ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2122/2024

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea hotărârii CNCD nr. 387/3.07.2019.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, la data de 3 octombrie 2019 și precizată la data de 21 noiembrie 2019, reclamantul Inspectoratul Școlar al Municipiului București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., anularea hotărârii CNCD nr. 387/03.07.2019.

Prin încheierea de ședință din data de 22 iunie 2020, Curtea de apel a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 785 din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București:

- a admis cererea conexă formulată de reclamantul Inspectoratul Scolar al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A. și B.;

- a anulat Hotărârea nr. 387/03.07.2019 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;

- a respins cererea principală formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Scolar al Municipiului București și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată;

- a stabilit onorariul definitiv al avocatului desemnat să acorde asistență juridică gratuită, C., în cuantum de 940 RON;

- a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat să acorde asistență juridică gratuită, în sumă de 940 RON, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul București, pentru avocat C., cheltuielile procesuale avansate de către stat rămânând în sarcina statului.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2., recurentul-reclamant A., împreună cu intervenienta-reclamantă B., au formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârea recurată este nelegală, netemeinică și pronunțată cu ignorarea gravă a dispozițiilor legale incidente, a drepturilor constituționale și a jurisprudenței relevante în materia protecției persoanelor cu dizabilități.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se arată că instanța de fond a soluționat cauza fără a analiza cererea principală formulată de reclamant, ignorând dosarul conexat și neluând în considerare obiectul real al litigiului, respectiv constatarea discriminării și obligarea autorităților competente la furnizarea serviciilor educaționale speciale. Instanța nu a analizat în mod efectiv cererea privind modificarea sancțiunii aplicate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respectiv înlocuirea avertismentului cu amenda contravențională, și nu a motivat inadmisibilitatea acestei solicitări, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil și la o soluționare efectivă a cererii deduse judecății.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea este nemotivată în mod corespunzător, instanța nereușind să explice raționamentul juridic pentru care a respins cererea de constatare a discriminării și de obligare a Inspectoratului Școlar al Municipiului București la furnizarea serviciilor educaționale speciale. Instanța nu a analizat lipsa planului de servicii individualizat, absența contractului cu familia, neasigurarea transportului și lipsa adaptării curriculei, ignorând complet perioada relevantă pentru analiză, respectiv 15 septembrie 2017 - 15 septembrie 2019. De asemenea, instanța nu a motivat refuzul de a analiza efectele juridice ale deciziei civile nr. 111/2018 a Curții de Apel București, care constată discriminarea și impune măsuri de combatere a acesteia, ignorând autoritatea de lucru judecat și efectele executării silite în curs.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul invocă încălcarea autorității de lucru judecat derivată din decizia civilă nr. 111/2018, pronunțată de aceeași instanță, care a constatat discriminarea comisă de Inspectoratul Școlar al Municipiului București și a impus măsuri reparatorii. Instanța de fond a ignorat această decizie, deși ea constituie temei juridic pentru constatarea ilicitului și pentru obligarea autorităților la furnizarea serviciilor educaționale speciale. În plus, instanța nu a analizat efectele juridice ale hotărârii nr. 144/2018 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care, deși nu are autoritate jurisdicțională, constituie izvor de drept administrativ și reflectă constatarea discriminării în raport cu criteriul handicapului locomotor grav.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că instanța a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap, ale Legii nr. 1/2011 privind educația națională, ale Legii nr. 221/2010 privind drepturile elevilor cu cerințe educaționale speciale, precum și ale Ordonanței nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Instanța a ignorat obligația legală a Inspectoratului Școlar de a nominaliza profesorul de sprijin și itinerant anterior începerii anului școlar, de a asigura serviciile de kinetoterapie, logopedie, adaptare curriculară și asistență psihoeducațională, și de a încheia contractul cu familia și planul de servicii individualizat. Nominalizarea tardivă a profesorului de sprijin nu poate produce efecte retroactive și nu poate înlătura discriminarea suferită de reclamant în perioada 2017-2019. Instanța a ignorat faptul că serviciile nu au fost furnizate, că școlarizarea s-a realizat în condiții improprii, fără accesibilizare, fără sprijin și fără respectarea cerințelor speciale ale reclamantului, dependent de cărucior rulant.

Recurentul mai arată că instanța a validat o conduită pasivă a autorităților, care nu au inițiat măsuri reale și efective de combatere a discriminării, și a justificat în mod eronat lipsa de acțiune prin invocarea unor neclarități legislative, deși obligațiile legale erau clare și precise. Instanța nu a analizat în mod concret fapta ilicită, nu a constatat discriminarea și nu a dispus măsuri reparatorii, deși acestea erau impuse de lege și de jurisprudența anterioară. În plus, instanța a ignorat cererea de modificare a sancțiunii aplicate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, deși aceasta era justificată prin gravitatea faptei și prin lipsa de efecte a avertismentului.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și, în rejudecare, constatarea discriminării suferite, modificarea sancțiunii avertismentului în amendă contravențională și obligarea autorităților competente la furnizarea serviciilor educaționale speciale, în conformitate cu dispozițiile legale incidente și cu jurisprudența relevantă în materia protecției persoanelor cu dizabilități.

4.1. Intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului București a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, excepția netimbrării și excepția nulității recursului, solicitând admiterea acestor excepții, iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso-53/verso dosar.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a depus întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepțiile invocate în cauză de intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului București, mai întâi, excepția tardivității declarării recursului, Înalta Curte constată că este nefondată și urmează a o respinge, întrucât termenul de 15 zile curge de la comunicarea sentinței și, din această perspectivă, recursul este declarat în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește excepția netimbrării recursului, se constată că și aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă, în condițiile în care, dovada timbrării recursului se află atașată la dosar.

Iar cât privește excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că este, de asemenea, neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurenți se pot circumscrie motivelor de casare invocate, respectiv celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 același Cod.

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Examinând criticile formulate de recurenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 785/14.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, se constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se susține că instanța de fond nu ar fi analizat cererea principală privind constatarea discriminării și obligarea autorităților competente la furnizarea serviciilor educaționale speciale, precum și cererea de modificare a sancțiunii aplicate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Or, din analiza sentinței rezultă fără echivoc că instanța a examinat în mod distinct cererea principală formulată de reclamantul A., precum și cererea conexă formulată de Inspectoratul Școlar al Municipiului București, pronunțându-se asupra ambelor. Instanța a reținut că, în raport de probele administrate, nu se poate constata existența unei fapte de discriminare în sarcina Inspectoratului Școlar, întrucât acesta a întreprins demersuri concrete pentru asigurarea serviciilor educaționale, inclusiv desemnarea profesorului itinerant și repartizarea elevului la o unitate specializată. De asemenea, instanța a analizat solicitarea de înlocuire a sancțiunii avertismentului cu amendă contravențională și a respins-o ca neîntemeiată, reținând că sancțiunea aplicată de CNCD se încadrează în limitele de legalitate și proporționalitate prevăzute de art. 26 din O.G. nr. 137/2000. Prin urmare, nu se poate susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii principale sau că a ignorat dosarul conexat, întrucât soluția este motivată și acoperitoare în raport cu obiectul litigiului.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se invocă nemotivarea hotărârii și lipsa unei explicații juridice privind respingerea cererii de constatare a discriminării. Din lectura sentinței rezultă că instanța a analizat în detaliu contextul factual și normativ, reținând că Inspectoratul Școlar a desemnat profesorul itinerant începând cu data de 07.02.2018, că a informat unitatea de învățământ și familia elevului, și că a întreprins demersuri pentru organizarea serviciilor de sprijin educațional. Instanța a constatat că întârzierea în desemnare nu poate fi calificată drept comportament pasiv sau discriminator, în condițiile în care elevul fusese transferat la o unitate de învățământ privat, iar reglementările aplicabile nu erau suficient de clare în privința obligațiilor autorităților în acest context. De asemenea, instanța a analizat efectele juridice ale deciziei civile nr. 111/2018, reținând că aceasta impunea obligații condiționate de școlarizarea elevului într-o unitate publică situată pe raza sectoarelor 4 sau 5, condiții care nu erau îndeplinite. Prin urmare, motivarea instanței este completă, coerentă și fundamentată pe dispozițiile legale incidente, nefiind afectată de vreo omisiune sau contradicție.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se susține că instanța ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat derivată din decizia civilă nr. 111/2018. Or, instanța de fond a analizat expres această decizie, reținând că obligațiile stabilite prin hotărârea respectivă erau condiționate de școlarizarea elevului într-o unitate publică din sectoarele 4 sau 5, condiții neîndeplinite la momentul cererii de executare. Mai mult, instanța a avut în vedere și sentința civilă nr. 12631/2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, care a constatat definitiv că executarea silită a fost nelegală, întrucât condițiile impuse de decizia nr. 111/2018 nu erau îndeplinite. În aceste condiții, nu se poate reține încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât instanța a respectat efectele juridice ale hotărârilor anterioare și le-a integrat în analiza sa.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că instanța ar fi aplicat greșit dispozițiile legale privind protecția persoanelor cu handicap și combaterea discriminării. Din analiza sentinței rezultă că instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 448/2006, ale Legii nr. 1/2011, ale Ordinului nr. 1985/1305/5805/2016 și ale O.G. nr. 137/2000, reținând că Inspectoratul Școlar a întreprins demersuri pentru asigurarea serviciilor educaționale, în limita competențelor și a cadrului normativ aplicabil. Instanța a constatat că întârzierea în desemnarea profesorului itinerant nu poate fi calificată drept discriminare, în condițiile în care elevul fusese transferat la o unitate privată, iar reglementările privind aplicarea serviciilor de sprijin în învățământul privat erau neclare și în curs de clarificare la nivelul Ministerului Educației. De asemenea, instanța a reținut că dificultățile în elaborarea planului de servicii individualizat au fost generate inclusiv de refuzul colaborării din partea familiei elevului, aspect confirmat de corespondența dintre unitățile de învățământ. În aceste condiții, nu se poate reține o aplicare greșită a normelor de drept material, întrucât instanța a interpretat corect dispozițiile legale și a valorificat în mod judicios probele administrate.

În concluzie, toate criticile formulate în recurs sunt nefondate, întrucât sentința recurată este legală și motivată în mod corespunzător, cu respectarea dispozițiilor legale incidente și a jurisprudenței relevante. Instanța de fond a analizat în mod complet și echilibrat situația de fapt și de drept, pronunțând o soluție care reflectă realitatea juridică și respectă principiile procesului echitabil. Se impune, așadar, respingerea recursului ca nefondat.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. și B., ca nefondat.

În condițiile art. 2 alin. (1) pct. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, încheiat la 17.06.2022 între Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Uniunea Națională a Barourilor din România, Înalta Curte va stabili onorariul definitiv cuvenit avocatului din oficiu care a asigurat asistența judiciară în cauză recurentului-reclamant A. la suma de 1.020 RON și constată că, potrivit art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, aceste cheltuieli rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile tardivității, netimbrării și nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 785 din data de 14 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Stabilește onorariul definitiv cuvenit avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică a recurentului-pârât A. la suma de 1.020 RON, în sarcina statului.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 11 aprilie 2024.