ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1249/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București:

- anularea Deciziei nr. 700 din 28.09.2015 privind soluționarea contestației formulată de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, înregistrată la D.G.R.F.P. - București sub nr. x din 24.02.2015;

- restituirea sumelor achitate ca urmare a înștiințării Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București, prin Adresa nr. x din 28.10.2015.

Prin Sentința civilă nr. 2591 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2591 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Motivarea recursului depus nu cuprinde în realitate critici ale soluției pronunțate de Curtea de apel, ci o reluare a motivelor de nelegalitate invocate în fața primei instanțe.

În esență se arată că:

- declarațiile vamale (142 bucăți) depuse la Biroul Vamal Zona Liberă Giurgiu erau însoțite de specificații la factura emisă de firma care a importat produsele IT;

-specificațiile menționau în clar originea bunurilor;

- recalcularea dobânzilor compensatorii s-a făcut în mod eronat pentru produsele ce aveau ca țară de origine state aflate în Uniunea Europeană cum ar fi Ungaria, Marea Britanie, Irlanda (conform specificațiilor la factură depuse în vamă);

-cursul de schimb valutar utilizat în prelucrarea declarațiilor vamale a fost cel utilizat de comisionarul vamal SC A. SRL.

Consideră recurentul că interpretarea intimatei cu privire la neprezentarea de "dovezi privind statutul comunitar al mărfurilor, respectiv certificat de origine Eur 1 sau declarații de origine pe factură" este eronată și contradictorie, aceste aspecte reieșind din specificațiile de pe facturi, de unde rezultă totodată și originea bunurilor mobile.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700 din 28.09.2015 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de Ministerul Educației Naționale împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. x din 22.10.2014, prin care s-au stabilit diferențe de taxe vamale, comision, TVA, dobânzi compensatorii și accesorii în sumă totală de 1.585.885 RON.

În actele administrative fiscale contestate se reține că în perioada 25.07 - 05.10.2005 reclamantul a solicitat și a obținut regimul vamal de admitere temporară pentru un număr de 142 declarații vamale prin comisionarul vamal SC B. SRL care a completat la rubrica 1. Mențiunea IM5 și la rubrica 37 "Cod regim" mențiunea 53.00 - plasare mărfuri sub regim de admitere temporară.

În urma controlului efectuat asupra celor 142 declarații vamale de punere în liberă circulație depuse de reclamant la Biroul Vamal Zona Liberă Giurgiu s-a constatat că nu au fost percepute dobânzi compensatorii la momentul depunerii declarațiilor vamale de import decât pentru un număr de 3 declarații din totalul de 142, precum și faptul că a fost declarat eronat cursul de schimb valutar.

În consecință, potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul ANAF nr. 7.982/2006, Anexei nr. 5 pct. 4 alin. (16) din Tratatul de Aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 și art. 519 din Regulamentul nr. 2454/1993 organele vamale au stabilit dobânzi compensatorii datorate în sumă de 1.519.744 RON, aferente datoriei vamale stabilite prin declarațiile de punere în liberă circulație și au emis decizia de regularizare a situației nr. 17/22.10.2014.

Curtea de apel, soluționând cauza, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că din probele administrate nu reiese că reclamantul ar fi deținut certificatele de origine ale bunurilor plasate în regim de admitere temporară, situație în care acestea au fost în mod corect tratate de organele vamale ca bunuri necomunitare.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 180 Regulamentul 2913/1992, atunci când mărfurile sunt introduse sau reintroduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Comunității sau sunt plasate sub un regim vamal, certificatul prevăzut de art. 170 alin. (4) poate fi utilizat ca dovadă a statutului comunitar sau necomunitar al acestor mărfuri.

Așa cum a reținut și judecătorul fondului, recurentul-reclamant nu a prezentat certificatele de origine ale bunurilor plasate în regim de admitere temporară, situație în care organele vamale au procedat corect considerându-le bunuri necomunitare.

Simpla menționare în specificațiile de pe factură a faptului că mărfurile sunt de origine comunitară nu este relevantă în condițiile în care dovada statutului comunitar se face fie prin declarația de origine existentă pe factura dată de exportator, fie prin certificatul de origine.

În cazul regimurilor vamale de admitere temporară care au ca obiect mărfuri necomunitare, inclusiv cele achiziționate în baza unor contracte de leasing începute înainte de aderare și care se încheie după data aderării, în condițiile prevăzute de art. 519 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 se datorează dobânzi compensatorii astfel că organele vamale în mod corect au procedat la emiterea deciziei contestate, în conformitate cu Ordinul nr. 7.521 din 10.07.2006, stabilind dobânzi compensatorii.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului în sensul că a achitat integral cuantumul datoriei vamale comunicat de comisionarul vamal SC A. SRL, care a efectuat închiderea declarațiilor vamale și astfel nu îi poate fi imputată calcularea greșită a cursului de schimb valutar.

Aceasta întrucât la încheierea regimului suspensiv de admitere temporară inițiat sub incidența prevederilor Legii nr. 141/1997, înainte de aderare și neîncheiat la momentul aderării, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în RON a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este, potrivit art. 169 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993, cel valabil la data punerii în circulație a bunurilor și nu cel de la data înregistrării declarației vamale de plasare a mărfurilor sub acest regim.

Pentru toate aceste considerente, reținând că recurentul-reclamant datorează dobânzi compensatorii potrivit art. 519 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind identificate motive de reformare a sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice împotriva Sentinței civile nr. 2591 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - ED