ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3589/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, anularea Hotărârii nr. 192 din 2 martie 2016 emisă de Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și pe cale de consecință, să se constate că dispozițiile art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4799/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare; să se constate că dispozițiile art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4801/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru elevii clasei a VIII-a întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare; să fie obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză și sa fie obligați pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cerere adițională, reclamanta a solicitat suplimentar, față de petitul inițial formulat, anularea dispozițiilor art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4799/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat 2011 și a dispozițiilor art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4801/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru elevii clasei a VIII-a în anul școlar 2010 - 2011.

Prin Sentința civilă nr. 198 din data de 28 septembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

A admis excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere privind anularea art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului nr. 4799/31 august 2010 și anularea art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului nr. 4801/31 august 2010.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. și, în consecință, a anulat Hotărârea nr. 192/02 martie 2016 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

A constatat că dispozițiile art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4799/31 august 2010 și art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului nr. 4801/31 august 2010 întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare.

A obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice să publice în mass-media un rezumat al prezentei hotărâri.

A obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4568 RON fiecare.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 198 din data de 28 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

1.3.1. Recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii formulate de către A. ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat, mai întâi, că intimata-reclamantă nu a făcut dovada, nici în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (pe parcursul desfășurării procedurii administrativ-jurisdicționale) și nici în fața instanței de fond, a faptului că îndeplinește condițiile prevăzute de prevederile art. 28 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 8 alin. (1) și (2) din Ordinul Președintelui Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, pentru a fi petentă în fața C.N.C.D.

A mai susținut recurentul că presupusa faptă de discriminare sesizată a avut loc în cadrul organizării și desfășurării examenului de bacalaureat 2011, iar sesizarea C.N.C.D. a avut loc în luna iulie 2015, cu mult peste termenul legal de 1 an de la data săvârșirii faptei.

În fine, recurentul a argumentat că fapta sesizată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 pentru a fi calificată ca fiind faptă de discriminare.

În prezenta speță, din studiul documentelor depuse la dosar precum și a dispozițiilor legale incidente, nu s-a putut reține existenta unui criteriu interzis de lege care să fi stat la baza aplicării presupusului tratament diferențiat prin aplicarea dispozițiilor Metodologiei de Organizare și Desfășurare a Examenului de Bacalaureat 2011 stabilită prin Ordinul M.E.C.T.S, nr. 4799/31 august 2010 (Procedura de Stabilire a Rezultatelor Finale și Rezolvarea Contestațiilor).

Examinând sesizarea, documentele depuse la dosar precum și dispozițiile legale incidente, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut faptul că Metodologia de Organizare și Desfășurare a Examenului de Bacalaureat 2011 stabilită prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4744/31 august 2010 (Procedura de Stabilire a Rezultatelor Finale și Rezolvarea Contestațiilor) respectă prevederile legale în vigoare cu privire la asigurarea accesului la educație în sensul în care presupusul tratament diferențiat aplicat elevilor prin modalitatea de soluționare a contestațiilor nu are ca efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a dreptului la educație, așa cum în mod eronat, a reținut instanța de fond.

Justificarea obiectivă potrivit căreia modificarea notei inițiale, după contestații, se realizează în cazul unei diferențe de cel puțin 0.50 puncte, este în litera și spiritul sistemului de notare românesc, bazat pe scara numerică de la 1 la 10, valoarea de 0.50 constituind o valoare consacrată din punct de vedere decimologic, apreciată drept normă optimă, pentru a permite modificarea unor situații inițiale de evaluare și notare.

Recurentul a mai susținut că presupusa situație de discriminare sesizata Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării de petenta A. Oradea, creată de aplicarea prevederilor art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4799/31 august 2010, respectiv art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4801/31 august 2010. a luat sfârșit odată eu emiterea Ordinului nr. 5070/31 august 2016, respectiv a Ordinului nr. 5071/31 august 2016). Astfel, în lumina noii situații, solicitarea de anulare a Hotărârii C.N.C.D. nr. 192/02 martie 2016 apare ca fiind lipsită de obiect.

