ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4927/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 05.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a Ordinului ministrului educației nr. 5.151/30.08.2021 privind organizarea și desfășurarea examenului național de bacalaureat 2022, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 859 din 8 septembrie 2021, dispozițiile art. 12 și 13, precum și a Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.799 din 31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat 2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 63 din 25 ianuarie 2011 în ceea ce privește dispozițiile art. 94 din anexa nr. 2 a ordinului, anexă ce cuprinde Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2011, întrucât nu oferă garanțiile de legalitate necesare pentru respectarea dreptului la o evaluare corectă și transparentă a nivelului educațional al candidatului în procedura de examen pentru finalizarea ciclului de învățământ referitor la neagravarea situației în propria cale de atac, repararea prejudiciului creat de dispozițiile din actele administrative, contestate prin păstrarea notei obținute inițial.

Prin sentința civilă nr. 864 din data 12.05.2023, Curtea de Apel București, secția a -IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

Respinge excepțiile invocate de către pârât privind lipsa calității procesual pasive și lipsa de interes, ca nefondate.

Respinge cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, iar în rejudecare, să se dispună art. 12 și 13 din Ordinul ministrului educației nr. 5.151/30 august 2021 privind organizarea și desfășurarea examenului național de bacalaureat - 2022, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 859 din 8 septembrie 2021 și a art. 94 din Anexa nr. 2 privind Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2011 din Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.799 din 31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat - 2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 63 din 25 ianuarie 2011, precum repararea prejudiciului creat constand in păstrarea notei obținute inițial.

Susține recurenta că sunt greșite argumentele utilizate de instanța de fond pentru a înlătura aplicarea principiului non reformatio in peius, câtă vreme, cu excepția examenelor de capacitate și de bacalaureat, legiuitorul nu a optat pentru o astfel de soluție în procedura grațioasă ce reglementează concursurile și examenele, dimpotrivă, l-a recunoscut, stipulând în favoarea păstrării celei mai mari note obținute de candidat.

Câtă vreme aplicarea acestui principiu este recunoscută și atunci când este vorba de un recurs grațios, înlăturarea lui în situația examenului organizat potrivit metodologiei atacate, nu poate fi justificată nici măcar pe considerente de oportunitate astfel cum au fost menționate în hotărârea atacată, respectiv pentru ca procedura să fie simplă și rapidă.

A susținut că acest principiu este recunoscut în cazuri în care o situație factuală generatoare de efecte juridice este supusă unei reevaluări plenare, la solicitarea persoanei care suportă consecințele acesteia, neexistând niciun motiv rezonabil pentru a deroga de la acest principiu în materia examenelor finale de ciclu școlar.

Afirmația instanței de fond dată în analiza principiului legalității, că Legea educației naționale nr. 1/2011 nu interzice agravarea situației candidatului în propria cale de atac, de vreme ce conferă ministerului de resort atribuția de elaborare a calendarului, metodologiei și a modului de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat este considerată greșită de către recurentă apreciind că, deși legea nu interzice expres o anumită reglementare, aceasta nu înseamnă că o și permite doar prin aplicarea unui raționament per a contrario.

În situația în care s-ar reține că principiul legalității este respectat întrucât textul actului administrativ normativ nu contravine unei dispoziții exprese a legii, consideră, contrar afirmațiilor primei instanțe, că acesta înfrânge principiul proporționalității, câtă vreme opțiunea pentru această soluție izvorâște dintr-o exercitare abuzivă ori vădit disproporționată puterii discreționare a administrației, având în vedere următoarele motive:

Deși legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu în procedura recursului grațios, ci doar în procedura jurisdicțională din fața instanței de judecată, rațiuni identice au determinat extinderea aplicabilității acestui principiu și în alte situații decât cele prevăzute în procedura contencioasă.

Astfel, regula enunțată de instanța de fond, aceea că principiul non reformatio in peius nu este aplicabil în cazul unui recurs grațios, este infirmată de alte reglementări în care, în același gen de procedură, autoritatea administrativă optează pentru o atare rezolvare, regăsită sub două forme: fie prin menținerea notei mai mari (exempli gratia, în art. 19 alin. (9) din Ordinul nr. 2792/2017 al Ministerului Justiției privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului sau a concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 861 din Ol noiembrie 2017 se prevede că "Nota lucrării acordată de Comisia de soluționare a contestațiilor împotriva notării lucrărilor este definitivă și nu poate fi mai mică decât nota contestată"), fie prin respingerea contestației (exempli gratia, art. 66 din H.G. nr. 61 1/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici dispune:

"Comisia de soluționare a contestațiilor respinge contestația în situațiile prevăzute de art. 618 alin. (18) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare." Or, potrivit art. 618 alin. (18) din Codul administrativ, "Comisia de soluționare a contestațiilor respinge contestația în următoarele situații: a) candidatul nu îndeplinește condițiile pentru a participa la concurs în situația contestațiilor formulate față de rezultatul selecției dosarelor; b) constată că punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor la proba scrisă, respectiv la interviu, este mai mic sau egal cu cel acordat de comisia de concurs.")

În situația în care instanța de fond a calificat procedura de contestare a notei obținute la proba de bacalaureat ca fiind un recurs grațios, ceea ce înseamnă că a existat un act administrativ ale cărui efecte au fost considerate vătămătoare de către beneficiarul candidat în procedura de examen și, în consecință, contestate administrativ. Or, această primă etapă de contestare a actului emis de administrație trebuie să fie însoțită de aceleași garanții și principii precum cele din etapa subsecventă a contestării actului în fața instanței.

Apreciază recurenta că procedura de examinare în cadrul examenului național de bacalaureat constituie o veritabilă procedură administrativă care începe cu cererea elevului de înscriere în examen și se termină cu eliberarea de către Ministerul Educației a diplomei de bacalaureat, în regim de putere publică, procedură ce se derulează în conformitate cu metodologia pe care am contestat-o în cauză pentru încălcarea unor principii și garanții ce sunt recunoscute oricărui cetățean în raport cu autoritatea publică, respectiv exercitarea fără constrângeri a dreptului de petiționare și transparența actului decizional.

Susține recrenta că, prin soluția normativă adoptată de Ministerul Educației la contestarea notei, s-a urmărit descurajarea unui număr mai mare de candidați de a urma procedura, iar soluția a fost adoptată exclusiv pe considerente legate de volumul de activitate al organizatorului, ceea ce nu poate reprezenta un criteriu de opțiune întrucât crează un regim diferit între candidați aflați în situații similare, respectiv cei care solicită autorității organizatoare recorectarea lucrării de evaluare a cunoștințelor, în contextul altor examene și concursuri.

De altfel, atunci când administrația publică beneficiază de o marjă de apreciere (oportunitate) permisă de litera legii, aceasta va fi exercitată cu respectarea mai multor condiții: conformitatea acțiunii administrației cu spiritul legii, respectarea principiilor generale de funcționare a administrației publice (principiul bunei administrări, principiul încrederii legitime în acțiunea administrației, principiul previzibilității acțiunii administrației, principiul proporționalității, principiul transparenței administrației, principiul motivării actului administrativ etc.) Or, în cazul notelor stabilite în urma contestației la examenul național de bacalaureat, legea nu conferă nici Ministerului Educației, nici administrației publice delegate, marja de apreciere asupra reformării în minus a notei ca act administrativ individual. Prin urmare, singurul considerent pe care sa bazat Ministerul Educației atunci când a stabilit Metodologia de examen, cu posibilitatea obținerii unei note mai mici după contestație, este cel de descurajare a candidaților pentru formularea contestațiilor, ceea ce nu poate fi considerat în marja de apreciere conferită autorității publice, în sensul arătat anterior.

Nu se poate susține, astfel cum a apreciat prima instanță, că partea a consimțit expres la scăderea notei, întrucât aceasta nu a reprezentat voința sa liber exprimată câtă vreme nesemnarea declarației-tip de acceptare împiedică însăși exercitarea dreptului de contestare administrativă.

O a doua critică referitoare la nelegalitatea metodologiei contestate este lipsa de transparență a procedurii.

A susținut recurenta că metodologiei îi lipsește o procedură de verificare a corectitudinii cu care s-a acționat, cel puțin sub forma unei motivări corespunzătoare a cauzelor pentru care s-a intervenit în modificarea notei acordate inițial, mai ales în cazul notării unei lucrări de examen național care nu a fost concepută în exclusivitate sub forma unei grile de întrebări și răspunsuri, ci, parțial, sub forma compunerii argumentative în care se evaluează în mod liber modalitatea adecvării conținutului și a exprimării cerințelor subiectului dat, în care notarea depinde de gradul în care profesorul corector a înțeles și a apreciat mesajul transmis. În condițiile în care nu există nicio obligație pentru Comisia de contestații de a motiva acordarea diferită a punctajului prin evidențierea unor elemente din baremul de corectare care au stat la baza schimbării soluției, elementul de apreciere arbitrară a lucrării subzistă și nu poate fi înlăturat decât prin demonstrarea justeței notei de evaluare.

În acest context, a considerat ca fiind lipsită de finalitate practică prevederea care dă posibilitate candidatului de a-și vizualiza lucrarea, fără datele referitoare la modalitatea de notare, și stabilită, temporal, ulterior afișării notelor la contestație.

Subsumat acestei critici, recurenta arată că motivarea instanței de fond nu răspunde în suficientă măsură argumentelor pe care le-a adus în privința incapacității metodologiei de a oferi transparență procesului de corectare și de înlăturare a eventualelor erori și se bazează exclusiv pe o prezumție judiciară că recorectarea lucrării de încă doi specialiști ar dovedi profesionalismul și corectitudinea procedurii, acestea fiind criterii suficiente care să înlăture arbitrariul.

Concluzionând, este nejustificată și dispoporționată opțiunea pârâtului ca, în situația examenelor naționale de absolvire a unui ciclu de învățământ, cum este cel de bacalaureat, să înlăture aplicarea principiului non reformatio in pejus, utilizat în proceduri similare de evaluare a cunoștințelor prin examene și concursuri. Păstrarea acestui principiu, în lipsa altor elemente care ar putea asigura transparența procesului decizional de stabilire a notei finale, ar funcționa ca o garanție a menținerii unui echilibru între interesul legitim al candidatului de a reevalua calificativul primit, ce nu poate fi descurajat, și interesul general, de a institui o procedură suplă și de maximă celeritate.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală .

În motivare, apreciază că nu este incident articolul 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind casarea sentinței recurate, raportat la exigențele normei de drept.

Intimatul susține că dispozițiile atacate din cele două Ordine respectă limitele și cadrul legal si nu contravin principiilor consacrate de art. 3 din Legea nr. 1/2011.

Astfel, atât în procesul de evaluare inițială a lucrărilor scrise, dar și în cadrul etapei de soluționare a contestațiilor, nota finală este calculată cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, candidații care depun contestații completează și semnează o declarație-tip în care se menționează faptul că au luat cunoștința ca se poate modifica nota inițială prin creștere sau descreștere .

Aceasta este necesară în vederea prevenirii exercitării abuzive de către candidați a dreptului de a formula contestație și nu poate fi considerată exces de putere din partea autorității publice, nici o condiționare ori o restrângere adusă dreptului elevului de a contesta nota obținută, ci reprezintă doar o modalitate prin care autoritatea publică se asigură că elevii au înțeles pe deplin condițiile legale în care are loc reevaluarea notei.

Dreptul de a contesta rezultatele evaluării lucrărilor scrise - reglementat de art. 7 lit. l) din Statutul elevului îi este recunoscut elevului în vederea asigurării calității evaluării, în scopul realizării unei evaluări obiective și corecte, astfel ca obținerea unei note mai mici decât nota inițială urmare a reevaluării lucrării nu contravine scopului instituției contestației, recunoscut de dispozițiile legale.

Precizează că, dacă ar fi aplicat principiul "non reformatio in pejus" (dată fiind amploarea examenului național de bacalaureat la care participă toți absolvenții clasei a XIIa) iar toți candidații care nu au obținut nota maximă în cadrul evaluării inițiale ar contesta rezultatul obținut, fie s-ar determina caracterul superfluu al evaluării inițiale sau ar da naștere la aspecte discriminatorii între candidații care contestă și cei care acceptă rezultatul obținut.

Intimatul apreciază că dispozițiile contestate au fost emise în vederea organizării în concret a prevederilor legii și respectă principiul legalității raportat la atribuția Ministerului Educației de a stabili organizarea și desfășurarea examenului național de bacalaureat pentru absolvenții clasei a XII-a ce include și procesul de evaluare a lucrărilor, de soluționare a contestațiilor și de stabilire a notei finale .

La întâmpinarea formulată de intimatul-pârât, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Reclamanta, candidată la examenul de bacalaureat sesiunea iunie 2022, a învestit instanța de fond cu o cerere prin care a solicitat anularea în parte a Ordinului ministrului educației nr. 5.151/30 august 2021 privind organizarea și dešfășurarea examenului național de bacalaureat - 2022, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 859 din 8 septembrie 2021, în ceea ce privește dispozițiile art. 12 și 13 și a Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.799 din 31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat - 2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 63 din 25 ianuarie 2011 în ceea ce privește dispozițiile art. 94 din anexa nr. 2 a ordinului, anexă ce cuprinde Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat motivat de lipsa garanțiilor de legalitate necesare pentru respectarea dreptului la o evaluare corectă și transparentă a nivelului educațional al candidatului în procedura de examen pentru finalizarea ciclului de învățământ liceal și a dreptului referitor la neagravarea situației în propria cale de atac.

Prin aceeași cerere, recurenta-reclamantă a solicitat repararea prejudiciului creat de dispozițiile din actele administrative contestate prin păstrarea notei obținute inițial, la Limba și literatura română, care era cu 0.6 puncte mai mare.

Înalta Curte reține că, prin recursul său, recurenta invocă, în esență, greșita interpretare a principiului non reformatio in peius, în ceea ce privește plaja situațiilor juridice în care acesta este aplicabil și greșita analiză a legalității dispozițiilor normative.

Criticile recurentei cu privire la greșita interpretare și aplicare a principiul "non reformatio in pejus" sunt nefondate.

Contrar susținerilor acesteia, potrivit cărora prin aplicarea dispozitiilor normative contestate (art. 12 și 13 din Ordinul ministrului educației nr. 5.151/30 august 2021 privind organizarea și dešfășurarea examenului național de bacalaureat - 2022 și dispozițiile art. 94 din anexa nr. 2 a Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.799 din 31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat - 2011) reclamantei i s-a produs o vătămare prin agravarea situației în propria cale de atac, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a principiul "non reformatio in pejus" reținând că sfera de aplicare a acestui principiu este limitată la procedurile judiciare.

Principiul neagravarea situației în propria cale de atac este regelementat de art. 481 C. proc. civ. care se referă la calea de atac a apelului.

În cazul de față, contestația formulată de recurenta-reclamantă este formulată în cadrul unei etape a unei proceduri administrative de desfășurare a examenului de bacalaureat pentru anul 2022 în care o altă comisie face o nouă evaluare a lucrării de bacalaureat, cu acordarea notelor proprii.

Condițiile desfășurării procedurii de contestare a notei obținute la materiile examenului de bacalaureat și efectele rezultatelor acesteia sunt cunoscute candidaților și acceptate de aceștia odată ce au apelat la ea, nota obținută în etapa de soluționare a contestațiilor fiind nota definitivă, indiferent de punctajul obținut.

Aceste prevderi sunt în acord cu Legea educației naționale și nu adaugă la lege, legiuitorul lăsând la latitudinea ministerului de resort să stabilească metodologia pe baza căreia se desfășoară examenul de bacalaureat inclusiv procedura de soluționare a contestațiilor și modul de stabilire a notei finale.

Nici critica privind lipsa de transparență a procedurii de contestare a notei inițiale nu este fondată.

Este de precizat că instituirea unei obligații pentru Comisia de contestații de a motiva acordarea diferită a punctajului prin evidențierea unor elemente din baremul de corectare care au stat la baza schimbării soluției, ar presupune o cerință excesivă ce ar îngreuna desfăsurarea activității comisiei dat fiind faptul că atribuțiile acestor comisii nu constau în verificarea activității de evaluare a comisiilor inițiale de evaluare, atribuțiile lor fiind de reevaluare a lucrării candidatului contestator prin acordarea de noi note.

În mod corect a reținut instanța de fond că sunt neîntemeiate criticile privind nevoia de a accesa lucrarea prealabil depunerii contestației pentru a se permite motivarea contestației nu pot fi primite și că nu se poate susține astfel că metodologia de stabilire a notei finale obținute încalcă principiile proporționalității și legalității din dreptul administrativ.

Într-adevăr termenele de contestare și de soluționare a contestațiilor sunt scurte, generate de necesitatea publicării rapide a rezultatelor, motiv pentru care instituirea, în cadrul procedurii, a unei etape de studiu distinct de către candidați, ar extinde nejustificat de mult procedura.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată și că instanța de fond a adus o argumentare suficient de dezvoltată și în masură să facă înțelese motivele înlăturării argumentelor pe care le-a adus în privința incapacității metodologiei de a oferi transparență procesului de corectare.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 864 din 12 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 864 din 12 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.