ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4647/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Educației Naționale a formulat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A. și B., contestație împotriva Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 414/12.07.2017, emisă în dosarul nr. x, solicitând admiterea contestației și anularea hotărârii atacate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3338 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A. și B., ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție voluntară accesorie, formulată în interesul pârâtului B. de intervenientul C..

Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 anterior, a declarat apel reclamantul Ministerul Educației Naționale, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În susținerea căii de atac, a arătat reclamantul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, consecutivă stabilirii greșite a situației de fapt. A menționat reclamantul că O.G. nr. 137/2000 reglementează mecanismele prin care orice tip de discriminare poate fi sancționat și eliminat, însă, în sentința pronunțată, prima instanță a reținut eronat că hotărârea nr. 414/12.07.2017, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat că Ministerul Educației Naționale a săvârșit o faptă de discriminare, a fost emisă cu respectarea unor astfel de mecanisme, câtă vreme în cuprinsul acesteia nu a fost descrisă fapta în sine și nu s-a stabilit legătura de cauzalitate dintre fapta de discriminare, persoana care a săvârșit fapta și persoana sancționată. Totodată, a apreciat recurentul că atât la momentul emiterii hotărârii nr. 414/12.07.2017 cât și la cel al pronunțării sentinței atacate, nu au fost avute în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000. În privința situației elevului B., recurentul a arătat că nu poate fi reținută îndeplinirea condițiilor impuse de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 pentru a se constata existența unei fapte de discriminare și că nu sunt îndeplinite nici elementele constitutive ale contravenției, întrucât elevul a participat la etapa națională a olimpiadei de limba rusă fiind încadrat la nivelul Bl. de către profesorul îndrumător, deși cunoștințele lui erau cel puțin nivel de C1, conform descriptorilor de performanță stabiliți la nivel european, coroborat cu dispozițiile art. 5, alin. (4) al Regulamentului specific de organizare și desfășurare a olimpiadei, aprobat prin adresa cu nr. x/06.01.2016. În opinia recurentului, profesorul îndrumător ar fi trebuit să facă precizarea încadrării corecte a elevului la momentul înscrierii. A mai susținut recurentul că acțiunea ministerului a fost determinată de necesitatea înlăturării riscului discriminării restului candidaților, deoarece aceștia au concurat la olimpiada națională cu elevi care se aflau la un nivel superior celui pentru care au fost examinați. A învederat recurentul că, prin mențiunea că elevul B. provine din mediul rusesc unde a folosit limba rusă ca limbă maternă, s-a dorit doar o subliniere a aspectului că elevul deținea cunoștințe care depășeau cu mult nivelul cunoștințelor celorlalți candidați. În aceste împrejurări, s-ar fi creat o inegalitate de șanse între elevi și s-ar fi încălcat principiul prevăzut în art. 3 lit. j) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, privind egalitatea de șanse. Raportat la modalitatea de echivalare a premiilor obținute de eleva A. în cadrul olimpiadei de Limba Rusă de la Moscova, desfășurată în perioada 20-26 noiembrie 2016, recurentul a apreciat că nu poate fi constată existența unei fapte de discriminare și nu pot fi apreciate ca îndeplinite nici elementele constitutive ale contravenției, întrucât conform adresei x/02.02.2017, eliberată de Institutul "D." din Moscova, eleva A. a obținut la Olimpiada Internațională de Limba Rusă de la Moscova diploma de învingător doar la una din cele trei secțiuni ale olimpiadei, iar conform Regulamentului Olimpiadei Internaționale de Limba Rusă, câștigătorii absoluți se desemnau în urma obținerii punctajului maxim la toate cele trei probe din cadrul competiției. A subliniat recurentul că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 536/2016 privind stimularea performanței înalte din învățământul preuniversitar, MEN acordă stimulente financiare pentru elevii care au participat la competițiile internaționale la nivel mondial, european sau regional și au obținut premiul I/medalie de aur, premiul II/medalie de argint, premiu III/medalie de bronz și mențiune. Ministerul Educației Naționale a recunoscut performanțele elevilor români participanți la această competiție internațională la nivel mondial prin recompensarea eforturilor lor, a cadrelor didactice îndrumătoare și a unităților de învățământ de proveniență, echivalând cu mențiune diplomele obținute în cadrul Olimpiadei Internaționale de Rusă la doar una dintre cele trei probe ale acesteia. 3.2. Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 7 martie 2019, recurentul - reclamant a formulat, în temeiul art. 152 C. proc. civ., raportat la art. 22 alin. (4) din același cod, o cerere de calificarea a căii de atac a apelului drept recurs.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul - pârât B. a invocat, în principal, inadmisibilitatea căii de atac a apelului exercitat de Ministerul Educației Naționale, precum și vicii ale memoriului formulat, constând în indicarea unei hotărâri a CNCD ce nu face obiectul cauzei. În subsidiar, în ipoteza recalificării căii de atac exercitate drept recurs, intimatul a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind, în esență, că nu se poate reține o aplicare sau interpretare eronată a dispozițiilor normative incidente cauzei, în contextul în care judecătorul fondului a demonstrat că, în speță, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, elementele constitutive ale faptei de discriminare, existând raport de cauzalitate între criteriul și tratament, iar autorul unei astfel de fapte este reclamantul, dat fiind că acesta este cel care a exclus elevul din lotul olimpic internațional pe criteriul cetățeniei, fără a avea o justificare obiectivă și fără a exista un scop legitim. În cauză, a formulat întâmpinare și intimatul -intervenient C., prin care, evocând aspecte similare celor exhibate de intimatul - pârât B., a invocat, în principal inadmisibilitatea căii de atac a apelului exercitată de Ministerul Educației Naționale, precum și vicii constând în indicarea unei hotărâri a CNCD ce nu face obiectul cauzei, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Totodată, intimații C. și B. au solicitat respingerea cererii recurentului - reclamant de recalificare a cererii de apel drept recurs, apreciind ca nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 152 C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul cauzei, reiterând, în esență, aspectele evocate în memoriul de recurs, recurentul - reclamant Ministerul Educației Naționale a solicitat cenzurarea, în totalitate, a apărărilor formulate de intimați, cu consecința admiterii căii de atac corect calificate ca fiind recursul.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 8 aprilie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul și normele legale incidente, dar și de apărările expuse în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 414/12.07.2017, emisă în dosarul nr. x/2017, criticând-o prin invocarea unor argumente ce au vizat atât situația elevului B., cât și situația elevei A.. Pe de altă parte, din cuprinsul Hotărârii CNCD nr. 414/12.07.2017 rezultă că aspectul soluționat printr-un astfel de act administrativ a fost cel aferent plângerii formulate de B., din perspectiva unui număr de două capete de cerere, mai precis excluderea petentului din lotul olimpic național (pe baza criteriului cetățeniei) și refuzul recurentului de a-i recunoaște intimatului meritele obținute la concurs (întrucât nu a făcut parte din delegația aprobată de minister), capete de cerere pe care CNCD le-a unit și analizat drept componente ale aceleiași faptei de discriminare. În cadrul dosarului administrativ, intimata A. a avut calitatea de intervenientă în favoarea petentului, aceasta solicitând să se constate existența faptei de discriminare, prin echivalarea necorespunzătoare a premiilor obținute la competiții internaționale și nerespectarea Statutului Elevului. Pe cale de consecință, prin Hotărârea CNCD nr. 414/12.07.2017 nu a fost reținută o faptă de discriminare care să privească situația elevei A.. Prin sentința pronunțată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată în integralitatea sa, judecătorul fondului examinând, în mod corect, doar chestiunea legalității hotărârii CNCD atacate din prisma faptei de discriminare ce îl viza pe elevul B., în contextul în care situației elevei A. (astfel cum a fost descrisă de reclamant prin cererea de chemare în judecată) nu a făcut obiectul Hotărârii CNCD nr. 414/12.07.2017. Examinând cuprinsul memoriului de apel, recalificat drept recurs, Înalta Curte constată, însă că recurentul a formulat critici ce privesc o pretinsă maniera eronată de interpretare și aplicare a prevederilor O.G. nr. 137/2000 coroborate cu cele ale H.G. nr. 536/2016 și în ceea ce privește situația elevei A.. Deși recurentul nu a realizat o încadrare a argumentelor invocate în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. (nesuplinind un astfel de aspect nici prin intermediul răspunsului la întâmpinare), criticile astfel evocate de recurent sunt încadrabile în cazul de casare reglementat de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. Pe de altă parte, din analiza aceluiași memoriu de recurs, Înalta Curte observă că nu pot fi identificate critici prin care recurentul să fi invocat o nedezlegare integrală, de către prima instanță, a aspectelor menționate în cererea de chemare în judecată cu trimitere la situația elevei A. (ce ar fi avut vocația de a fi încadrate în pct. 5 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.) și nici critici prin care recurentul să fi susținut teza unei nemotivări a sentinței din perspectiva situației elevei A. (ce ar fi putut fi subsumate pct. 6 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.). În acest context, soluționarea unor critici încadrabile în cazul de casare reglementat de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. (precum cele invocate de recurent din perspectiva situației elevei A.), nu poate fi realizată, într-o ipoteză precum cea incidentă în prezenta cauză, în lipsa unor critici prin care să fi fost invocată incidența sau care să poate fi încadrate în cazurile de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1), pct. 5 sau pct. 6 din C. proc. civ., întrucât soluționarea unui motiv de recurs prin care este criticată maniera în care prima instanță a aplicat sau interpretat normele de drept material, presupune, drept condiție prealabilă, existența unor considerente prin care instanța să fi expus modul în care a înțeles să aplice astfel de prevederi în raport de situația de fapt invocată. Lipsa unor astfel de considerente face imposibilă o dezlegare a chestiunii manierei în care instanța a aplicat norma materială, întrucât nu există obiectul analizei, iar o atare lipsă a considerentelor nu a fost criticată de partea recurentă din litigiul pendinte. Totodată, Înalta Curte reține că este corect demersul primei instanțe, învestite cu verificarea legalității actului administrativ reprezentat de Hotărârea CNCD nr. 414/12.07.2017, de a limita analiza realizată doar la acele aspecte evocate prin cererea de chemare în judecată ce vizau conținutul efectiv al unui astfel de act administrativ, fără a se apleca și asupra argumentelor străine de obiectul cauzei. Pentru aceste motive, instanța de control judiciar apreciază că nu poate fi realizată o analiză a acelor critici invocate de recurent în memoriul de recurs ce privesc modul de aplicare a prevederilor O.G. nr. 137/2000 coroborate cu cele ale H.G. nr. 536/2016, în raport de situația elevei A.. Totodată, Înalta Curte apreciază drept nefondate apărările intimaților privind existența unor vicii ale căii de atac exercitate, ce ar deriva din indicarea, în litigiul pendinte, a unei hotărâri a CNCD ce nu face obiectul cauzei, apreciind că, din memoriul de apel (recalificat drept recurs), rezultă neechivoc faptul că recurentul a criticat (în limitele indicate anterior) modul în care prima instanță a dezlegat aspectul legalității Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 414/12.07.2017, emisă în dosarul nr. x/2017. 2. Tot cu titlu prealabil, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie. Or, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul a prezentat, în repetate rânduri, argumente vizând modalitatea de interpretare și apreciere de către instanța de judecată a probatoriilor administrate în cauză, care se constituie drept critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a sentinței recurate. Ca atare, Înalta Curte, cu ocazia analizării recursului, va avea în vedere aceste critici doar în măsura în care sunt de natură a susține cazul de casare invocat, privind greșita aplicare a normelor materiale incidente cauzei. 3. Cât privește criticile aduse de recurent manierei în care prima instanță a dezlegat chestiunea existenței faptei de discriminare a elevului B., ce (în lipsa unei încadrări în drept expuse de recurent) pot fi subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, câtă vreme nu se poate reține că hotărârea recurată ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin textele normative apreciate de recurent ca fiind eronat aplicate de prima instanță, legiuitorul a reglementat astfel: - art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000: "potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice." - art. 2 alin. (3) din același act normativ: "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare." Pentru a