Recurentul a mai criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, susținând că nu este culpabil de declanșarea procesului, criticând și cuantumul acestora.

1.3.2. La rândul său, recurentul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a solicitat casarea hotărârii recurate, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și, în rejudecare, să se constate că dispozițiile art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4799/31 august 2010 și art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4801/31 august 2010 nu întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare.

A criticat, mai întâi, faptul că instanța de fond a respins fără să motiveze excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, arătând că reclamanta nu solicită anularea sau emiterea, de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a vreunui act administrativ, ci solicită să se anuleze Hotărârea nr. 192/02 martie 2016, emisă de Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Instanța de fond nu s-a bazat pe nici o justificare obiectivă și rezonabilă, atunci când a anulat Hotărârea nr. 192/02 martie 2016 și a decis ca între elevii care participă la examenul național de bacalaureat și evaluare națională se creează o diferență de tratament ca urmare a admiterii unei contestații iar acesta are drept efect restrângerea dreptului la educație.

A argumentat, în esență, că, în raport cu formulările metodologiilor în discuție, criteriile care au stabilit posibilitățile de modificare a notelor inițiale, pentru fiecare din cele două situații, nu pot fi considerate arbitrare, sunt criterii definite și justificate de un scop legitim, respectiv, acordarea și exercitarea dreptului integral la contestație pentru toate categoriile de elevi. De asemenea, nu a avut loc o restrângere "a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege" precum și, sub nici o formă, o "restrângere a dreptului la educație".

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din O.G, nr. 137/2000 și art. 8 alin. (1) și (2) din Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008, intimata a susținut că recurentul își invocă practic propria neglijență de a fi omis să verifice dacă intimata deținea calitate în formularea petiției în fața CNCD. Așa cum se poate observa din hotărârea Colegiului director al CNCD nr. 192/2 martie 2016, în procedura administrativ - jurisdicțională desfășurată în fața autorității recurente nu s-a pus în niciun moment în discuție lipsa calității procesuale active a intimatei, acest aspect fiind invocat pentru prima dată în această etapă procesuală.

În măsura în care ar fi considerat că petiția intimatei este tardiv formulată, Colegiul director al CNCD putea ridica din oficiu excepția tardivității în conformitate cu prevederile art. 22 - 23 din Anexa la Ordinul nr. 144/2008, dar acest lucru nu s-a întâmplat. De altfel, este lipsit de relevanță faptul că normele metodologice discriminatorii au fost emise în anul 2010, în condițiile în care au fost menținute pentru toate examenele organizate în anii 2011 - 2016. Tratamentul discriminator a fost aplicat în fiecare sesiune anuală a examenelor de bacalaureat și evaluare națională, astfel că termenul de "un an de la data săvârșirii faptei" putea fi calculat de la momentul soluționării contestațiilor în baza metodologiei discriminatorii în cadrul oricărei sesiuni de examinare.

Intimata a mai argumentat că în mod corect a făcut instanța de fond aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Chiar dacă metodologia care a fost în vigoare la momentul la care CNCD a fost sesizat și a soluționat petiția a fost ulterior abrogată, hotărârea Colegiului Director al CNCD care constată că respectivele dispoziții nu sunt discriminatorii este și rămâne nelegală, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, astfel că există interes în anularea acesteia.

Intimata a mai argumentat că, dat fiind faptul că prima instanță a admis acțiunea sa în contradictoriu cu CNCD și a dispus anularea hotărârii acestuia din urmă, Curtea de Apel Oradea a procedat în mod corect și legal când a dispus obligarea CNCD, în calitate de parte care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Examinând Sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, Înalta Curte constată următoarele:

2.1. Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (în prezent Ministerul Educației Naționale).

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația comunicată recurentului-pârât la data de 27 mai 2019, conform dovezii de înmânare aflată la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat, obligație pe care recurentul-pârât nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat și nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale.

2.2. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Acest recurs este fondat, prin prisma unei prime critici a recurentului, referitoare la lipsa de interes a reclamantei în susținerea cererii, care se impune a fi analizată cu prioritate și care face de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.

