința domnului A. (reclamantul), candidat menționat în Anexa 3 la nota direcției de specialitate și în consecință declararea acestuia ca respins" (la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012);

- obligarea B. la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplinește cumulativ toate condițiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic, și în consecință declararea reclamantului ca admis;

- obligarea B. la punerea în aplicare a opțiunii pe care a făcut-o în cadrul concursului, în condiții de legalitate, egalitate și transparență, respectiv alegerea unui post de judecător la Judecătoria Deva. În subsidiar, în cazul în care acest post nu va fi disponibil, să se aibă în vedere un post de judecător la Judecătoria Pitești, localitatea de domiciliu;

- obligarea B. să propună președintelui României numirea reclamantului în funcția de judecător;

- obligarea pârâților, în solidar (în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea 554/2004), la plata de daune materiale, în cuantum de 500 lei înmulțit cu numărul de luni care vor trece din luna decembrie 2012 până la soluționarea cauzei;

- obligarea pârâților, în solidar (în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), la plata de daune morale, în cuantum de 1.850.000 lei;

- obligarea B. să pună în aplicare hotărârea plenului B. nr. 1035 din 15 noiembrie 2012, în conformitate cu care reclamantul este definitiv admis în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, conform anexei la hotărârea respectivă;

- obligarea B. la publicarea într-un ziar cotidian de largă răspândire națională, a hotărârii judecătorești definitive ce se va pronunța în acest dosar; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 731 din 4 martie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 279 din 05 aprilie 2012 și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și F., după cum urmează: a respins capetele de cerere 1, 2, 6 și 7 ca neîntemeiate, iar celelalte capete de cerere ca rămase fără obiect.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul a susținut că:

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de nelegalitate privind Hotărârile Plenului B. nr. 849/2012 și nr. 562/2010, iar pentru cealaltă excepție nu a menționat care este motivul respingerii;

- practica instanței de fond de a soluționa capetele de cerere „la grămadă” este nelegală, întrucât fiecare capăt de cerere trebuie să aibă o soluție distinctă;

- în mod nelegal instanța de fond a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea B. la publicarea într-un ziar cotidian de largă răspândire națională a hotărârii ce se va pronunța.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 decembrie 2014, intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.

Răspunzând motivelor de recurs, intimatul a arătat că motivarea sentinței este corespunzătoare, fiind examinate argumentele părților, astfel că se desprinde fără dubiu punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant.

În ceea ce privește pretinsa nesoluționare a excepțiilor de nelegalitate privind Hotărârea B. nr. 849/2012 și nr. 562/2010, acestea au fost apreciate ca neîntemeiate, instanța de fond prezentând o motivare corespunzătoare în cuprinsul pag. 7 din sentință.

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza Încheierii din data de 9 octombrie 2015, în temeiul alin. (4) al aceluiași articol.

Prin Încheierea din data de 4 decembrie 2015 completul-filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat în parte.

Prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a formulat 10 capete de cerere, capătul principal fiind cel prin care se solicita anularea Hotărârii secției pentru Judecători a B. nr. 838 din 15 noiembrie 2012, prin care s-a constatat neîndeplinirea unei condiții prevăzute de lege pentru admiterea în magistratură a reclamantului, anume aceea de a fi apt din punct de vedere psihologic.

A solicitat, de asemenea, anularea rapoartelor de examinare psihologică, obligarea intimatului-pârât la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplinește condițiile de admitere în magistratură, obligarea B. să propună numirea acestuia în funcția de judecător la Judecătoria Deva sau la Judecătoria Pitești, obligarea B. să pună în aplicare Hotărârea Plenului nr. 1036/2012 și să publice într-un ziar de largă răspândire națională a hotărârii definitive ce se va pronunța în dosar, precum și la plata unor daune materiale și morale.

Prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a invocat și excepțiile de nelegalitate ale Hotărârii Plenului B. nr. 279/2012, în raport cu prevederile Legii nr. 303/2004, Hotărârii Plenului B. nr. 849/2012 și Hotărârii Plenului B. nr. 562/2010.

Curtea de apel, prin sentința atacată a respins excepția de nelegalitate invocată cu privire la disp. art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 279 din 5 aprilie 2012, iar pe fondul cauzei a respins capetele de cerere 1, 2, 6 și 7 ca neîntemeiate și celalalte capete de cerere ca rămase fără obiect.

Soluția primei instanțe de respingere a excepției de nelegalitate a dispozițiilor Hotărârii B. nr. 279 din 5 aprilie 2012 atacate, este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente cauzei, fiind însușită și de instanța de control judiciar.

Potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect actele administrative individuale, indiferent de data emiterii lor, actele administrative cu caracter normativ fiind exceptate expres de la această formă de control, prin alin. (4).

În aceste condiții, soluția instanței de fond cu privire la respingerea excepției de neleglitate a dispozițiilor Hotărârii B. nr. 279/2012 este corectă, în raport de data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată.

Este adevărat că dispozitivul sentinței recurate se referă la respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26, art. 27 din Hotărîrea B. nr. 279/2012, însă considerentele sentinței cuprind și argumentația respingerii excepțiilor de nelegalitate și cu privire la celelalte două hotărâri ale Plenului B., anume nr. 849 din 8 octombrie 2012 și nr. 562 din 24 iunie 2010.

Astfel, reclamantul-recurent a fost în măsură să cunoască raționamentul instanței de fond cu privire la soluția pronunțată, nemenționarea expresă în dispozitivul sentinței și a soluției cu privire la excepția de nelegalitate ce viza celelalte două hotărâri B., nefiind de natură să atragă reformarea sentinței.

Astfel, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a disp.art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26, art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 279 din 5 aprilie 2012, dispozițiile regulamentare, se impune a fi raportate nu doar la prevederile art. 15 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 republicată, potrivit cu care „comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor sunt numite prin hotărâre a B. Verificarea dosarelor candidaților și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14(2) se realizează de comisia de admitere”, ci și la prevederile art. 33 alin. (2)

1

și art. 15 alin. (8) din același act normativ.

În conformitate cu aceste dispoziții: „Verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului”.

De asemenea, criticile ce vizează modalitatea de reglementare a funcționării comisiilor, pe calea regulamentului, nu pot fi primite prin raportare la prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, potrivit cu care B. are atributul exclusiv de a aproba prin hotărâre ce se publică în M. Of. al României, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură.

Legea stabilește în mod firesc doar cadrul general de desfășurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul fiind cel care vine să detalieze întreaga procedură privind modalitatea de desfășurare a testării și a reexaminării psihologice.

Așadar, în mod corect instanța de fond a concluzionat că nu se poate reține existența unui conflict între dispozițiile Hotărârii B. nr. 279 din 05 aprilie 2012 și ale Legii nr. 303/2004.

Întemeiate sunt concluziile instanței de fond și cu privire la excepția de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant, cu privire la Hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului B. prin care a fost aprobată componența comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 24 iunie - 10 octombrie 2012.

Legalitatea Hotărârii B. a fost analizată în raport cu prevederile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, conform cărora obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie pentru:

a) psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

Susținerile recurentului-reclamant nu au legătură cu cauza, întrucât aceste prevederi nu se referă la justiție și nici la sistemul judiciar în sine, ci la domeniile strict nominalizate în text. Noțiunea instituțională de ordine publică, în sensul textului citat este diferită de definiția conceptuală a ordinii publice în doctrina constituțională.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile normele la care face referire reclamantul și ca atare în mod corect judecătorul fondului a respins excepția de nelegalitate cu privire la Hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului B.

În fine, cea de-a treia excepție de nelegalitate vizează Hotărârea nr. 562/2010 a Plenului B. prin care s-a dispus organizarea activității de psihologie doar la nivelul B. și al Curților de apel, în sensul încadrării celor ce dețin o specializare unică în domeniul de competență „psihologia muncii și organizațională”, Înalta Curte reține, în acord cu opinia instanței de fond că se impune respingerea excepției invocate.

Dispozițiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 nu sunt incidente în cauză, întrucât instanțele judecătorești nu sunt instituite cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, ci reprezentante ale autorității judecătorești, în sensul avut în vedere în respectiva reglementare.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată temeinicia criticilor înfățișate de recurentul-reclamant.

În dezacord cu soluția adoptată de prima instanță, pe fondul cauzei, se reține că admisibilitatea și temeinicia acțiunii reclamantului sub aspectul nelegalității examinării și a reexaminării psihologice efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, sunt probate și pot fi demonstrate chiar în ipoteza respingerii tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant.

Nelegalitatea examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului efectuată în cadrul concursului de admitere în magistratură antrenează și nelegalitatea Hotărârii nr. 838 din 15 noiembrie 2012 - art. 2, prin care s-a constatat neîndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru admiterea în magistratură a reclamantului.

În acord cu jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie și cu respectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, la care recurentul face referire, se impune a se preciza că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele ce pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură.

Procedând la analiza probatoriului administrat, fără a se substitui comisiilor de specialitate, Înalta Curte apreciază că rapoartele de examinare/ reexaminare psihologică sunt insuficient motivate, iar raportul întocmit în urma primei testări este absolut identic cu cel întocmit în urma reexaminării psihologice.

Mai mult decât atât, cele două rapoarte întocmite în cazul recurentului-reclamant sunt absolut identice cu cele ale unui alt candidat, de asemenea respins în același an (2012), fiind astfel rezonabilă aprecierea în sensul că nu s-a realizat o examinare psihologică efectivă, în condițiile în care s-au dat răspunsuri la aproximativ 1000 de întrebări, cu mai multe variante de răspuns.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază în contextul factual al cauzei și în raport de probatoriul administrat, că arbitrariul, în mod rezonabil dedus în legătură cu procedura de examinare psihologică la care a fost supus reclamantul este aspectul de nelegalitate ce viciază procedura în ceea ce îl privește, aspect ce atrage și nelegalitatea actului ce s-a întemeiat pe această examinare.

Înalta Curte reamintește principiile dezvoltate în jurisprudența comunitară incidente în cauză, potrivit cu care amploarea și detalierea motivării depinde de natura actului adoptat și de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind considerată ca echivalentă cu lipsa motivării.

Privită ca o garanție împotriva arbitrariului, motivarea se impune în special în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective, cum este cazul în speța de față, astfel că reglementarea în detaliu, mai cu seamă în ceea ce-i privește pe candidații declarați respinși a formei și/ sau conținutului unui atare raport se impune cu precădere.

În consecință, reținând nelegalitatea procedurii de examinare psihologică la care a fost supus recurentul și implicit a actului emis ca urmare a acestei evaluări (Hotărârea nr. 838 din 15 noiembrie 2012 a secției pentru judecători a B.), Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului și casarea în parte a sentinței recurate, urmând ca în rejudecare instanța de fond să analizeze și să se pronunțe cu privire la celelalte capete de cerere ce vizează înlăturarea vătămării suferite de reclamant, cereri ce nu au fost analizate în ciclul procesual precedent.

De asemenea, judecătorul fondului va avea în vedere împrejurarea că recurentul-reclamant a fost declarat admis la concursul de admitere în magistratură organizat în sesiunea următoare (2013).

Concluzionând, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamant, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Va fi menținută soluția cu privire la excepțiile de nelegalitate invocate și care au vizat disp. art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26, art. 27 din Hotărârea nr. 297 din 5 aprilie 2012 a Plenului B.; Hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului B. și Hotărârea nr. 562/2010 a Plenului B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 731 din 4 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține soluția cu privire la excepțiile de nelegalitate invocate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2016.