ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale), obligarea pârâtului de a răspunde contestației depusă de reclamantă privind rezultatele examenului de bacalaureat sesiunea a II - august 2015 la data de 31.08.2015, ora 14:30.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 3347 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării și a lipsei calității procesuale pasive.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. și, în consecință, a obligat pârâtul să răspundă în scris cererii intitulată "Contestație" expediată de către reclamantă prin fax la data de 31.08.2015, ora 14:31 și 14.37.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 3347 din 14 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de fond nu a analizat faptul că, în speța dedusă judecății, Ministerul Educației nu are competența de a soluționa contestațiile de la examenul de bacalaureat.

Obiectul contestației l-a constituit "contestarea tuturor probelor orale și scrise" din sesiunea II 2015.

Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) pct. 7 și art. 71 și urm. din Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat - 2011 aprobată prin OMECTS nr. 4799/2010, aplicabilă în cauză, cu modificările ulterioare, comisia de bacalaureat din centrul zonal de evaluare are atribuția de a primi de la delegații centrelor de examen arondate centrului zonal de evaluare, cererile candidaților care contestă notele obținute la evaluarea inițială.

În speță, reclamanta nu poate invoca propria culpă în ceea ce privește modalitatea aleasă pentru a depune contestație și nici nu poate obliga o parte de a soluționa vreo cerere cu depășirea competențelor stabilite prin lege. De altfel, din cererea de chemare în judecată reiese că reclamantei i s-a respins contestația ca tardiv formulată, fără însă a specifica cine a fost emitentul actului care atestă acest fapt.

Reclamantei nu i s-a încălcat niciun drept în sensul prevăzut de art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, menționează faptul că rezultatele obținute la probele de evaluare a competențelor lingvistice și digitale nu se contestă.

Instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, în sensul în care a calificat Contestația reclamantei împotriva probelor orale și scrise la examenul de bacalaureat sesiunea II 2015 drept petiție, obligând recurentul să facă aplicarea prevederilor O.G. nr. 27/2002. Din prevederile Ordinului nr. 4799/2010 rezultă că situația din prezenta speță, privind examenul de bacalaureat, reclamă o procedură specială; prin urmare, la o contestație privind reevaluarea probelor scrise la examen nu se poate răspunde ca la o petiție oarecare.

Chiar dacă această contestație ar fi fost calificată drept o petiție, ne aflăm în afara cadrului legal, întrucât s-au contestat notele de la un examen de bacalaureat și nu s-au reclamat alte fapte în legătură cu organizarea sau desfășurarea acestui examen.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, susținând că recurentul avea obligația legală de a răspunde petiției intitulată "Contestație", dar acesta a refuzat să răspundă.

A mai invocat excepția netimbrării recursului

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 ianuarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

3.1. Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent, Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, întrucât hotărârea recurată respectă exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, fără ca hotărârea atacată să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

3.2. În continuare, examinând motivul de recurs ce vizează aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Intimata-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ în vederea cenzurării refuzului recurentului-pârât de a răspunde petiției sale depusă la data de 31.08.2015, ora 14:31 și ora 14:38, prin care solicitase acestuia să răspundă, în sensul de a reverifica rezultatele obținute de către reclamantă la examenul de bacalaureat sesiunea din august 2015, organizat la Liceul (...), precum și de a se face demersurile pentru afișarea rezultatelor astfel obținute.

Apărările pârâtului-recurent au privit, în esență, faptul că nu i-ar reveni competența de a soluționa astfel de contestații.

Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că, potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 27/2002, "în sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice", iar art. 3 prevede că "petițiile adresate autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 vor fi soluționate în termenele și în condițiile stabilite prin prezenta ordonanță."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 6

1

; din același act normativ, "petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta."

Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.

Or, în prezenta speță, recurentul a nu a acționat în sensul prevăzut de aceste dispoziții, refuzând să comunice în termenul prevăzut un răspuns scris cererii intitulată "contestație" adresată acestuia de către intimată.

Dacă aprecia că este necompetent să soluționeze cererea, raportându-se la prevederile O.M.E.N. nr. 4799/2010, recurentul avea totuși obligația legală de a o redirecționa către autoritățile sau instituțiile competente, cu informarea intimatei.

Pentru considerentele arătate, reținând că nu subzistă motive de casare a hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice), ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) împotriva Sentinței civile nr. 3347 din 14 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV