ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2018

Asupra cererii de chemare în judecată;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și a Cercetării Științifice, suspendarea Ordinului nr. 5567 din 18 octombrie 2016, prin care s-a retras atestatul de abilitare și calitatea de conducător de doctorat a reclamantului, până la soluționarea cauzei de către instanța de fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 6 din 23 ianuarie 2017, a admis cererea formulată de reclamant, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 5567 din 18 octombrie 2016, emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, invocând prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că argumentele intimatului-reclamant și reținute de prima instanță pot fi considerate apărări de fond ce ar fi putut fi analizate cu ocazia soluționării acțiunii în anulare a actului atacat și nu într-o cerere de suspendare.

Prin urmare, în mod greșit judecătorul fondului a apreciat că motivele invocate de reclamant se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, iar prin emiterea ordinului contestat nu au fost aduse prejudicii nici instituției de învățământ și nici studenților doctoranzi

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea cererii de suspendare, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea acestei căi de atac și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În prealabil, se constată că nu poate fi primită excepția nulității căii de atac, invocată prin întâmpinare, întrucât criticile formulate pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul fiind admisibil în principiu astfel cum rezultă din raportul întocmit în acest sens.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Ordinului nr. 5567 din 18 octombrie 2016, emis de pârât, prin care s-a retras atestatul de abilitare și calitatea de conducător de doctorat a reclamantului, până la soluționarea cauzei de către instanța de fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării efectelor Ordinului nr. 5567 din 18 octombrie 2016 contestat, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Curtea de Apel Oradea, prin Sentința nr. 115 din 25 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Ordinului nr. 5567 din 18 octombrie 2016 emis de pârât, privind retragerea atestatului de abilitare și a calității de conducător de doctorat a reclamantului și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestui ordin.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, prin măsura dispusă de autoritatea publică recurentă se creează un prejudiciu ireparabil, atât reclamantului cât și instituției de învățământ în cadrul căreia își desfășoară activitatea.

Or, în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea lui, măsura dispusă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările și modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.

Așa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficiență instituției suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 6 din 23 ianuarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM