ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2911/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul de Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.05.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (fost Ministerul Naționalei Naționale) în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a formulat cerere de chemare în judecată pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - admiterea prezentei cereri și anularea Deciziei x/11.11.2015 privind soluționarea contestației depuse de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, înregistrată la OIPOSDRU - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice sub nr. x/31.08.2015, privind proiectul POSDRU 86/1.2/S/62885, Decizie înregistrată la sediul UIPFFS cu nr. 237/18.11.2015; - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/16.07.2015, in integralitatea sa, și a actelor subsecvente. Pe rolul Curții de Apel București au mai fost înregistrat cauzele cu nr. x/2016, la data de 03.06.2016, și cauza cu nr. x/2016, la data de 23.05.2016 prin care între aceleeași părți se solicită anularea acelorași acte administrative, constând în Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat OIPOSDRU MECT sub nr. x/16.07.2015 și Decizia nr. x/11.11.2015, pentru aceleași motive ca și în prezentul dosar.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 188 din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția litispendenței; au fost reunite dosarele nr. x/2016 și dosarul nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București; a admia acțiunea; a anulat Decizia x/11.11.2015 privind soluționarea contestației depuse de către reclamant, înregistrată la OIPOSDRU-MENCS sub nr. x/31.08.2015, privind proiectul POSDRU 86/1.2/S/62885, Decizia înregistrată la sediul UIPFFS cu nr. 237/18.11.2015; a fost anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrată sub nr. x/16.07.2015.

Calea de atac exercitată în cauză Pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Instanța de fond în mod eronat reține că recursul administrativ formulat de S.C. A. S.R.L. era însușit de reclamantă. Legiuitorul statuează în mod expres prin prevederile art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, fără a distinge între contestatorul pe calea recursului administrativ sau pe calea contenciosului administrativ, că "este îndreptățit la contestație debitorul, personal sau prin reprezentant legal" - aspect de care instanța de fond în hotărârea recurată, deși a invocat prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, nu a ținut cont. Pentru actul întocmit fără respectarea condițiilor de conținut/formă/procedură prevăzute imperativ într-o dispoziție normativă, legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității respectivului act. In speță, raportat la Decizia Curții Constituționale a României nr. 66/2015, procedura urmată de organele de control fiind cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului, se raportează la prevederile O.U.G. nr. 66/2011. Contestarea titlurilor de creanță emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli apărute în obținerea/utilizarea sumelor provenite din fonduri europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, intră sub incidența prevederilor art. 46, art. 47 si urm. din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011. Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat OIPOSDRU MECT sub nr. x/16.07.2015 s-a încheiat la data de 16.07.2015 și a fost înaintat reclamantei prin adresa de înaintare nr. x/16.07.2015. După cum se poate observa, actul administrativ a cărui anulare se cerea la fond de către reclamantă, este de fapt un act administrativ cu caracter individual, care creează și modifică drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate respectiv Beneficiarul contractului de finanțare și care produce efecte față de o persoană nominalizată expres în conținutul actului, respectiv Ministerul Educației Naționale. Nefiind vorba despre un act administrativ opozabil erga omnes, procesul-verbal înregistrat x/16.07.2015 nu îi poate atribui S.C. A. S.R.L. vocația de a beneficia de dreptul de contestare pe calea contenciosului administrativ, atât timp cât actul administrativ nu este adresat S.C. A. S.R.L. ci Ministerului Educației Naționale, Pe cale de consecință, S.C. A. S.R.L. nu avea calitatea necesară pentru exercitarea contestației administrative împotriva procesul-verbal înregistrat x/16.07.2015, atât timp cât actul prin care Ministerul Educației Naționale îsi însușea contestația înregistrată x/31.08.2015 formulată de S.C. A. S.R.L., a intervenit la data de 22.10.2015 înregistrat sub nr. x/22.10.2015. adică la aproape 2 luni după expirarea termenului de formulare a contestației administrative. Pe de altă parte, recurenta avea raport juridic cu Beneficiarul finanțării - Ministerul Educației Naționale, stabilit prin contractul de finanțare; beneficiarul finanțării are raporturi juridice cu partenerii subcontractori prin Acordul de parteneriat înregistrat la beneficiarul finanțării S.C. A. S.R.L. fiind partener și nu beneficiar al finanțării. În consecință, fată de contractul de finanțare, A. S.R.L. este un tert; fată de Acordul de parteneriat existent între Ministerul Educației Naționale și S.C. A. S.R.L., OI POSRU MEN este un tert. Astfel, nu se identifică un cadru legal și legitim pentru ca partenerul să formuleze în lipsa mandatului beneficiarului finanțării, contestația administrativă, acest drept revenind doar beneficiarului finanțării, conform art. 46 alin. (3) O.U.G. nr. 66/2011. Întrucât conform art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, contestația se depune numai de către debitor (Ministerul Educației Naționale în calitate de Beneficiar al contractului de finanțare, sau reprezentantul legal al acestuia), iar conform prevederilor art. 47 alin. (1) lit. a) si lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, sub condiție imperativă, în contestația administrativă trebuie să se regăsească datele de identificare ale contestatorului, semnătura contestatorului sau a persoanelor împuternicite a-l reprezenta, precum si stampila în cazul persoanelor juridice, înscrisul depus la data de 22.10.2015 nu conține datele de identificare ale contestatorului beneficiar al finanțării, nu are aplicată nici semnătura și nici ștampila Beneficiarului contractului de finanțare ceea ce atrage indubitabil nulitatea contestației. Astfel, în mod firesc, constatarea neîndeplinirii condițiilor de formă ad validitatem a înscrisului depus de reclamantă, ope lex nu a mai deschis calea analizării fondului acestuia. Conform prevederilor art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011: "Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță". În data de 22.10.2015, reclamanta a înregistrat sub nr. x/22.10.2015, o adresă prin care afirma că își însușește înscrisul înregistrat sub nr. x/31.08.2015 întocmit de către partenerul A. S.R.L. - societate în insolvență (societate care nu are calitatea de debitor în cadrul procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare mai sus învederat), excedând astfel termenul legal prevăzut de legiuitor pentru a depune contestații și acte lămuritoare privind o eventuală contestație. Înscrisul din data de 22.10.2015 depus de reclamantă nu poate fi considerat un act de împuternicire a S.C. A. S.R.L. să formuleze contestație în numele beneficiarului finanțării, acesta neîndeplinind nici condițiile de fond și nici pe cele de formă destinate de legiuitor actelor de împuternicire/mandat. Depășirea termenului de 30 zile pentru a depune contestație și nerespectarea condițiilor imperative de formă a contestației conform prevederilor art. 47 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, ținând cont că este vorba de un termen de decădere și de condiții ad validitatem ale actului juridic, a condus la neluarea în considerare a înscrisului înregistrat din 22.10.2015, intervenit la aproape 2 luni după expirarea termenului la care reclamanta putea să transmită o dovadă a împuternicirii date terțului pentru a depune contestație. Potrivit art. 28 alin 1 din legea nr. 554/2004, dispozițiile legii cadru în materie se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte. Indubitabil, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 este textul de lege ce stabilește obiectul acțiunii în contencios administrativ fiscal promovată pe tărâmul de reglementare oferit de O.U.G. nr. 66/2011. Acest text de lege prevede în mod expres, clar și fără dubiu că ceea ce se atacă la instanța de contencios administrativ competentă este decizia emisă în soluționarea contestației, decizie emisă de autoritatea publică învestită cu soluționarea contestației, la care se referă art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011. Calificarea dată de instanța de fond cererii de chemare în judecată ca fiind guvernată de prevederile Legii nr. 554/2004, nu poate fi primită, întrucât aplicarea art. 46 alin 1 din O.U.G. nr. 66/2011 se face conform principiul de drept potrivit căruia specialia generalibus derogant. Prin urmare, atunci când alege să parcurgă procedura administrativă reglementată de art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, procedură ce se finalizează printr-o decizie care soluționează fondul contestației, acțiunea în justiție în fața instanței de contencios administrativ fiscal se îndreaptă împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative, instanța fiind învestită cu dezlegarea fondului raportului juridic fiscal în măsura în care autoritatea competentă a soluționat contestația pe fondul său. Prin urmare, contestatorul nu are deschisă calea acțiunii în contencios administrativ fiscal îndreptată direct împotriva actelor administrativ fiscale a căror anulare a pretins-o prin contestația administrativă, deoarece actul administrativ vătămător la care face referire, cu titlu general, art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) art. 18 alin. din Legea nr. 554/2004, este decizia emisă în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, doar această decizie putând soluționa definitiv în sistemul căilor administrative de atac fondul raportului de drept fiscal și prin dispoziția legii speciale - art. 46 O.U.G. nr. 66/2011- astfel deschizându-se calea acțiunii în contencios administrativ. Instanța de fond apreciază în mod eronat asupra aplicării O.U.G. nr. 66/2011 ca o aplicare retroactivă a legii, deoarece procedura de control efectuată de ofițerii OI POSDRU a fost realizată în lumina reglementărilor O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere Decizia Curții Constituționale. În situația în care fără temei legal s-ar aprecia că este incidență în prezenta speță ipoteza aplicării retroactive a O.U.G. nr. 66/2011 însușită de instanța de fond, singura diferență dintre cele două