ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4411/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.10.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, solicitând anularea art. 73 din Metodologia de organizare și desfășurare a Bacalaureatului 2011, anexa la Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4799/2010, susținând că textul stabilește măsuri discriminatorii și contrare Constituției României.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 4942 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere în anulare, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, a anulat art. 73 alin. (2) teza finală - "Dacă diferența dintre cele două note este mai mică de 0,50 puncte, nota definitivă este nota inițială, acordată de comisia din centrul zonal de evaluare." din Anexa 2 - Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2011 - la Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4799/2010, a obligat pârâtul la plata către partea reclamantă a sumelor de 1.000 de RON daune morale și 150 de RON cheltuieli de judecată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 4942 din 14 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Educației Naționale a formulat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a considerat că Ministerul Educației Naționale prin emiterea Ordinul nr. 5080/2015 nu a respectat principiul constituțional al egalității cetățenilor în drepturi sub aspectul exercitării dreptului la învățătură prin tratamentul diferențiat în acordarea notei finale după contestații, în funcție de nota obținută inițial de elev. Recurentul-pârât, arată că prevederile din metodologia prin care se organizează desfășurarea examenului de evaluare națională respectiv examenul de bacalaureat, respectiv modul de stabilire a notei finale după reevaluarea lucrărilor de către comisiile de contestații nu pot fi apreciate drept o lezare a principiului egalității în fața legii și nu conduc la apariția unei situații de discriminare. Astfel, există două situații. În prima situație, pentru lucrările care au primit inițial o notă finală mai mică decât 9,50, nota definitivă a lucrării este cea acordată de comisia de contestații, dacă între nota inițială și nota obținută la reevaluare este o diferență de cel puțin 0,50 puncte. Dacă diferența dintre cele două note este mai mică de 0,50 puncte, nota definitivă a lucrării este nota inițială, acordată în centrul zonal de evaluare, criteriul potrivit căruia modificarea notei inițiale, după contestații, se realizează în cazul unei diferențe de cel puțin 0,50 puncte, corespunde unei valori identice, de 0,50 puncte, care constituie valoarea de punctaj maxim ce permite o rotunjire acordare de 0,50 puncte în favoarea elevului, în calculul mediei semestriale, la orice disciplină școlară așa cum sunt și dispozițiile art. 120 alin. (2) din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin OMENCS nr. 5079/2016. Din această perspectivă, corespunzătoare sistemului de notare românesc, bazat pe scara numerică de la 1 la 10, valoarea de 0, 50 puncte constituie o valoare consacrată din punct de vedere docimologic, apreciata drept optimă, pentru a permite modificarea unor situații inițiale de evaluare și notare. Arată în cea de-a doua situație pentru lucrările care au primit inițial o notă finală cel puțin egală cu 9,50,...(analog în cazul examenului de bacalaureat, adăugându-se suplimentar și elevii care "au primit inițial note cuprinse între 4.50-4,99) aplicarea aceluiași criteriu potrivit căruia, modificarea notei inițiale, după contestații, se realizează în cazul unei diferențe de cel puțin 0,50 puncte, ar fi făcut însă imposibilă modificarea notei, în sens crescător, pentru elevii care au obținut inițial, cel puțin nota 9,51. Astfel, pentru această categorie de elevi, singura soluție posibilă era ca nota definitivă să fie nota acordată de comisia de contestații, în urma reevaluării, fără a mai lua în considerare nici o diferență între nota inițială și nota de la contestații, asigurându-se exercitarea efectivă a dreptului la contestație și pentru această categorie de elevi. In cazul sistemului educațional românesc, bazat pe o scară numerică de notare de la 1 la 10, o asemenea limită apreciată drept rezonabilă a constituit-o, principial, diferența de 0,50 puncte care poate apărea la nivelul a două evaluări succesive, realizate de evaluatori diferiți. Astfel, în cazul oricărui elev care este integrat în sistemul educațional românesc, chiar și în situația, nepromovării examenului de bacalaureat sau a neacordării a cel mult 