În prezenta speță, intimata-reclamantă A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Hotărârea nr. 192/2 martie 2016, pronunțată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a soluționat petiția reclamantei privind constatarea caracterului discriminator al dispozițiilor art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4799/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat și al dispozițiilor art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4801/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru elevii clasei a VIII-a, constatându-se că aspectele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Ulterior intimata-reclamantă a solicitat suplimentar, față de petitul inițial formulat, anularea dispozițiilor art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4799/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat 2011 și a dispozițiilor art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4801/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru elevii clasei a VIII-a în anul școlar 2010 - 2011.

Acest ultim capăt de cerere a fost respins, iar soluția nu a fost recurată.

Revenind la petitul admis și care face obiectul recursului în cauza de față, Înalta Curte reține că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, personal, născut și actual, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri.

Existența interesului persoanei care formulează cererea este o condiție peremptorie care se analizează prealabil chestiunilor de drept deduse judecății, lipsa interesului împiedicând examinarea pe fond a pretențiilor deduse judecății.

În speță, intimata-reclamantă nu a făcut dovada interesului, a folosului practic pe care l-ar obține prin anularea hotărârii contestate, întrucât faptele reclamate, respectiv utilizarea metodologiilor adoptate prin cele două ordine emise de MECTS pentru soluționarea contestațiilor în cadrul examenelor de bacalaureat și evaluare națională pentru elevii clasei a VIII-a, au încetat prin adoptarea Ordinelor MECTS nr. 5070/2016 și 5071/2016.

Astfel, se constată că, la data sesizării instanței de contencios administrativ, Ordinul MECTS nr. 4799/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat și Ordinul MECTS nr. 4801/31 august 2010 privind organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru elevii clasei a VIII-a fuseseră abrogate prin Ordinul MECTS nr. 5070/31 august 2016, respectiv Ordinul MECTS nr. 5071/31 august 2016, în cuprinsul cărora nu se mai regăsesc prevederile din art. 73 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul MECTS nr. 4799/31 august 2010, respectiv dispozițiile art. 24 alin. (6) și (7) din Anexa nr. 2 la Ordinul MECTS nr. 4801/31 august 2010.

De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că reclamanta nu a sesizat CNCD în calitate de persoană discriminată, ci în calitate de organizație non-guvernamentală, implicată în procesul educațional.

Pe cale de consecință, odată cu abrogarea prevederilor ordinelor considerate discriminatorii nu mai subzistă interesul persoanei juridice de drept privat de a cere anularea Hotărârii CNCD, pentru că o soluție favorabilă pe fondul cererii de anulare nu ar mai produce nici un efect practic pentru reclamanta din cauza de față.

Dovadă în acest sens sunt și susținerile intimatei-reclamante din întâmpinarea la recursul formulat de CNCD. Astfel, intimata susține că "generații de candidați care au susținut cele două examene naționale în perioada 2011 - 2016 au fost supuși unui tratament discriminatoriu ca urmare a aplicării metodologiei criticate, or aceștia au în continuare interesul și posibilitatea legală de a obține repararea prejudiciului suferit". Rezultă astfel că aceasta nu indică un interes propriu, care să justifice demersul judiciar.

În aceste condiții, constatând demersul judiciar al reclamantei lipsit de interes, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2), Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va casa Sentința civilă nr. 198 din data de 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca lipsită de interes.

Dat fiind obiectul cererii, anume anularea Hotărârii CNCD nr. 192/02 martie 2016, Ministerul Educației Naționale fiind autoritatea publică reclamată pentru faptele de discriminare invocate, se constată, raportat la art. 59-60 C. proc. civ., că prin natura raportului juridic, efectele hotărârii de casare se întind și asupra recurentului-pârât MEN, al cărui recurs a fost anulat. Astfel, casarea privește partea din dispozitivul hotărârii recurate prin care a fost admisă în parte cererea, a fost anulată Hotărârea nr. 192/2 martie 2016 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale faptei de discriminare și subsecvent a fost obligat pârâtul MEN să publice în mass-media un rezumat al hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 198 din data de 28 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva aceleiași Sentințe.

Casează Sentința recurată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - CL