ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3225/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Deciziei OI/1537IES/Ol. l0.2015 privind contestația formulată de către Ministerul Educației și Cercetării Științifice, înregistrată la OIPOSDRU-Ministerul Educației și Cercetării Științifice sub nr. x/31.08.2015, privind proiectul P0SDRU 86/1.2/8/56283, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrată sub nr. x/16.07.2015, în integralitatea sa, precum și a actelor subsecvente.

Prin Sentința civilă nr. 2637 din 19 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a argumentat, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011, apreciind că nu erau îndeplinite condițiile stipulate de aceste norme.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent.

Prin rezoluția din 28 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

La termenul de judecată din 12 iunie 2019, Înalta Curte, luând implicit act de transmisiunea calității procesuale care a operat în cauză, în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017 și art. 9 din H.G. nr. 26/2017, a dispus înlocuirea în citativ a recurentului-reclamant Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice cu Ministerul Educației Naționale și a intimatului-pârât Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice cu Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale.

II. Soluția instanței de recurs

La termenul de judecată de astăzi, 12 iunie 2019, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția, invocată din oficiu, a nulității recursului declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale, sub două aspecte, cel al declarării tardive a căii de atac și pentru nedepunerea cererii de recurs, în original.

În ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepției de tardivitate a recursului, deoarece nerespectarea termenului de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal. Prin constatarea decăderii, admiterea acestei excepții exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului pentru declararea tardivă a căii de atac, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunță în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recurentul a declarat recurs la data de 1 noiembrie 2016 (data transmiterii prin fax a cererii de recurs - dosarul de recurs), în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 12 octombrie 2016 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 29 octombrie 2016.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că termenul de declarare și de motivare a recursului, de 15 zile de la comunicare, s-a împlinit la data de 29.10.2016, iar recursul a fost declarat la data de 1.11.2016, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., corelat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepția nulității recursului ca urmare a declarării tardive a căii de atac, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat reclamantul Ministerul Educației Naționale, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2637 din 19 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - OB