texte de lege este reliefată de introducerea în O.U.G. nr. 66/2011 a noțiunii de potențialitate a unui prejudiciu față de O.U.G. nr. 79/2003, unde neregula avea caracter sigur. În aceste condiții, anularea procesului-verbal apare ca fiind excesivă, mai ales că activitatea OIPOSDRU MEN este una de interes public european, acesta fiind responsabil pentru recuperarea sumelor decontate necuvenit de către beneficiarii finanțărilor europene. In judecarea cauzei, nu se poate face abstracție de jurisprudența constantă a C.J.U.E. în ceea ce privește hotărârile date în perioada în care s-au săvârșit neregulile constatate în actul administrativ fiscal a cărui anulare se solicită de reclamantă (Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06), din care rezultă faptul că prejudiciul produs bugetului U.E. poate fi efectiv sau potențial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind evident că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenții care respectă regulile fixate. Regula generală astfel statuată, este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general pronunțate în cauza C-465/10). Recurentul a mai arătat că la fila x din hotărârea civilă atacată, fără a se apleca asupra analizei motivelor invocate în cererea de chemare în judecată și fără niciun temei legal, s-a apreciat ca "presupuse nereguli", neregulile sancționate prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.07.2015, nepronunțându-se "asupra a tot ceea ce s-a cerut" încălcând astfel prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., limitele investirii instanței de fond fiind conforme actului de investire a acesteia în ceea ce privește judecarea cauzei dedusă judecății, respectiv cererea de chemare în judecată. În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Reclamantul Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Instanța de fond în mod temeinic și legal a admis cererea intimatei reclamantei Ministerul Educației Naționale și a dispus anularea Deciziei x/11.11.2015 privind soluționarea contestației depuse de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, înregistrată la OIPOSDRU - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice sub nr. x/31.08.2015, privind proiectul POSDRU 86/1.2/S/62885 și a anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrată sub nr. x/16.07.2015. Instanța de fond în mod temeinic a considerat că echipa de verificare și control a aplicat în mod greșit dispozițiile legale în mod retroactiv unui raport juridic născut înainte de intrarea în vigoare a O.U.G.. nr. 66/2011. Având în vedere că procesul-verbal contestat indica drept temei de drept avut în vedere la constatarea presupuselor nereguli si aplicarea sancțiunilor criticate, actul administrativ emis cu încălcarea principiului neretroactivității legii este nul absolut. Prin urmare, având în vedere ca OIPOSDRU a avut în vedere la întocmirea procesului-verbal potențialitatea unui prejudiciu ca urmare a unor presupuse nereguli, s-a avut in vedere o norma de drept inaplicabila situației de fapt deduse soluționării. De asemenea, reclamanta a adus largi precizări cu privire la fondul raportului juridic dedus judecății.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 17 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Ca urmare a dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, prin care s-a suspendat de plin drept judecarea proceselor civile pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, cu excepția celor de urgență deosebită, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și ca urmare a emiterii Ordinului nr. 71 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu modificările și completările ulterioare, și corelației acestuia cu Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție completat și consolidat prin Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020, privind categoriile de cauze de urgență deosebită in care a continuat activitatea de judecată, prezenta cauză a fost suspendată de drept la data de 17 martie 2020. In raport de dispozițiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 29 iunie 2020. 6. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 5.1. Situația de fapt reținută de prima instanță Reclamantul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE a solicitat în prezenta cauză anularea Deciziei privind soluționarea contestației depuse de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, înregistrată la OIPOSDRU - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice sub nr. x/31.08.2015, privind proiectul POSDRU 86/1.2/S/62885, Decizie înregistrată la sediul UIPFFS cu nr. 237/18.11.2015 și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/16.07.2015, în integralitatea sa, și a actelor subsecvente. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/16.07.2015, s-a stabilit că debitorul Ministerul Educației și Cercetării Științifice datorează Autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene o creanță bugetară în valoare de 1.926.513,05 RON, din care 1.926.513,05 RON, reprezentând contribuție din fonduri UE. Instanța a mai reținut că împotriva acestui proces-verbal a fost formulată contestație de către Sociectatea A. S.R.L., aflată în insolvență, dosar, care a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia x/11.11.2015, contestată de asemenea în prezenta cauză, cu motivarea că nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011. 5.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Înalta Curte constată că un prim aspect recurat de către pârâtă se referă la greșita reținere de către prima instanță ca fiind corect formulată contestația de către debitorul desemnat în actul contestat, ca urmare a însușirii contestației formulate. Cu privire la acest aspect, instanța de recurs reține că prima instanță a realizat o corectă aplicare a legii, constatând că însușirea de către debitor a contestației formulate de o altă persoană produce efecte juridice în sensul recunoașterii calității sale de contestator de la data introducerii contestației. Astfel, reține Înalta Curte că se aplică pe deplin regulile de drept comun din materia mandatului, reglementate de C. civ., potrivit cărora ratificarea mandatului produce efecte retroactive de la data actului supus ratificării. Cum reclamantul a formulat la data de 22.10.2015, dosar, o cerere precizatoare, prin care a arătat că Ministerul Educației si Cercetării Științifice, își însușește întocmai si integral motivele de contestație cuprinse în punctul de vedere formulat de către partenerul A. S.R.L. (fosta B. SRL), în mod corect a reținut prima instanță că nu exista niciun viciu de formă cu privire la contestația formulată, astfel că se impune anularea deciziei de soluționare a contestației. În ceea ce privește însă cel de-al doilea aspect recurat de către pârâtă, Înalta Curte constată că este fondat. Astfel, prima instanță a realizat o greșită aplicare a legii, prin aceea că a reținut că în mod greșit pârâta a aplicat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, care nu ar fi fost incidente cauzei din punct de vedere al aplicării legii în timp. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reține că nu există o încălcare a principiului neretroactivității legii, a principiului legalității și a principiului previzibilității și predictibilității legii în cauza de față, deși contractul de finanțare nr. x/04.08.2010 a fost încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 30 iunie 2011. Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat, este dacă legea nouă poate fi aplicată și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, actul normativ ce reglementa controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător și ce a fost abrogat prin O.U.G. nr. 66/2011. Se impune a se sublinia, astfel, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14, a statuat în sensul că: "Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menționat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate. Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecțiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanțate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispozițiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95. Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale". Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanța națională, fiind îndeplinită în cauză condiția ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare. Mai mult, la data săvârșirii neregulii, dar și în prezent, era și este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 2998/1995, care se aplică direct, fiind parte a legislației naționale, iar stabilirea corecțiilor în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime. De altfel, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situație favorabilă, ca urmare a aplicării principiului proporționalității. În concluzie, având în vedere controlul efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, precum și Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivității legii noi și implicit incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, incidența în cauza de față a considerentelor Deciziei nr. 66/2015 pronunțată de Curtea Constituțională trebuie interpretată în lumina Hotărârii CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14 Județul Bacău și se constată că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că O.U.G. nr. 66/2011 nu era aplicabilă. Astfel, nu se poate reține că organul de control, în calitate de autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, a încălcat pricipiul neretroactivității aplicării legii, prin aplicarea disp. art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 și a Anexei acesteia. Însă, ca urmare a constatării ca fiind lovită de nulitate decizia de soluționare a contestației, pentru motive ce țin de forma acesteia, se impune obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația formulată de către debitor, având în vedere că ceea ce poate fi dedus judecății, conform art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, este doar decizia emisă de către organul administrativ competent potrivit legii să soluționeze contestația. 7.3. Temeiul legal al soluției date recursului Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din Cadrul Ministerului Educației Naționale; va casa sentința civilă recurată și rejudecând, va admite acțiunea; va anula Decizia x/11.11.2015 privind soluționarea contestației depuse de către reclamant, înregistrată la OIPOSDRU-MENCS sub nr. x/31.08.2015, privind proiectul POSDRU 86/1.2/S/62885, Decizia înregistrată la sediul UIPFFS cu nr. 237/18.11.2015 și va obliga pârâta să soluționeze pe fond contestația; va respinge cererea privind anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrată sub nr. x/16.07.2015, ca prematur formulată.