ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2020

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 363/7.02.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția inadmisibilității și acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată ca nelegală, în raport de motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând în esență, următoarele argumente: 1. Instanța de fond a realizat o încălcare și aplicare greșită a dispozițiilor legale, reținând dreptul intimatului de a revoca pe cale administrativă un act administrativ care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016, intimatul-pârât a realizat o încălcare gravă a prevederilor legale aplicabile, din a căror analiză reiese - prin raportare la situația de fapt privind teza de doctorat a recurentului -că a fost revocat titlul de doctor conferit în anul 2003 prin Ordin al intimatului și că, cauzele care au stat la baza revocării sunt determinate de presupusele "nerespectări ale standardelor de calitate sau de etică profesională" de la momentul desfășurării și susținerii tezei de doctorat. Acționând cu exces de putere, pârâtul intimat a procedat la revocarea nelegală a propriului Ordin emis în anul 2003, prin care i-a fost conferit titlul de doctor recurentului, nu ca urmare a unor abateri săvârșite ulterior de către recurent, ci având la bază presupusele "nerespectări ale standardelor de calitate". Instanța de fond avea obligativitatea de a analiza, prin raportare la prevederile legale aplicabile, natura Ordinului nr. 4662/2016 și de a constata că s-a realizat o revocare administrativă după o perioadă de 13 ani a propriului act administrativ prin care i-a fost conferit titlul de doctor, act administrativ care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice în toată această perioadă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, fiind nesocotit principiul neretroactivității, expres prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, și adusă o atingere gravă principiului securității raporturilor juridice [în acest sens, prin Decizia nr. 569 din 2 februarie 2011 pronunțată de I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal s-a statuat că, prin emiterea unui act administrativ, cu nesocotirea principiului neretroactivității, se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, autoritatea emitentă manifestând un evident exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004]. Principiul nerevocabilității actelor administrative intrate în circuitul civil și care au produs efecte juridice reprezintă un principiul de aplicabilitate general, prin raportare la stabilitatea și securitatea raporturilor juridice. Dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 consfințesc acest principiu și limitează posibilitatea entității administrative de a reveni asupra actelor emise, care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice. Eludând prevederile legale aplicabile și urmărind în mod abuziv sancționarea recurentului, intimatul a procedat la revocarea propriului act, în temeiul unor acte emise de către un organism necompetent (C.N.A.T.D.C.U.) din punct de vedere material și personal, a unor operațiuni prealabile proprii nelegale, precum și cu încălcarea principiului neretroactivități a legii. Considerentele instanței de fond sunt în contradicție cu practica C.J.U.E., si jurisprudența I.C.C.J., care au reținut că retragerea unui act este posibilă doar dacă intervine în anumite condiții strict prevăzute de lege, astfel încât retragerea trebuie să intervină într-un termen rezonabil (un termen de două luni de la emitere sau mai mult este considerat rezonabil, iar un termen mai mare de doi ani trebuie considerat excesiv - Hotărârea T20/69). Insecuritatea juridică determinată de către intimat conduce în mod evident și la încălcarea principiului protecției încrederii legitime, având în vedere că după aproximativ 13 ani de la emiterea primului act administrativ prin acțiuni și acte nelegale se realizează de către intimat revocarea propriului act emis în 2003 și sancționarea recurentului. Atât principiul securității juridice cât și principiul protecției încrederii legitime se bucură de protecție constituțională, fiind recunoscute de către Curtea Constituțională în cadrul deciziilor pronunțate, inclusiv în cadrul Deciziei nr. 624/2016 (§. 49 și 50). Prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016, intimatul și-a depășit în mod evident competența, eludând prevederilor legale care privesc securitatea raporturilor juridice, în raport de prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, raportate la dispozițiile constituționale, precum și prin refuzul de a lua în considerare un act administrativ asupra căruia și-a asumat răspunderea juridică - Hotărârea nr. 879/2012, iar instanța de fond, în mod eronat, a reținut obligativitatea pentru intimat de a emite Ordinul nr. 4662/2016, în condiții evidente de nelegalitate și de exces de putere prin aplicarea retroactiva a legii. 2. Instanța de fond în mod eronat a reținut obligativitatea pentru intimat de a emite Ordinul nr. 4662/2016, în condiții evidente de nelegalitate și de exces de putere prin aplicarea retroactiva a legii. În raport de dispozițiile materiale general aplicabile în cauză - art. 170 din Legea nr. 1/2011 - încălcarea abuzivă a principiului securității juridice rezultă din emiterea Ordinului nr. 4662/2016 și prin refuzul de a lua în considerare Hotărârea nr. 879 din data de 18.07.2012 emisă de către singurul organ competent, respectiv Consiliul National de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologiei si Inovării (C.N.E.C.S.D.T.I.). Instanța de recurs va trebui să constate că dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 681/2011 nu sunt aplicabile, întrucât cadrul legislativ instituit prin modificarea Legii nr. 206/2004, prin O.G. nr. 28/2011 (după intrarea în vigoare a H.G. nr. 681/2011), impune, în raport de ierarhia actelor normative, ca singură entitate competentă să soluționeze suspiciunile de plagiat C.N.E.C.S.D.T.I., prin raportare la momentul depunerii sesizărilor. Această concluzie se impune în raport de dispozițiile relevante care reglementează cadrul competenței C.N.E.C.S.D.T.I. - art. 4 2 alin. (3) din Legea nr. 206/2004, și de calitatea de Prim-ministru a recurentului, la momentul formulării sesizărilor privind suspiciunea de plagiat a tezei de doctorat. Dispozițiile precitate - art. 4 2 alin. (3) din Legea nr. 206/2004 - și-au produs efectele până în data de 25.01.2016, data publicării în M. Of. a O.G. nr. 2/2016 pentru modificarea Legii nr. 206/2004, prin care au fost abrogate prevederile art. 4 2 alin. (3). Concluzia instanței de fond privind "împrejurarea că pârâtul și-a asumat răspunderea juridică pentru Hotărârea nr. 879/2012 nu determină inaplicabilitatea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011 sau a Codului studiilor universitare de doctorat" este de natură a susține în mod nelegal excesul de putere cu care intimatul a acționat. Dar, contrar opiniei instanței de fond, Hotărârea nr. 879/2012 reprezintă un act administrativ valabil însușit de către intimat prin adresa nr. x/19.07.2012 și pentru a cărui legalitate și conformitate, intimatul și-a asumat răspunderea juridică în conformitate cu prevederile legale aplicabile. 2.1. C.N.A.T.D.C.U. este un organism consultativ, necompetent pentru soluționarea sesizărilor formulate începând cu anul 2012, si însușirea unor sesizări formale a fost făcută exclusiv pentru a atrage în mod abuziv competența de soluționare a C.N.A.T.D.C.U. Instanța de fond a reținut, în mod netemeinic, că formularea și indicarea în cadrul Ordinului nr. 4662/2016 a unor sesizări începând cu 2012 (anterioare Ordinului nr. 3482/2016) nu determină nelegalitatea procedurii desfășurate, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că sesizările fuseseră soluționate și că aceste sesizări sunt ulterioare Codului studiilor universitare de doctorat, aceste fiind nelegale pentru următoarele aspecte: - competența și cadrul de soluționare a unei sesizări sunt determinate de momentul depunerii respectivei sesizări - tempus regit actum - iar prin eventuale completări ale acestor sesizări, pentru a determina aplicabilitatea actului normativ propriu considerat favorabil (Ordinul nr. 3482/2016), se conturează excesul de putere și abuzul de drept săvârșite de către intimat; - sesizările formulate de către semnatarul ordinului, Ministrul Educației în anii 2012, 2014 și 2015 nu puteau fi soluționate de către C.N.A.T.D.C.U. deoarece la acel moment nu avea competența necesară; - de la data formulării primei sesizări și până în 25.01.2016, competența exclusivă de soluționare a suspiciunilor de plagiat privind teza de doctorat a recurentului aparținea exclusiv C.N.E.C.S.D.T.I., în conformitate cu prevederile art. 4 2 alin. (3) din Legea nr. 206/2004. - organismul consultativ C.N.A.T.D.C.U. aplică retroactiv Ordinul nr. 3482/2016 pentru sancționarea recurentului, raportându-se la sesizări primite în urmă cu 4 ani; - intimatul, prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016, validează aplicarea retroactivă a legii civile; - nu a fost prezentată/depusă nicio sesizare care să conțină aspecte noi, care să nu fie definitiv soluționate în anul 2012 de către C.N.E.C.S.D.T.I. prin Hotărârea nr. 879/2012, putând a fi reținută chiar identitatea obiectului sesizărilor (838/02.07.2012 - 627/15.03.2016). Rezultă, așadar, neregularitățile săvârșite de către intimat pentru emiterea ordinului a cărui anulare se solicită: - revocarea propriului act administrativ după 13 ani de la intrarea în circuitul civil și de la momentul la care a început să producă efecte, cu încălcarea gravă a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004; - refuzul de a lua în considerare existența unui act administrativ, asupra căruia și-a asumat răspunderea juridică în anul 2012, respectiv Hotărârea nr. 879/2012 emisă de către Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării; - nerespectarea dispozițiilor legale privind avizarea juridică, determinate în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 3482/2016. Având în vedere prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța de recurs va constata nelegalitatea operațiunilor administrative săvârșite de către intimat prin avizarea juridică propunerii C.N.A.T.D.C.U., cât și nelegalitatea Ordinului nr. 4662/01.08.2016. 