ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 533/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 14 iunie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Programul Operațional Sectorial Dezvoltare Resurselor Umane, a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor, identificat cu nr. x din 5 aprilie 2016 și respectiv y din 1 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 544/2006 a contenciosului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr. 2251 din data de 28 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Programul Operațional Sectorial Dezvoltare Resurselor Umane reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva Sentinței civile nr. 2251 din data de 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A.

Prin Decizia nr. 4563 din data de 17 decembrie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2251 din 28 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2018, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat completarea hotărârii cu privire la cererea de restituire a cauțiunii.

În acest sens arată că, potrivit dispozițiilor art. 1064 din C. proc. civ. se impune admiterea cererii de restituire a cauțiunii achitată de instituția reclamantă, conform recipisei de consemnare a cauțiunii nr. x/1 Seria x nr. x

Examinând cererea formulată, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Verificând cererea de recurs cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, neformulând vreo cerere referitoare la restituirea cauțiunii.

Referitor la cererea petentei de completare a dispozitivului cu restituirea cauțiunii Înalta Curte reține că, potrivit art. 1064 alin. (1) - (4) C. proc. civ.:

(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(3) Instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunțată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă.

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii.

Având în vedere că originalul recipisei de consemnare a cauțiunii nr. x/1 Seria x nr. x a fost depus la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă trebuia să se adreseze acestei instanțe cu o cerere distinctă, în conformitate cu dispozițiile art. 528 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. (1) coroborat cu art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a hotărârii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a Deciziei nr. 4563 din data de 17 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 formulată de recurenta-reclamantă A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM