ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 330/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 4 august 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, anularea Ordinului Ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 4210/11.06.2015, anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15.05.2015, obligarea pârâtului la emiterea în favoarea reclamantei a unui ordin privind dobândirea calității de conducător de doctorat și obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 de RON, cu titlul de daune morale, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 38/2016 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii privind anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15.05.2015, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost anulat Ordinul Ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 4210/11.06.2015, a fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei un ordin privind dobândirea calității de conducător de doctorat și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind acordarea daunelor morale. Prin Decizia nr. 842/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul formulat de recurentul Ministerul Educației Naționale și a fost casată sentința civilă nr. 38/2016 a Curții de Apel Cluj, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 169 din 25 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15.05.2015. S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice. S-a constatat existența unui refuz nejustificat și s-a dispus anularea Ordinului Ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 4210/11.06.2015. A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei un ordin prin care să recunoască automat calitatea acesteia de conducător de doctorat în domeniul relații internaționale și studii europene. S-a respins cererea reclamantei de anulare a Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15.05.2015, ca inadmisibilă. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7.500 de RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru următoarele considerente: - în aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din OMECTS nr. 5690/2011, în temeiul căruia se realizează procedura privind dobândirea automată a calității de conducător de doctorat în România, Consiliul General al C.N.A.T.D.C.U. a respins cererea de recunoaștere automată a calității de conducător de doctorat în domeniul Relații internaționale și studii europene, întrucât "Petenta este co-promotor de studii doctorale, nu conducător de doctorat în domeniul politici de mediu și agricole. Ca atare, nu a dobândit o diplomă/calificativ/recunoaștere de abilitare în domeniul pentru care solicită recunoașterea calității de conducător de doctorat."; - îndeplinirea criteriilor științifice se analizează de către comisii de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, constituit din profesori universitari, personalități de prestigiu științific, cultural și moral, recunoscute pe plan național sau internațional, selectați pe baza propunerilor senatelor universitare; - analizarea dosarului candidatului pentru calitatea de conducător de doctorat este supus, prin lege controlului C.N.A.T.D.C.U, care își exercită atribuțiile în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin ordin de ministru. Astfel, comisiile au atribuții și desfășoară activități specifice, după caz, privind elaborarea sistemelor de evaluare, confirmare, avizare, recunoaștere; - sistemul de evaluare este strict de competența comisiei de cercetători științifici și instanța de judecată nu se poate substitui acestei comisii; A solicitat recurentul - pârât admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii. In drept recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, in principal admiterea excepției de lucru judecat și respingerea recursului ca inadmisibil. In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției atacate cu obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta A. a adresat pârâtului Ministerul Educației Și Cercetării Științifice o cerere pentru dobândirea automată a calității de conducător de doctorat, înregistrată sub nr. x/17.12.2014, Cererea sa a fost respinsă prin Ordinul nr. 4210/11.06.2015 (având în vedere faptul că "petenta este co-promotor de studii doctorale, nu conducător de doctorat, în domeniul politici de mediu și agricole. Ca atare, nu a dobândit o diplomă/calificativ/recunoaștere de abilitare în domeniul pentru care solicită recunoașterea calității de conducător de doctorat". În prezenta cauză, reclamanta a atacat refuzul pretins nejustificat cuprins în acest ordin și a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui ordin privind dobândirea calității de conducător de doctorat. Prin motivele de recurs, recurentul -pârât a criticat soluția primei instanțe sub două aspecte, respectiv, față de greșita apreciere a soluției Consiliului General al C.N.A.T.D.C.U. de respingere a cererii reclamantei pe motiv că "petenta este co-promotor de studii doctorale, nu conducător de doctorat"; precum și față de împrejurarea că instanța nu se poate substitui comisiei de cercetători științifici din cadrul C.N.A.T.D.C.U. Reține Inalta Curte de Casație și Justiție incidența dispozițiilor art. 501 din C. proc. civ., potrivit cărora la alin. (1) se prevede că: În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul. Aceasta înseamnă că dispozițiile citate cantonează limitele rejudecării și enunță principiile ce trebuie urmate de instanța de trimitere sub aspectul obligativității respectării statuărilor date de instanța de casare asupra unor probleme de drept dezlegate, cât și a necesității administrării unor alte probe. Văzând considerentele deciziei de casare nr. 842/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de control judiciar constată că s-a tranșat în mod definitiv împrejurarea că potrivit notei informative a Universității din Liege, atât "le promoteur", cât și "le co-promoteur", au deopotrivă atributele și dreptul de a conduce teze de doctorat, astfel că distincția operată de autoritatea pârâtă nu are fundament legal sau regulamentar. In condițiile în care această problemă de drept a fost dezlegată definitiv de instanța de recurs, Înalta Curte va respinge motivele de recurs formulat de pârât, ca excedând limitelor rejudecării astfel cum au fost acestea corect reținute de instanța de fond prin sentința recurată. In ceea ce privește susținerea recurentului - pârât in sensul că instanța de fond s-a substituit comisiei de experți din cadrul C.N.A.T.D.C.U., Înalta Curte constată, de asemenea, caracterul neîntemeiat al criticii. Legea nr. 554/2004 pune la îndemâna subiecților de drept privat o acțiune în contencios subiectiv, configurată în principal prin prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1), potrivit cărora anularea unui act administrativ, ca sancțiune juridică, poate fi aplicată dacă este îndeplinită dubla condiție ca actul să fie contrar legii (normelor cu forță juridică superioară) și să aibă efecte vătămătoare asupra drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei. Aspectele legate de evaluarea experienței profesionale a reclamantei nu pot face obiect al controlului instanței de contencios administrativ, ținând de marja de apreciere a autorității pârâte, însă, instanța de contencios administrativ, in verificarea modului de aplicare de către autoritatea publică a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din OMECTS nr. 5690/2011, în temeiul căruia se realizează procedura privind dobândirea automată a calității de conducător de doctorat în România, poate identifica motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat. O astfel de analiză a făcut instanța de recurs în primul ciclu procesual, precum și judecătorul fondului, in rejudecare, constatând, pe baza materialului probator administrat in cauză, respectiv certificatul emis de Universitatea din Liege, din care rezultă că reclamanta este conducător de teze doctorale în domeniul de competență politicile și legislația mediului, politici agricole, în cadrul Universității din Liege Gembloux Agro-Bio Tech, Școala doctorală de științe agronomice și inginerie biologică, lucrările publicate de reclamantă, denumirea tezei de doctorat, standardele specifice privind evaluarea externă a calității academice a programelor de studii din domeniile de licență și master aferente B., programele de studii depuse la dosar, anunțul de ocupare a unui post de conferențiar universitar în domeniul științific relații internaționale și studii europene, disciplinele din planul de învățământ - instrumente legale de protecție a mediului la nivel internațional, legislație și politici de mediu, că domeniul de competență al reclamantei se încadrează în domeniul relațiilor internaționale și studiilor europene pentru care s-a solicitat recunoașterea automată a calității de conducător de doctorat. Din acest punct de vedere, hotărârea instanței de fond se încadrează in limitele prevăzute de art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004. Mai reține Înalta Curte că cererea de recurs nu cuprinde nicio critică adusă soluției asupra căreia s-a oprit curtea de apel, și anume verificarea încadrării domeniului de competență al reclamantei în domeniul relațiilor internaționale și studiilor europene, pentru care s-a solicitat recunoașterea automată a calității de conducător de doctorat, aceasta reprezentând practic o reiterare fidelă a motivelor de recurs formulate în primul ciclu procedural. Având in vedere exigențele dispozițiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivele de casare invocate nu pot conduce la reformarea sentinței atacate. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - reclamantă, Înalta Curte reține față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care: "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.