2.2. Aspectele de nelegalitate privind neîndeplinirea cerințelor de admisibilitate ale sesizării, întocmirea dosarului de analiză înainte de completarea sesizării și lipsa caracterului de imparțialitate. Instanța de fond, în baza unei analize superficiale a cauzei, nu a reținut aspectele de nelegalitate ale Ordinului a cărui anulare se solicită, acceptarea unei sesizări și întocmirea dosarului de analiză înainte ca această să îndeplinească condițiile de conformitate reprezentând aspecte de nelegalitate privind procedura desfășurată; solicitarea de conformare a sesizării cu prevederile intrate în vigoare (art. 2 Anexa 2 Ordinul nr. 3482/2016) fiind efectuată chiar de către intimat. Probatoriul administrat de către intimat indică nerespectarea procedurii pentru constituirea dosarului de analiză, cu încălcarea prevederilor art. 5 și 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului 3482/2016; Decizia C.N.A.T.D.C.U. nereprezentând un act care să producă efecte prin ea însăși, în condițiile în care prin aceasta se propune aplicarea măsurii unei sancțiuni, fiind supusă aprobării de către intimat, prin reprezentantul legal - Ministru. Prin aprobarea acestei Decizii prin Ordin, intimatul avea obligativitatea să îi analizeze legalitatea, atât în etapa premergătoare a avizului juridic cât și ulterior prin emiterea Ordinului. De asemenea, instanța de fond, în mod netemeinic, nu a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 980/2015 a I.C.C.J. în cadrul unui dosar având ca obiect anularea unui Ordin al Ministru al Ministerului Educației Naționale, prin care s-au stabilit următoarele: "motivarea actului administrativ, prezentarea rațiunilor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acestuia, reprezintă o garanție a respectării legii, permițând, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, făcând posibilă exercitarea controlului de legalitate. (...) O astfel de mențiune nu poate fi asimilată unei motivări a deciziei de invalidare a propunerii unei comisii formată din specialiști în domeniul în care a concurat reclamanta, cu atât mai mult cu cât instanța a observat că standardul minim legal cerut de art. 3 din Ordin M.E.CT.S. nr. 3548/2006 a fost îndeplinit. Nu rezultă care este informația relevantă în raport de care s-a format convingerea cu privire la neîndeplinirea criteriului de evaluare în discuție, convingere contrară celei exprimate de Comisia de specialiști. Toate cele arătate evidențiază caracterul arbitrar/discreționar al deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. și în final al ordinului prin care aceasta a fost aprobată doar formal, fără vreo analiză a îndeplinirii condițiilor legale în desfășurarea procedurilor și, pe cale de consecință, vătămarea adusă drepturilor recunoscute de lege intimatei-reclamante". Instanța de fond trebuia să ia în considerare că, în mod faptic, persoana semnatară a Ordinului de sancționare a recurentului este aceeași persoană cu semnatara sesizărilor formulate și, în contextul în care Ministrul este persoana semnatară a sesizărilor, precum și persoana care și-a asumat în mod public declarațiile privind retragerea titlului de doctor în drept recurentului, înainte de a deține calitatea de Ministru, în mod evident că se poate discuta de o totală lipsă de imparțialitate și de o justificare nelegală a refuzului de a lua în considerare un act administrativ valabil, necontestat, care își produce în continuare efectele, respectiv Hotărârea nr. 879/2012 emisă de C.N.E.C.S.D.T.I. 2.3. Recurentului nu i-a fost comunicată depunerea unei sesizări privind teza de doctorat. Prevederile art. 13 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 3482/2016 prevăd în mod expres obligația de informare privind depunerea unei sesizări, însă recurentul nu a fost niciodată informat nici despre sesizările formulate în 2012 și 2014-2016, depuse chiar de către Ministru; și nici cu privire la sesizarea formulată de B. în 15.03.2016 și la care a revenit în data de 10.05.2016, fiind astfel grav încălcat dreptul la apărare stabilit în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dispozițiile art. 170 din Legea nr. 1/2011 stabilesc că în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, intimatul (pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de C.N.A.T.D.C.U., de C.N.C.S., de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării) poate lua măsurile stabilite de lege și, deci, în raport de acesta reglementare, avea obligația de a analiza legalitatea Deciziei Consiliului Național al C.N.A.T.D.C.U., prin care s-a reținut aplicarea sancțiunii de retragere a titlului de doctor. 3. Superficialitatea cu care instanța de fond a analizat Raportul C.N.A.T.D.C.U. și a ignorat aplicarea cu retroactivitate a unor prevederi legale exclusiv pentru retragerea titlului de doctor recurentului. Determinarea cadrului legal aplicabil în raport de momentul elaborării și susținerii tezei de doctorat este esențială pentru respectarea principiului fundamental al neretroactivității legii, toate prevederile legale care stabilesc cerințele de formă și de conținut, precum și definirea standardelor aplicabile de bună conduită în cercetare fiind adoptate după data susținerii tezei de doctorat (2003). Instanța de fond a reținut, în mod netemeinic, că "împrejurarea că până la adoptarea acestui act normativ (Legea nr. 206/2004) dreptul intern nu prevedea o definiție a standardelor de calitate sau a noțiunii de plagiat nu determină inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011". În condițiile aplicării unei sancțiuni precum cea de retragere a titlului de doctor (ce produce efecte negative asupra drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale ale recurentului), actul administrativ trebuia să răspundă cerințelor constituționale de legalitate și de neretroactivitate a legii, însă considerentele indicate de către instanța de fond indică superficialitatea cu care a fost analizată cauza și ignorarea prevederilor constituționale privind neretroactivitatea legii. C.J.U.E. a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea (relevantă în acest sens, este cauza C-509/1993, în care s-a reținut că o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat). Conform