ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat suspendarea executării Hotărârii Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 607 pronunțată în data de 28 septembrie 2016 în dosarul nr. x/2016, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ îndreptată împotriva acestei hotărâri.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3975 din 9 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea reclamantului de constatare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității cererii, a constatat că excepția inadmisibilității, astfel cum a fost invocată de pârât, este o excepție de ordine publică, a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii, a admis excepția prematurității cererii, invocată din oficiu, și a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării, ca prematur formulată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2. a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice), întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivare, recurentul-reclamant susține că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, considerând că introducerea acțiunii în anulare a hotărârii CNCD suspendă executarea efectelor acesteia. Recurentul-reclamant susține că hotărârea în speță produce efecte de la data comunicării acesteia, independent de introducerea sau nu a acțiunii în anulare împotriva sa. Aptitudinea acțiunii în anulare formulată împotriva hotărârii CNCD de a fi suspensivă de executare trebuie să rezulte în mod expres din cuprinsul O.G. nr. 137/2000. Or, din cuprinsul dispozițiilor art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, rezultă doar că hotărârea CNCD devine titlu executoriu în 15 zile de la data comunicării dacă nu este atacată, ceea ce nu echivalează cu suspendarea de drept a efectelor acestei hotărâri.

Apărările formulate în cauză Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză. Prin notele scrise, înregistrate la dosar la data de 1 februarie 2019, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat că acțiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 1764 din 16 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 16 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 februarie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

Aspecte procesuale La termenul de judecată din data de 6 februarie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare pronunțată de prima instanță. În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea efectelor Hotărârii Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 607 pronunțată în data de 28 septembrie 2016 în dosarul nr. x/2016, până la pronunțarea instanței pe fondul litigiului. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea intimată, prin Sentința civilă nr. 1764 din 16 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față. Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond. Cum instanța de fond s-a pronunțat la 16 mai 2017, respingând acțiunea în anulare formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale, ca lipsit de interes.