fi aplicabil art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, este așadar necesară, întrunirea cumulativă a mai multor elemente constitutive, și anume: existența unui tratament diferit; existența unui criteriu ca motiv determinant al tratamentului diferențiat; atingerea adusă unui drept sau libertăți; absența unei justificări obiective. Discriminarea directă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la beneficiul unui anumit drept datorită unei caracteristici a acelei persoane sau categorii de persoane. Contrar susținerilor reclamantei, Înalta Curte apreciază că impunerea condiției dovedirii cetățeniei române prin pașaportului emis de autoritățile din România, pentru nominalizarea elevului B. în Ordinul M.E.N.C.Ș. nr. 5733/09.11.2016 în vederea participării la Olimpiada internațională de limba rusă modernă, desfășurată la Moscova în perioada 20 - 26 noiembrie 2016, determină, în condiții precum cele incidentă în litigiul pendinte, un tratament diferențiat al acestuia față de restul elevilor care la etapa națională a olimpiadei de limba rusă au obținut același premiu precum intimatul. Din această perspectivă, în acord cu aspectele reținute de prima instanță, Înalta Curte observă că elevul B. a avut statutul de elev bursier al statului român, cu domiciliul în Republica Moldova și a redobândit cetățenia română în data de 03.11.2016, conform certificatului de cetățenie română al tatălui său nr. x din 03.11.2016 . Totodată, astfel cum rezultă din Diploma nr. x/20.04.2016, la etapa națională a olimpiadei de limba rusă modernă, desfășurată la Slobozia, i s-au recunoscut aptitudinile lingvistice, elevul câștigând premiul I. Potrivit art. 7 din Statutul Elevului (aprobat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 4742/2016) elevii beneficiază de următoarele drepturi în sistemul educațional: u) dreptul de a participa, fără nicio discriminare și doar din proprie inițiativă, fără a fi obligați de cadre didactice sau de conducerea unității de învățământ, la concursuri școlare, olimpiade și alte activități extrașcolare organizate de unitatea de învățământ preuniversitar sau de către terți, în palatele și cluburile elevilor, în bazele sportive și de agrement, în taberele și în unitățile conexe inspectoratelor școlare județene, în cluburile și în asociațiile sportive școlare, cu respectarea prevederilor regulamentelor de funcționare ale acestora; elevii vor participa la programele și activitățile incluse în programa școlară. Totodată, Înalta Curte va observa că prin lit. f) a aceluiași articol al Statutului Elevului sunt enumerate și criteriile particulare ce au fosta apreciate, din perspectiva drepturilor elevilor, ca având potențial discriminatoriu: rasă, etnie, limbă, religie, sex, convingeri, dizabilități, naționalitate, cetățenie, vârstă, orientare sexuală, stare civilă, cazier, tip de familie, situație socio-economică, probleme medicale, capacitate intelectuală sau alte criterii cu potențial discriminatoriu. Or, în raport de astfel de aspecte, observând că, atât la data emiterii ordinului sus indicat, cât și la cea a desfășurării olimpiadei, intimatul B. redobândise cetățenia română, demersul recurentului de excludere a elevului B. din lotul olimpic ce urma să participe la Olimpiada internațională de limba rusă modernă, desfășurată la Moscova în perioada 20 - 26 noiembrie 2016, prin invocarea criteriului cetățeniei, întrunește cumulativ elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, cu atât mai mult cu cât, prin adresa nr. x/16.01.2017 emisă de recurent s-a arătat că: "Elevul provine din Republica Moldova, unde a trăit în mediu rusesc matern, vorbește limba rusă în familie, iar participarea lui în cadrul competiției nu a fost una corectă față de ceilalți participanți, chiar la aceeași categorie". Contrar celor afirmate de recurent, aspectele privind competențele lingvistice ale intimatului B., respectiv o pretinsă eronată încadrare a acestuia, cu ocazia participării la etapa națională a olimpiadei de limba rusă, în categoria B1 (când, în opinia recurentului, cunoștințele acestuia erau de nivel C1, fiind astfel dezavantajați ceilalți participanți la olimpiadă), nu pot fi reținute drept justificare obiectivă, întrucât astfel de aspecte privesc desfășurarea etapei naționale a sus indicatei olimpiade, în urma căreia elevului i-a fost emisă Diploma nr. 1967/20.04.2016, ce atestă câștigarea premiului I de către elev. Or, aspectele evocate de recurent vizează o fază a olimpiadei de limba rusă finalizată cu emiterea diplomei ce nu a fost retrasă elevului, statutul acestuia de câștigător al premiului I nefiind invalidat, iar hotărârea CNCD a constatat o faptă de discriminare săvârșită cu ocazia etapei ulterioare, respectiv cea a nominalizării componenței lotului olimpic național, tratamentul diferențiat fiind evaluat din perspectiva elevilor aflați în situația comparabilă a obținerii premiului I la etapa națională. Totodată, instanța de control judiciar observă că aspectul reținut cu titlu de criteriu aferent aplicării tratamentului diferențiat a fost cel al cetățeniei, drept pentru care aspectele privind nivelul lingvistic la care intimatul a concurat în cadrul olimpiadei naționale nu au relevanță în planul criteriului ce a generat aplicarea unui tratament diferențiat. Pe cale de consecință, prima instanță a realizat o corectă aplicare și interpretare atât a prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, cât și a celor ale alin. (3) al aceluiași text normativ, constând, astfel, legalitatea actului administrativ reprezentat de Hotărârii CNCD nr. 414/12.07.2017, emisă în dosarul nr. x/2017, întrucât există un tratament diferit aplicat elevului B. în raport cu alți elevi ce au obținut, la olimpiada națională, rezultate similare, existentă un criteriu, ca motiv determinant al tratamentului diferențiat, respectiv cel al cetățeniei, printr-un astfel de tratament a fost adusă o atingere a unui drept recunoscut (dreptul de a participa la olimpiada internațională și de a-i fi recunoscute rezultatele), iar aplicarea unui atare tratament nu are o justificare obiectivă. Totodată, Înalta Curte nu poate reține nici susținerile recurentului privind lipsa unei descrieri a faptei, în sine, în cuprinsul hotărârii CNCD atacate. Astfel, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a realizat o corectă determinare a parametrilor calitativi pe care elementele de descriere a faptei în cuprinsul actului administrativ reprezentat de hotărârea CNCD trebuie să le îndeplinească, aspectele învederate în punctele 5.2.22-5.2.25 din Capitolul V (Motivele de fapt și de drept) al hotărârii CNCD atacată în prezenta cauză fiind suficiente spre a permite identificarea faptei de discriminare reținută prin actul administrativ emis. Motivarea pe care pârâtul CNCD a dat-o în cuprinsul actului administrativ în discuție permite atingerea dublei finalități pe care aceasta o are, îndeplinind funcția de transparență, de natură a permite reclamantului să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale, îndeplinirea unei astfel de funcții fiind confirmată chiar de demersul judiciar pendinte, din cuprinsul contestației formulate în cauză nerezultând elemente de dificultate privind înțelegerea argumentelor avute în vedere de către pârât, ci doar opinia contrară a recurentului, ce a apreciat astfel de considerente drept nelegale. De asemenea, Înalta Curte apreciază că aspectele învederate de autoritate în justificarea actului administrativ permit, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, respectiv reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Nefondate sunt și susținerile recurentului privind nestabilirea unei legături de cauzalitate între fapta de discriminare, persoana care a săvârșit fapta și persoana sancționată. În acord cu aspectele reținute de prima instanță, Înalta Curte observă că persoana sancționată este recurentul, care este și emitentul Ordinului nr. 5733/09.11.2016, în cuprinsul căruia nu a fost nominalizat și intimatul B., drept component al lotului național, prin invocarea criteriului cetățeniei. Cât privește legătura de cauzalitate, aceasta rezultă din consecința excluderii acestuia din lotul național al României la Olimpiada internațională de limba rusă, precum și din refuzul de a recunoaște Premiul absolut pentru punctaj maxim și Premiul I la concursul "Tânărul orator", obținute de intimatul B. la o astfel de Olimpiadă internațională (unde intimatul a participat susținut, însă, de conducerea Colegiului "E."), întrucât nu a făcut parte din delegația aprobată de minister. De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile recurentului privind neîndeplinirea elementelor constitutive ale contravenției, câtă vreme conform prevederilor art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000: Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educație de stat sau privat, la orice formă, grad și nivel, din cauza apartenenței acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză, prevederi ce se impun a fi coroborate cu cele ale art. 7 lit. f) din Statutul Elevului, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 4742/2016, citate în paragrafele anterioare. Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 3338 din 12 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,