0,49 puncte în cazul notelor obținute la evaluarea națională, ca urmare a prevederilor din cadrul metodologiilor, nu a fost restrânsă exercitarea dreptului la educație, întrucât, inclusiv elevii care nu au promovat examenul de bacalaureat, în sesiunea respectivă, au beneficiat de un drept nelimitat de a se prezenta la oricare din sesiunile ulterioare, fără limită de vârstă, iar în cazul elevilor absolvenților de gimnaziu aceștia au beneficiat de dreptul nerestricționat de continuare a studiilor, la formele de învățământ existente, în cadrul clasei a IX-a, respectiv învățământ liceal sau învățământ profesional. În concluzie, apreciază că, în raport cu formulările metodologiilor în discuție, criteriile care au stabilit posibilitățile de modificare a notelor inițiale, pentru fiecare din cele două situații, nu pot fi considerate arbitrare, sunt criterii definite și justificate de un scop legitim, respectiv, acordarea și exercitarea dreptului integral la contestație pentru toate categoriile de elevi.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Considerentele instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a susținut examenul de bacalaureat în sesiunea din vara anului 2016 și urmarea mediilor obținute nu a întrunit punctajul minim de 6,00 pentru a fi declarat admis iar în urma contestației la proba de Limba română, nota i-a scăzut la 5,05. În sesiunea din toamna anului 2016, reclamantul a susținut din nou proba de examen la Geografie, unde a obținut nota 7,70. Urmarea contestației formulate, a obținut în recorectare nota 8,00, dar aceasta nu i-a fost luată în considerare, astfel că nota finală a rămas 7,70. Neluarea în considerare a notei din contestație (8,00) ar fi fost consecința art. 73 din Metodologia de organizare și desfășurare a Bacalaureatului 2011, anexa la Ordinul ministerului educației și cercetării nr. 4799/2010. Intimatul-reclamant a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea normei juridice mai sus menționate, plângerea fiind însă respinsă de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice prin adresa nr. x/29.09.2016. Potrivit art. 73, pentru lucrările care au primit inițial note cuprinse între 4,50 - 4,99, inclusiv, sau o notă cel puțin egală cu 9,50, nota definitivă este nota acordată de către comisia de contestații iar pentru lucrările care au primit inițial, la comisia din centrul zonal de evaluare, alte note decât cele menționate la alin. (1), nota definitivă este nota acordată de comisia județeană de contestații/a municipiului București, dacă între nota inițială și nota acordată la contestații se constată o diferență de cel puțin 0,50 puncte. Dacă diferența dintre cele două note este mai mică de 0,50 puncte, nota definitivă este nota inițială, acordată de comisia din centrul zonal de evaluare. Înalta Curte constată că Ordinul ministerului educației și cercetării nr. 4799/2010 a aprobat la art. 2 Metodologia de organizare și desfășurare a Bacalaureatului 2011, acesta fiind aplicabil și în sesiunea de Bacalaureat 2016 ca efect al art. 2 al Ordinului ministrului educației și cercetării științifice nr. 5080/2015. Astfel actele menționate au natura juridică de act administrativ unilateral cu caracter normativ, fiind adoptate sau emise în scopul organizării executării legii, conținând norme cu caracter general și având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes, față de un număr nedefinit de persoane. Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definește actul administrativ ca "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.". Din definiția actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă și regimul său juridic, respectiv condițiile sale de validitate subsumate principiului legalității, condiții care se subordonează în esență obligației ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Fiind o sumă a tuturor condițiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică și oportunitatea sa, derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile la cazul concret. Astfel fiind, revine instanței de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condițiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administrația publică a acționat abuziv, contrar interesului public, așa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat. În temeiul art. 2 alin(1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, excesul de putere este definit ca fiind exercitarea dreptului de apreciere a autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și intereselor cetățenilor. Totodată, art. 32 alin. (1) din Constituția României prevede că "Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.". Astfel, în exercitarea dreptului la învățătură nu trebuie să intervină restricții sau obstacole, inclusiv cu caracter normativ, care să nu urmărească un scop legitim sau să fie lipsite de proporționalitate. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituția României "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.". În jurisprudența Curții Constituționale a României, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare. Instanța de control judiciar apreciază în acord cu instanța de fond că, prin reglementarea art. 73 din Metodologia de organizare și desfășurare a Bacalaureatului 2011, anexă la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4799/2010, astfel cum se aplică în considerarea art. 2 al Ordinului ministrului educației și cercetării științifice nr. 5080/2015, emitentul actului administrativ unilateral cu caracter normativ nu a respectat principiul constituțional al egalității cetățenilor în drepturi sub aspectul exercitării dreptului la învățătură din perspectiva posibilității de finalizare a studiilor liceale prin obținerea diplomei de Bacalaureat. Ordinul ministrului educației și cercetării științifice nr. 5080/2015 (vizând Sesiunea Bacalaureat 2016) nu conține o reglementare proprie expresă sub aspectul litigios al notei definitive acordate în caz de contestație, ci prevede la art. 9 doar în referire la modalitatea de evaluare a lucrărilor în cadrul fiecărei comisii în parte (inițială, respectiv de contestații), corectarea implicând participarea în fiecare etapă a cel puțin 2 profesori evaluatori. Înalta Curte constată că, prin art. 73 din Metodologia de organizare și desfășurare a Bacalaureatului 2011, anexă la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4799/2010, legiuitorul a instituit, în cazul elevilor care la examenul de Bacalaureat au obținut inițial o notă cuprinsă între 4,50 și 4,99, în măsura în care formulează contestație și aceasta este admisă, beneficiul ca nota definitivă să fie cea acordată de comisia de contestații, indiferent de faptul că diferența dintre nota inițială și cea rezultată din recorectare este cel puțin egală cu 0,50 puncte. Intenția legiuitorului este de a asigura promovarea elevului candidat prin prisma notei obținute la fiecare probă de concurs, cu toate acestea, obținerea notei 5 la toate probele de examen nu constituie singura condiție pentru promovarea bacalaureatului, ci în egală măsură a fost instituită ca și condiție cumulativă obligația elevului candidat de a obține cel puțin media 6 la probele scrise, cu mențiunea că pentru candidații care obțin media generală 5,99, media generală se rotunjește la 6,00. Or, atât elevii candidați care urmăresc obținerea notei minime 5 la fiecare probă de concurs, cât și elevii candidați care urmăresc obținerea mediei minime 6 la toate probele de concurs se află în aceeași situație din perspectiva procesului de notare, anume au ca scop promovarea examenului de Bacalaureat, ca și componentă a dreptului la învățătură, anume cea care permite absolvirea/definitivarea studiilor de liceu. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a constat că, legiuitorul i-a tratat în mod diferit, cu efectul că, în ipoteza în care un elev obține încă de la notarea inițială la examenul de bacalaureat cel puțin nota 5 la fiecare probă de concurs, dar media generală este inferioară notei de 5,99, nu obține beneficiul acelui elev candidat care a fost inițial evaluat cu o notă cuprinsă între 4,50 și 4,99, bucurându-se în caz de contestație de nota acordată de comisia de contestații, dar care, depășește media generală de 6 prin prisma celorlalte note obținute la materiile de concurs. O astfel de situație normativă reieșită din actul administrativ unilateral litigios produce un efect discriminatoriu în legătură cu dreptul la învățătură, ceea ce determină ca art. 73 alin. (2) teză finală din Anexa 2 - Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2011 - la Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4799/2010 să fie afectat de un viciu de legalitate. Având în vedere elementele precizate mai sus, Înalta Curte apreciază criteriul tratamentului diferențiat în funcție de nota obținută inițial de elev ca fiind un element arbitrar și discriminatoriu, neexistând o justificare obiectivă și rezonabilă, întrucât același sistem ar fi trebuit aplicat în cazul oricărei note, o astfel de aplicare asigurând egalitatea în drepturi a tuturor elevilor. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,