prevederilor legale aplicabile la momentul susținerii tezei de doctorat și acordării titlului de doctor prin Ordinul Ministrului nr. 5663 emis în data de 15.12.2003, C.N.A.T.D.C.U. a verificat îndeplinirea cerințelor tezei de doctorat a recurentului și a propus validarea acesteia în sensul acordării titlului de doctor, dar după scurgerea unei perioade de aproape 13 ani, același organism consultativ - C.N.A.T.D.C.U. - își invocă propria culpă și propune retragerea titlului de doctor, profitând de modificări ale propriilor acte normative care să îi permită sancționarea recurentului. Singurul cadru legal aplicabil oricărei analize a tezei de doctorat a recurentului implică raportarea la următoarele acte normative: Legea nr. 84/1995, H.G. nr. 37/1999 și Legea nr. 8/1996; simpla susținere a încălcării unor standarde și norme de etică nefiind suficientă pentru retragerea calității de doctor. Nici în cadrul Ordinului nr. 4662/2016 și nici în cadrul documentelor emise de către C.N.A.T.D.C.U. nu se indică în mod expres standardele de etică a cercetării științifice încălcate de către recurent, care au determinat sancționarea acestuia cu retragerea titlului de doctor. Aceste standarde nu reprezintă noțiuni abstracte care să fie interpretate după bunul plac, ci reprezintă un set de norme aplicabile; în perioada 1999-2003, perioada de referință, nefiind identificat niciun standard aplicabil și care să nu fie respectat de către recurent. Dezvoltarea ulterioară a acestora, începând cu anul 2004, respectiv la aproape 1 an de la susținerea tezei de doctorat de către recurent nu justifică aplicarea retroactivă a acestora în raport de teza de doctorat a recurentului. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Educației Naționale, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente: 1. În mod corect instanța de fond a reținut că instituția retragerii titlului de doctor este o instituție distinctă față de instituția revocării ori a anulării actelor administrative, chiar dacă legiuitorul nu stabilește întinderea și consecințele sale juridice. Astfel, în mod corect s-a reținut că în această "cauză nu a fost revocat sau anulat ordinul prin care a fost atribuit reclamantului titlul de doctor, ci acest titlu a fost retras prin aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011, art. 69 din H.G. nr. 681/2011 și art. 35 din Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016". Instituția retragerii titlului de doctor este prevăzută de Legea educației naționale, act normativ cu aceeași putere normativă ca și Legea contenciosului administrativ, ambele fiind legi organice, fiecare dintre ele reglementând un domeniu major și distinct al vieții sociale. Din expunerea motivelor de recurs, rezultă fără putință de tăgadă faptul că reclamantul suprapune instituția revocării actului administrativ cu instituția retragerii titlului de doctor, argumentele sale fiind concentrate pe nelegalitatea operațiunii de revocare a Ordinului nr. 5663/15.12.2003 prin care i-a fost atribuit titlul de doctor, chiar dacă Ordinul nr. 4662/01.08.2016 nu conține niciun articol privind revocarea actului administrativ anterior, ci cuprinde doar dispoziții sancționatorii permise de art. 170 din Legea nr. 1/2011, prin urmare nefiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. 2. Cu privire la argumentul rezultat din considerentele Deciziei nr. 642/26.10.2016 a Curții Constituționale, deoarece această decizie a fost pronunțată în exercitarea controlului anterior de constituționalitate a unor modificări aduse Legii nr. 1/2011, aceste modificări în prezent nu sunt în vigoare, astfel că nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Cu toate acestea însă, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 642/2016, "Curtea Constituțională a statuat că, dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, actul administrativ poate fi supus controlului unei entități independente față de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competențe specifice în acest domeniu, care poate lua masuri sancționatorii cu privire la retragerea titlului în cauză"; și deci, Curtea Constituționala a constatat că nu există identitate între retragere și revocare/anulare a actului administrativ. 3. In ceea ce privește neretroactivitatea legii, în contraargumentație, este făcută referire la excepția statuată de doctrină privind retroactivitatea, atunci când ea este stipulată în textul legii expres ori tacit. 4. Cu referire la critica privind încălcarea principiului securității juridice, în mod corect instanța de fond a reținut că Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, emitentul Ordinului nr. 4662/01.08.2016, nu a făcut decât aplicarea art. 170 din Legea nr. 1/2011, a dispozițiilor H.G. nr. 681/2011 și a Ordinului nr. 3482/2016, care raportate la instituția de "retragerii titlului de doctor", a condus la respectarea atât a principiului "tempus regit actum", cât și a principiului securității juridice.

În ceea ce privește legalitatea Ordinului nr. 4662/2016, acesta a fost emis cu respectarea prevederilor legale în materie, fiind emis la propunerea motivată a organului competent din punct de vedere legal să analizeze sesizările cu privire la încălcarea normelor care reglementează standardele de calitate în susținerea unei teze de doctorat. Potrivit art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011 "Orice persoană fizică sau juridică inclusiv membrii C.N.A.T.D.C.U. și I.O.S.U.D. poate sesiza în scris prin U.E.F.I.S.C.D.I. Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesionala, inclusiv cu privire la existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susținerii acesteia și de data acordării titlului de doctor"; iar la data emiterii Ordinului nr. 4662/2016, respectiv 1.08.2016, acest text de lege se afla în vigoare.

Referitor la competența C.N.A.T.D.C.U. de a analiza sesizările privind existența plagiatului în cadrul tezelor de doctorat, aceasta rezultă în primul rând din interpretarea art. 50 alin. (2) invocat anterior, precum și din interpretarea art. 50 alin. (3) din H.G. nr. 681/2011, care prevede în mod expres: "Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării poate fi sesizat cu privire la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul I.O.S.U.D, potrivit prevederilor art. 323 din Legea nr. 1/2011". C.N.E.C.S.D.T.I. a fost competent în perioada 2011-2016, însă prin O.G. nr. 2/2016, prin care a fost abrogat art. 4 2 alin. (3), C.N.E.C.S.D.T.I. nu mai este entitatea competentă în soluționarea sesizărilor privind plagiatul pentru persoanele cu funcție de demnitate publică și, prin urmare, prin O.U.G. nr. 4/2016, competența exclusivă în materia soluționării sesizărilor privind existența plagiatului în lucrările de doctorat, revine exclusiv C.N.A.T.D.C.U. În atare situație, din interpretarea aliniatelor (2) și (3) ale art. 50 din H.G. nr. 681/2011, rezultă fără echivoc că C.N.A.T.D.C.U. este competent să soluționeze sesizările privind nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională (inclusiv cu privire la existența plagiatului) în cadrul tezelor de doctorat, iar Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (ca organ considerat a fi competent de către reclamant în motivarea cererii de anulare), este competent să soluționeze în fapt încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare săvârșită de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul I.O.S.U.D. La momentul susținerii tezei de doctorat, respectiv anul 2003, actul normativ care reglementa organizarea și desfășurarea doctoratului era H.G. nr. 37/25.01.1999, iar teza de doctorat se elabora conform cerințelor I.O.D. prevăzute în regulamentul propriu de organizare și desfășurare a doctoratului [art. 23 alin. (1)]. Conform prevederilor art. 15 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, aprobat în ședința Senatului Universității București din 22.09.2005, "în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației și Cercetării, poate lua pe baza unui raport extern de evaluare întocmit de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare următoarele măsuri: … c) retragerea titlului de doctor". Ulterior, prin art. 6 alin. (3) al H.G. nr. 567/2005, atribuțiile C.N.A.T.D.C.U. în acest sens au fost mai nuanțate, fiind reglementate prin hotărâre de guvern astfel: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației și Cercetării, pe baza unui raport extern de evaluare întocmit de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, poate lua următoarele masuri: … lit. c) retragerea titlului de doctor" [art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 567/2005]. Acest din urmă act normativ a fost în vigoare până la data adoptării H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, ale căror prevederi au fost invocate mai sus. In consecință, rezultă fără echivoc că de la data susținerii tezei de doctorat în cauză și până în prezent, C.N.A.T.D.C.U. a fost și este organul competent din punct de vedere legal să soluționeze sesizările privind abaterile de la standardele de calitate și etică profesională care trebuie respectate în elaborarea și susținerea unei teze de doctorat. Actul a cărui anulare se cere nu are caracter constatator cu privire la existența plagiatului și nici nu a generat prin esența sa raportul juridic dedus judecății. El este doar un act declarativ al constatărilor organului competent (C.N.A.T.D.C.U.) și a măsurilor stabilite de către acesta; ministerul neavând (conform art. 35 din Ordinul nr. 3482/24.03.2016) facultatea de a lua altă măsură decât cea stabilită de către C.N.A.T.D.C.U. ci, dimpotrivă, are obligația expresă de a lua măsura stabilită de către C.N.A.T.D.C.U. II. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 octombrie 2019. III. Soluția instanței de recurs Argumente de fapt și de drept relevante Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că actul a cărui anulare se cere nu are natura intrinsecă a unui act administrativ, nu are caracter constatator cu privire la existenta plagiatului și nici nu a generat prin esența sa raportul juridic dedus judecății, fiind doar un act declarativ al constatărilor organului competent (C.N.A.T.D.C.U.) și a măsurilor stabilite de către acesta. Actul nu are caracterul intrinsec al unui act administrativ, întrucât, acesta nu este nici constitutiv și nici restrictiv de drepturi prin natura sa, el având doar un caracter declarativ, de natură să aducă la îndeplinire decizia forului competent privind soluționarea plângerilor având ca obiect plagiatul. În ceea ce privește această excepție, a inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că actul atacat constituie un act unilateral individual, emis de o autoritate publică, ministrul educației naționale și cercetării științifice, în exercitarea atribuțiilor sale, în vederea organizării executării legii. Pentru a putea fi supus cenzurii instanței de judecată, actul emis de o autoritate publică trebuie să producă efecte juridice, să fi creat, modificat sau suprimat o situație juridică. Prin Ordinul nr. 4662/1.08.2016, ministrul educației naționale și cercetării științifice i-a retras reclamantului titlul științific de doctor și, chiar dacă, în baza deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, Ministrul educației naționale și cercetării științifice are obligația de a lua una dintre măsurile prevăzute de art. 170 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, ordinul emis reprezintă el însuși un act administrativ. Efectul juridic al actului atacat îl reprezintă retragerea titlului de doctor, astfel că s-a dispus respingerea excepției invocate. În ceea ce privește cererea de chemare în judecată s-a reținut că reclamantul a invocat excesul de putere exercitat de către pârât prin revocarea pe cale administrativă după o perioadă de aproape 13 ani a ordinului ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5663 din 15.12.2003, act administrativ care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Conform procesului-verbal din data de 15.07.2003, Comisia de doctorat aprobată prin ordinul rectorului Universității nr. 252/29.05.2003 a hotărât să i se confere reclamantului titlul de doctor în Științe Juridice, domeniul Drept. Prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5663 din 15.12.2003 i-a fost atribuit reclamantului titlul științific de doctor. Ordinul contestat în prezenta cauză face doar aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 681/2011 și Ordinului nr. 3482 din 24 martie 2016, conform cărora, în situația emiterii deciziei prin care se constată nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, dacă aceasta este avizată juridic, ministrul are obligația de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, în prezenta cauză, emitentul actului a îndeplinit obligația prevăzută de actele normative în vigoare sus-menționate, neputându-se reține că a încălcat astfel principiul securității raporturilor juridice. Reclamantul a invocat decizia Curții Constituționale nr. 624/26.10.2016, prin care Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 este neconstituțională, în ansamblul său. Constatările Curții Constituționale, la care face referire reclamantul, privesc însă dispozițiile care modificau art. 168 alin. (7 2 ) din Legea nr. 1/2011, conform cărora "actul administrativ constatator al titlului științific se anulează de la data emiterii actului de revocare și produce efecte doar pentru viitor." În prezenta cauză nu s-a făcut aplicarea unui text legal similar, nefiind emis un act de revocare sau de anulare a actului administrativ prin care a fost atribuit titlul de doctor. Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat că, dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, actul administrativ poate fi supus controlului unei entități independente față de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competențe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancționatorii cu privire la retragerea titlului în cauză. Însă, a reținut Curtea Constituțională, dacă opțiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condițiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanță judecătorească, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Textul art. 170 din Legea nr. 1/2011, care prevede posibilitatea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice de a lua măsura retragerii titlului de doctor pe baza unor rapoarte externe întocmite de CNATDCU sau de alte entități, nu a fost declarat neconstituțional. De asemenea, astfel cum s-a menționat anterior, nu au fost anulate textele H.G. nr. 681/2011 și Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016 care prevăd obligația Ministrului educației naționale și cercetării științifice de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011, în situația în care, prin decizia, avizată juridic, a Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. s-a stabilit că nu au fost respectate standardele de calitate sau de etică profesională. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție la care face referire reclamantul în cadrul acestei critici nu se referă la retragerea unui titlu, ci la o altă situație juridică, privind o acțiune în anularea unui ordin emis de ministrul justiției, prin care s-a dispus numirea unei persoane în funcția de notar public. În consecință, critica reclamantului a fost apreciată ca neîntemeiată. În ceea ce privește critica reclamantului referitoare la încălcarea principiului securității juridice a procesului administrativ prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016 de retragere a titlului de doctor și prin refuzul de a lua în considerare Hotărârea nr. 879/18.07.2012, emisă de către Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologiei și Inovării, s-a reținut că în baza deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, Ministrul educației naționale și cercetării științifice are obligația de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011, fără a efectua o nouă analiză a respectării standardelor de calitate sau de etică profesională. O astfel de analiză se efectuează de către Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U., care decide dacă au fost respectate sau nu standardele de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat. În cauză nu a fost revocat sau anulat ordinul prin care a fost atribuit reclamantului titlul de doctor, ci acest titlu a fost retras, prin aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011, art. 69 din H.G. nr. 681/2011 și art. 35 din Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016. Instituției retragerii titlului de doctor, având o reglementare specifică, nu îi sunt aplicabile, prin analogie, principiile care guvernează instituțiile revocării sau anulării actelor administrative. Reclamantul a făcut referire la jurisprudența comunitară, invocând hotărârile pronunțate în cauzele C-178/1995, C-239/1999, C.346/03 și C-529/03, potrivit căreia, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act; în cauză însă, nu s-a solicitat anularea ordinului prin care i s-a atribuit reclamantului titlul de doctor. Textul art. 170 din Legea nr. 1/2011 nu condiționează posibilitatea retragerii titlului de doctor de formularea sesizării într-un anumit termen și procedura finalizată prin retragerea titlului de doctor este aplicabilă, conform art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 și art. 1 din Anexa 2 a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, indiferent de data susținerii tezei de doctorat și de data acordării titlului de doctor. În lipsa unei dispoziții contrare în cuprinsul actelor normative sus-menționate, procedura de verificare are loc și în situația în care anterior, au avut loc alte verificări, pentru soluționarea unor sesizări distincte. În ceea ce privește susținerile reclamantului privind competența exclusivă a Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologiei și Inovării, s-a reținut că, potrivit art. 170 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, în forma inițială, art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat și completat prin H.G. nr. 134/2016, art. 1 din Legea nr. 206/2004 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004, rezultă că respectarea regulilor de bună conduită de către personalului de cercetare-dezvoltare este monitorizată și verificată de către Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării. Prin urmare, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cazul reclamantului, indiferent de calitatea deținută la data formulării sesizărilor. În ceea ce privește susținerea reclamantului referitoare la asumarea de către pârât a hotărârii nr. 879/2012 emisă de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării tehnologiei și Inovării și la valabilitatea acestei hotărâri s-a reținut că în cuprinsul acesteia a fost aprobat raportul final nr. 878 din data de 18.07.2012, privind soluționarea sesizărilor înregistrate la A.N.C.S. cu nr. 811/21.06.2012 și nr. 838/2.07.2012, fiind supusă avizării de către Direcția Generală Juridică din cadrul M.E.C.T.S. Prin raportul aprobat au fost soluționate două sesizări formulate în anul 2012 și conform art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, în forma inițială, art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat și completat prin H.G. nr. 134/2016, art. 69 din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat și completat prin H.G. nr. 134/2016, Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. are obligația de a analiza toate sesizările formulate și de a decide asupra acestora, chiar dacă anterior au fost efectuate verificări de către o altă entitate, cu privire la alte sesizări și au fost emise hotărâri de soluționare a sesizărilor. Împrejurarea că pârâtul și-a asumat răspunderea juridică pentru hotărârea nr. 879/18.07.2012 nu determină inaplicabilitatea prevederilor art. 170 din Legea nr. 1/2011 sau a Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, în lipsa unor dispoziții legale care să prevadă o altă soluție. În raport de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, nu se poate reține că a acționat cu exces de putere. Referitor la susținerile reclamantului privind necompetența C.N.A.T.D.C.U. de a soluționa sesizările formulate începând cu anul 2012 și privind emiterea ordinului contestat cu aplicarea retroactivă a dispozițiilor legale s-a reținut că în cuprinsul ordinului contestat sunt menționate sesizările înregistrate la M.E.N.C.S. și U.E.F.I.S.C.D.I. cu nr. 9828/27.06.2012, nr. 18351/17.10.2012, nr. 41787/17.12.2014, nr. 31198/27.11.2015, nr. 5447/1.03.2016, nr. 11016/10.05.2016 și nr. 627 din 15.03.2016, completată prin documentele suplimentare înregistrate la U.E.F.I.S.C.D.I. cu nr. 1103 din 10.05.2016 și înregistrată la M.E.N.C.S. cu nr. 15927/11.05.2016. Prin urmare, susținerile pârâtului în sensul că a fost analizată exclusiv sesizarea nr. 627 din 15.03.2016, completată la data de 10.05.2016 nu pot fi reținut, având în vedere că, în forma sa inițială, aflată în vigoare în perioada formulării sesizărilor nr. 9828/27.06.2012, nr. 18351/17.10.2012, nr. 41787/17.12.2014, nr. 31198/27.11.2015, nr. 5447/1.03.2016, Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 prevedea, la art. 50 alin. (2), posibilitatea de a sesiza C.N.A.T.D.C.U. cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susținerii acesteia. Art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat și completat prin H.G. nr. 134/2016, prevede că pot fi adresate sesizări Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susținerii acesteia și de data acordării titlului. Art. 69 alin. (2) din același act normativ stabilește competența Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. de a decide cu privire la respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat. Din analiza acestor dispoziții rezultă că sesizările sunt soluționate de Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U., de la momentul aprobării Codului, în anul 2011, și că acestea pot privi teze de doctorat susținute anterior emiterii acestui act normativ. Dispoziții similare sunt cuprinse în Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016. Conform Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat și completat prin H.G. nr. 134/2016 și a Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, în baza deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, ministrul educației naționale și cercetării științifice are obligația de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011. Actele administrative cu caracter normativ sus-menționate, care impun aplicabilitatea lor indiferent de momentul susținerii tezei de doctorat și acordării titlului de doctor nu au fost anulate iar dispozițiile lor nu contravin prevederilor Legii nr. 1/2011. Referitor la critica privind însușirea unor sesizări formale, exclusiv pentru a atrage competența de soluționare a C.N.A.T.D.C.U., s-a apreciat că, împrejurarea că sesizările analizate au fost formulate anterior emiterii Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, sesizarea din data de 15.03.2016 fiind completată ulterior, nu poate conduce la concluzia nelegalității procedurii desfășurate. Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016 cuprinde norme privind procedura de soluționare a sesizărilor și, în principiu, normele de procedură sunt de imediată aplicare, cu excepția situațiilor în care legea dispune altfel. Din probele administrate în cauză nu rezultă că sesizările formulate anterior emiterii Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016 fuseseră deja soluționate de către CNATDCU până la data emiterii acestui act administrativ cu caracter normativ. Pe de altă parte, toate sesizările menționate în cuprinsul ordinului contestat sunt ulterioare aprobării Codului studiilor universitare de doctorat, prin H.G. nr. 681/2011. Acest cod prevede, în cuprinsul art. 50 și art. 69, încă din momentul aprobării sale în anul 2011, competența Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. de soluționare a sesizărilor și de constatare a nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat și, prin urmare, C.N.A.T.D.C.U. nu și-a însușit competența de soluționare a sesizărilor prin Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016. Împrejurarea că, prin Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016 și prin H.G. nr. 134/2016 s-a realizat dezvoltarea cadrului legal de soluționare a sesizărilor nu poate conduce la o altă concluzie. Este adevărat că atât sesizările soluționate prin hotărârea nr. 879/2012 cât și sesizările soluționate prin decizia Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. privesc suspiciunea de plagiat a aceleiași tezei de doctorat; însă, astfel cum s-a arătat însă anterior, prin raportare la dispozițiile Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 și la Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, acte administrative care nu au fost anulate, Consiliul general al CN.A.T.D.C.U. soluționează toate sesizările care îi sunt adresate, fiind irelevantă împrejurarea că, anterior, o altă entitate a efectuat, la rândul său verificări. În cuprinsul sesizării este menționat site-ul http://www.x.ro, secțiunea Materialele realizate de Comisia de Etică a Universității din București în cazul autosesizării referitor la acuzațiile de plagiat aduse reclamantului, care cuprinde mai multe materiale printre care punctul de vedere al Comisiei de Etică a Universității din București, analiză comparativă, raport cu privire la teza de doctorat. Aceste materiale, invocate de către autorul sesizării, cuprind datele de identificare a tezei de doctorat pentru care s-a formulat sesizarea și reprezintă, totodată, documentele în baza cărora acesta a formulat sesizarea. Motivarea sesizării face trimitere, de asemenea, la aceste materiale. Absența codului numeric personal al autorului sesizării nu poate reprezenta un motiv de anulare a ordinului contestat, cât timp nu se contestă identitatea acestuia și, prin urmare, împrejurarea că sesizarea nu a fost completată cu informații suplimentare nu poate determina anularea ordinului contestat, îndeplinirea condițiilor art. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482/2016 putând fi stabilită pe baza sesizării inițiale. În consecință, nici împrejurarea, invocată prin răspunsul la întâmpinare, că au fost efectuate demersuri pentru întocmirea dosarului de analiză înainte de a fi completată sesizarea, nu poate determina anularea actului contestat. Referitor la critica privind superficialitatea analizei realizate de C.N.A.T.D.C.U. în cadrul actelor care au stat la baza emiterii ordinului ministrului nr. 4662/2016 s-a reținut că în cadrul acestei critici, reclamantul a făcut referire la raportul întocmit de către C.N.A.T.D.C.U. și la ordinul nr. 4662/2016, însă acesta reprezintă un act premergător care stă la baza emiterii deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. În raport de art. 17 din Anexa 2 la Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare aprobat prin Ordinul nr. 3482/2016 din 24 martie 2016, art. 18 - 20 din Anexa 2 a Regulamentului, susținerile reclamantului în sensul că se impunea ca raportul să includă anumite elemente, deși acestea nu sunt menționate în Codul studiilor universitare de doctorat sau în Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului, nu pot fi reținute. Contrar criticilor reclamantului sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă, raportul cuprinde o analiză proprie a tezei de doctorat realizată de către comisia de lucru. Legea nr. 1/2011, Codul studiilor universitare de doctorat sau Regulamentul de organizare și funcționare al Consil