ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1077/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 decembrie 2016, astfel cum a fost precizată la 28 aprilie 2017, reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 25 octombrie 2016, până la soluționarea în fond a cererii de anulare.

Prin Sentința nr. 1680 din 9 mai 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 25 octombrie 2016 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și în lipsa unor motive întemeiate.

Cazul bine justificat presupune împrejurări legate de starea de fapt și de starea de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Concret, această cerință este îndeplinită în situația în care se găsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat. Aparența de nelegalitate a actului administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în "indicii de nelegalitate" și care rezultă dintr-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.

Or, în speță, instanța de fond a reținut elemente care, în realitate, vizează fondul cauzei. Condiția existenței unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ contestat, condiția referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecința imediată și directă a afectării grave a activității prestate de reclamantă.

Așadar, măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, această condiție nu este îndeplinită în speță, pentru că nu poate fi reținut un risc real de perturbare a activității sale prin plata creanței astfel cum a fost reținută în actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Condiția existenței pericolului producerii unei pagube iminente este aproape întotdeauna îndeplinită, având în vedere că indisponibilizarea unor sume de bani are ca efect întotdeauna împiedicarea desfășurării în condiții optime a activității, sau pericolul intervenirii unei perturbări a activității, însă aceste împrejurări trebuiau avute în vedere de către intimată în momentul când cu bună știință a încălcat clauzele contractuale.

Intimatul Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 25 octombrie 2016, până la soluționarea în fond a cererii de anulare.

Prin Sentința nr. 4717 din 16 noiembrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată, a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 25 octombrie 2016 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 21087 din 12 aprilie 2017, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Achiziții Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea formulată în Dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2/2017, a dispus anularea Notificării nr. x din 31 martie 2016 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 21093 din 12 aprilie 2017 și a respins ca neîntemeiată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Achiziții Publice.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în 16 noiembrie 2018, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene), prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 1680 din 9 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - CT