ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5206/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 septembrie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și B., a solicitat anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 a Ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale și daune de imagine; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 98/CA/2017- P.I din data de 14 iulie 2017 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și B..

A dispus anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

A respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței nr. 98/CA/2017- P.I din data de 14 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a realizat o încălcare și aplicare greșită a dispozițiilor legale întrucât a dispus anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 emis de Ministerul Educației și Cercetării Științifice prin care s-a dispus revocarea titlului didactic de conferențiar universitar acordat doamnei A..

Ordinul de revocare a titlului didactic de conferențiar universitar a fost emis în baza Hotărârii CNECSDTI nr. 162/2012 pentru aprobarea Raportului final nr. 152/a/2012 și a sentinței nr. 292/2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2012.

Instanța de fond din confuzie nu a observat că prin OMENCS nr. 4571/19.07.2016 s-a revocat titlul didactic de conferențiar universitar acordat reclamantei și nu ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4757/05.08.2015 prin care i-a fost acordat acest titlu.

Revocarea unui act administrativ presupune retragerea acestuia de către organul emitent, respectiv de către organul ierarhic superior celui emitent, astfel că noțiunea de revocare o înglobează pe cea de retragere.

În atare situație, nu se poate anula OMENCS nr. 4571/19.07.2016 prin care s-a dispus revocarea titlului didactic de conferențiar universitar acordat doamnei A. pe motiv că respectivul act administrativ trebuia retras, deoarece, atât revocarea, cât și retragerea actului produc aceleași efecte, lipsirea actului de efecte juridice.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, arătând că nu au fost respectate dispozițiile art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs necuprinzând o critică efectivă a soluției instanței de fond, de anulare a actului administrativ, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 16 octombrie 2019.

Examinând cererea de recurs formulată de recurentul-pârât, prin prisma dispozițiilor incidente, precum și a apărărilor invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul jurisdicțional declanșat de intimata-reclamantă are ca obiect anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 a Ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale și daune de imagine.

Prima instanță a dispus anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice reținând că revocarea titlului didactic, dispusă de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a încălcat prevederile art. 326 din Legea nr. 1/2011 deoarece, sancțiunea nu era dispusă prin Hotărârea CNESCDTI nr. 162/2012 și nici prevăzută de lege.

Interpretarea pe care prima instanță a dat-o probatoriilor administrate în cauză este legală.

Prin Ordinul nr. 4571/19.07.2016, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în conformitate cu prevederile art. 324, art. 325 și art. 326 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, în baza Hotărârii CNECSDTI nr. 162/2012 pentru aprobarea Raportului final nr. 152/a/2012 și a sentinței nr. 292/2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2012, având în vedere solicitarea Cabinetului Secretarului de Stat nr. 15974/1622/2016 privind punerea în aplicare a sancțiunilor propuse prin Raportul final nr. 152/a/2012, aprobat prin Hotărârea CNECSDTI nr. 162/2012, a dispus revocarea titlului didactic conferențiar universitar acordat doamnei A. prin ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4757/05.08.2005.

Potrivit art. 324 din Legea nr. 1/2011, forma în vigoare la data emiterii actului, "pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul instituțiilor de învățământ superior, constatate și dovedite, Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării stabilește aplicarea uneia sau mai multora din următoarele sancțiuni:

a) avertisment scris;

b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită;

c) retragerea calității de conducător de doctorat sau a atestatului de abilitare;

d) retragerea titlului de doctor;

e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;

f) destituirea din funcția de conducere din instituția de învățământ superior;

g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;

h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării".

Dispozițiile art. 325 din același act normativ statuează în mod expres că:

"Se interzice ocuparea posturilor didactice și de cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de către Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, conform legii".

Prevederile art. 326 din același act normativ menționează termenul în care pot fi puse în aplicare sancțiunile stabilite de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, și anume faptul că acestea sunt puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii, după caz, de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților de cercetare-dezvoltare.

Or, în cauza de față, recurentul-pârât deși a menționat în mod expres că Ordinul nr. 4571/19.07.2016 al Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, a fost emis în conformitate cu prevederile art. 324, art. 325 și art. 326 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu a ținut cont de dispozițiile imperative ale acestei legi și în mod greșit a dispus revocarea titlului didactic conferențiar universitar acordat doamnei A. prin ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4757/05.08.2005, în loc de "retragerea" acestuia.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4757/05.08.2005 a intrat în circuitul civil, întrucât prin Decizia nr. 1564/p/29.09.2005 a Universității din Oradea, intimata-reclamantă a fost numită în funcția de conferențiar universitar, cu toate efectele juridice ce au luat naștere prin acest act și, odată intrat în circuitul civil, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4757/05.08.2005 putea fi revocat numai în condițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ce consacră principiul revocabilității actelor administrative, dar și excepția de la regulă, respectiv sunt exceptate de la revocare actele administrative ce au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice în alte ramuri ale dreptului.

De altfel, organizarea juridică a vieții social-economice și administrative, presupune asigurarea unei stabilități a raporturilor juridice.

În realizarea acestei stabilități, principiul revocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, ieșind astfel din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generală.

Prin consacrarea acestui principiu se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putând a le revoca, fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate numai până în momentul în care actele administrative și-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice.

Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive sau a fost emis prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unui viciu de voință - eroare, dol, violența - iar organul administrativ constată această situație, dar actul și-a produs efectele prin executare, prin trecerea lor în sfera altor ramuri de drept, producând alte efecte juridice, calea legală de desființare a actului administrativ ilegal nu mai poate fi revocarea actului, ci constatarea nulității ori anularea lui de către instanța judecătorească, la cererea organului administrativ.

Susținerea în sensul că organul emitent poate să-și revoce actul administrativ și după ce acesta a intrat în circuitul civil, este neconformă principiilor de drept administrativ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că acest principiu este aplicabil și în cauza de față chiar dacă în raport de dispozițiile sentinței nr. 292/2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2012, precum și a concluziilor Raportului final nr. 152/a/2012, aprobat prin Hotărârea CNECSDTI nr. 162/2012 s-au pus în aplicare sancțiunile propuse, deoarece, în mod greșit recurentul-pârât a dispus revocarea titlului didactic conferențiar universitar acordat doamnei A. prin ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4757/05.08.2005, în loc de retragerea acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-pârât fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 98/CA din 14 iulie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2019.