ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 101/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 101/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cadrul procesual
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ulterior modificată și completată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, suspendarea executării Ordinului nr. 4662 din 1 august 2016 privind luarea măsurilor prevăzute de art. 170 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, urmare a soluționării unor sesizări referitoare la nerespectarea standardelor de calitate sau etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.
Hotărârea primei instanțe.
Prin Sentința nr. 3277 din 28 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:
- a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității;
- a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței nr. 3277 din 28 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată.
Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Cererea de renunțare la judecarea recursului
La data de 14 ianuarie 2019, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., solicitând să se ia act de renunțare. Totodată, a precizat că cererea de renunțare vizează doar calea de atac formulată în cauză.
Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecată, comunicată la data de 15 ianuarie 2019.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Cu titlu preliminar, se reține că dispozițiile art. 406 din C. proc. civ., indicate de către titularul cererii, reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac.
În cauză, cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de către recurent la data de 14 ianuarie 2019, astfel cum a fost motivată și precizată, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., în sensul că, " achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.
Manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a recurentului, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței de fond.
Având în vedere că manifestarea de voință a recurentului este neîndoielnică și neechivocă, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentului-reclamant la judecarea recursului exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 3277 din 28 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - CL