ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.03.2022 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național al CNATDCU, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Ministerul Educației:

(I). suspendarea executării referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021, de către Comisia de "Științele pământului" din cadrul CNATDCU; suspendarea executării raportului de sinteză la analiza contestației de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis în data de 16.11.2021, de către Comisia de analiză a contestației din cadrul CNATDCU și însușit de către Consiliul General al CNATDCU până la soluționarea definitivă a cererii în anulare a actelor administrative menționate, în ceea ce privește curgerea termenului de 1 an în care lucrarea de doctorat poate fi retrimisă CNATDCU,

(II). anularea referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021, de către Comisia de "Științele pământului" din cadrul CNATDCU; anularea deciziei Consiliul General al CNATDCU adoptată în ședința din data de 24.11.2021 de respingere a contestației împotriva referatului sintetic; anularea raportului de sinteză la analiza contestației de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis în data de 16.11.2021, de către Comisia de analiză a contestației din cadrul CNATDCU și însușit de către Consiliul General al CNATDCU;

(III). obligarea pârâților:

a) în principal, la emiterea referatului cu propunerea de acordare a titlului de doctor reclamantului A. și comunicarea acestuia către Ministerul Educației în vederea atribuirii titlului de doctor reclamantului A. prin ordin al ministrului educației;

b) în subsidiar, la reluarea procedurii legale în cadrul CNATDCU de la etapa aferentă momentului anterior primei invalidări din 13.07.2021, în vederea validării tezei de doctorat a reclamantului, potrivit metodologiilor în vigoare;

(IV). obligarea pârâților la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat;

(V). obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La data de 22.06.2022, reclamantul A. a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat suspendarea executării deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021; suspendarea executării deciziei Consiliul General al CNATDCU adoptată în ședința din data de 24.11.2021 de respingere a contestației împotriva referatului sintetic până la soluționarea definitivă a cererii în anulare a actelor administrative menționate, în ceea ce privește curgerea termenului de 1 an în care lucrarea de doctorat poate fi retrimisă CNATDCU și anularea deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021.

Prin sentința civilă nr. 21 din data de 16 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus:

(1) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, Consiliul General al CNATDCU și Ministerul Educației;

(2) a anulat raportul de sinteză la analiza contestației de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis la data de 16.11.2021, de Comisia de analiză a contestației din cadrul CNATDCU;

(3) a obligat pârâții la reluarea procedurii prevăzute de lege în cadrul CNATDCU de la etapa analizei contestației formulate de reclamantul A. la decizia de invalidare din data de 10.08.2021 emisă de CNATDCU;

(4) a obligat pârâții la plata către reclamantul A. a sumei de 8100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată;

(5) a respins în rest cererea reclamantului.

Împotriva sentinței civile indicate mai sus pârâtul Ministerul Educației a declarat recurs principal, iar reclamantul A. a declarat recurs incident.

3.1. Prin calea de atac exercitată în cauză și întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Educației a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii în integralitate.

În susținerea recursului, recurentul-pârât a învederat că procedura de soluționare a contestației este descrisă de legiuitor la art. 29-31 din Anexa 2 a Ordinului nr. 5229/2020 pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum și la soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenta plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat și de art. 59 din OMEC nr. 4621/2020 din 23 iunie 2020 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Recurentul-pârât a arătat că prin cenzurarea raportului de sinteză instanța nu ar fi indicat ce prevederi, din cele mai sus menționate, au fost încălcate la emiterea raportului. Faptul că membrii comisiei nu au răspuns, în mod punctual, criticilor formulate de către contestator sau că motivarea nu este corespunzătoare nu ar reprezenta, în opinia recurentului, motive suficiente pentru cenzurarea rezolutei comisiei, câtă vreme nu există vreo prevedere prin care să se reglementeze ce anume presupune o motivare exhaustivă a deciziei.

Din această perspectivă, recurentul-pârât a susținut că, în fapt, comisia de soluționare a contestației a respins contestația ca neîntemeiată, întrucât argumentele în fapt și drept prezentate de contestator nu au fost de natură să modifice cele dispuse prin decizia atacată, astfel încât, în opinia recurentului, nu s-ar putea reține că, la emiterea raportului contestat, ce a fost de altfel validat de consiliul General CNATDCU la data de 24.11.2021, au fost încălcate prevederile procedurale descrise la art. 29-30 din Anexa 2 a Metodologiei.

Totodată, recurentul-pârât a subliniat că analizarea dosarului de doctorat este de competența comisiilor de specialiști, pe baza unui sistem de evaluare care este strict de competența comisiei de cercetători științifici, iar instanța de judecată nu se poate substitui acesteia.

Printr-un alt set de argumente, recurentul-pârât a criticat soluția instanței de fond referitoare la cheltuielile de judecată, apreciind că acestea sunt disproporționat calculate în raport de obiectul, valoarea cauzei și demersurile efectuate de către avocatul angajat. Totodată, în raport de reprezentarea la termenele cauzei, recurentul a învederat că, deși cauza a fost înregistrată în data de 28.03.2022, la primele 5 termene a fost analizată cererea de suspendare a actelor administrative emise de CNATDCU, cerere care a fost respinsă. Astfel, făcând trimitere la prevederile art. 132 din Statutul profesiei de avocat, recurentul-pârât a considerat că obligarea sa la o suma de 8000 RON, cu titlu de onorariu de apărător, ar fi excesivă.

3.2. Sentința civilă nr. 21 din data de 16 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost atacată cu recurs incident și de recurentul-reclamant A., care și-a întemeiat calea de atac pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. și care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat și, în consecință:

i. casarea în parte a sentinței în privința soluției de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021 de către Comisia de "Științele pământului" din cadrul CNATDCU;

ii. casarea în parte a sentinței în privința soluției de respingere a cererii de anulare a deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021;

iii. casarea în parte a sentinței în privința soluției de respingere a cererii de obligare a pârâților-intimați la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat;

iv. rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii cu privire la cererile de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021, de către Comisia de "Științele pământului" din cadrul CNATDCU și anulare a deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021, dar și obligare a pârâților-intimați, în principal, la emiterea referatului cu propunerea de acordare a titlului de doctor reclamantului A. și comunicarea acestuia către Ministerul Educației în vederea atribuirii titlului de doctor reclamantului A. prin ordin al ministrului educației și, în subsidiar, la reluarea procedurii legale în cadrul CNATDCU de la etapa aferentă momentului anterior primei invalidări din 13.07.2021, în vederea validării tezei de doctorat a reclamantului, potrivit metodologiilor în vigoare. Totodată, recurentul reclamant a solicitat obligarea pârâților-intimați la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Printr-un prim set de critici, subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat soluția instanței de fond de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021, de către Comisia de "Științele pământului" din cadrul CNATDCU (în continuare "Referatul sintetic de evaluare") și a deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021 (în continuare "decizia din data de 10.08.2021").

În opinia recurentului-reclamant considerentele expuse în pagina 24 a sentinței ar constitui o încălcare a regulilor de procedură cuprinse în art. 20 alin. (3) din Ordinul nr. 5229/2020, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sentinței. În viziunea recurentului-reclamant, dintr-o primă perspectivă, instanța de fond ar fi trebuit să anuleze referatul sintetic de evaluare, dat fiind că președintele comisiei de evaluare nu a avut o contribuție proprie la întocmirea referatului, ci s-a mărginit la preluarea referatelor individuale ale evaluatorilor 1 și 2.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant a arătat că, și în măsura în care ar fi acceptată interpretarea dată de instanța de fond obligației de întocmire a sintezei în forma preluării conținutului referatelor individuale, tot nu ar putea fi reținută obligația de motivare a referatului sintetic de evaluare, întrucât din cuprinsul acestuia nu rezultă o preluare integrală a referatelor individuale ale tuturor evaluatorilor. Totodată, subliniind că nu a avut acces la documentele relevante, spre a verifica dacă sus indicatele referate sunt conținute în integral în referatul sintetic de evaluare, reclamantul-recurent a invocat și o vătămare ce ar consta în faptul că nu a putut formula contestația și acțiunea în contencios administrativ prin raportare la întregul conținut al referatelor individuale ale evaluatorilor.

De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că referatul sintetic de evaluare, fiind întocmit pe baza referatelor individuale de evaluare realizate de doar 2 dintre cei 3 membri ai comisiei de evaluare, mai precis pe baza referatelor prin care s-a propus invalidarea tezei de doctorat, nu și în considerarea referatului prin care s-a propus validarea tezei de doctorat, încalcă dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordinul nr. 5229/2020 și principiul motivării actelor administrative, reflectat de dispozițiile art. 31 alin. (2) din Constituție și art. 8 alin. (2) din Codul administrativ.

În continuare, recurentul-reclamant a apreciat că instanța de fond a încălcat, la rândul său, sus indicatele dispoziții normative, prin aspectele expuse în fila x a sentinței, recurentul-reclamant considerând că redarea și a celui de-al treilea referat individual în cuprinsul referatului sintetic de evaluare ar fi fost în măsură să furnizeze informații suplimentare cu privire la îndeplinirea criteriilor minimale de către teza sa de doctorat. Aceste informații ar fi putut fi folosite în contestația formulată împotriva referatului sintetic, lipsa informațiile echivalând cu încălcarea dreptului la apărare al recurentului-reclamant.

O altă critică în recurs a vizat faptul că instanța de fond a respins motivul de anulare a referatului sintetic de evaluare constând în nemotivarea în drept și în fapt a acestuia, încălcând regulile care impun motivarea actului administrativ, câtă vreme, în opinia recurentului, sancțiunea nemotivării unui act administrativ intervine in abstracto. Obligativitatea motivării în drept a unui act administrativ nu este sancționată cu nulitatea numai dacă destinatarul actului nu cunoștea el însuși dispozițiile legale care ar fi trebui regăsite în motivarea în drept a actului, ci pentru simpla lipsă a motivării în drept a actului, sancțiunea nulității intervine. Pe de altă parte, în fața instanței de contencios administrativ recurentul-reclamant a criticat din perspectivă legală actele administrative emise prin intermediul unor avocați, nu în nume propriu. Studiul și cunoștințele avocaților sunt reflectate în acțiune, iar nu cunoașterea de către recurentul-reclamant a procedurii care stă la baza emiterii actelor atacate. Dimpotrivă, procedura este una greoaie și neprevizibilă, după cum s-a constatat și în literatura de specialitate, raționamentul instanței de fond fiind greșit, în acest context.

Recurentul-reclamant a mai arătat că nemotivarea, în drept, a referatului sintetic de evaluare nu a dat posibilitatea reclamantului-recurent să verifice care dintre criteriile minimale de calitate au fost considerate de comisia de specialitate ca nefiind îndeplinite de teza sa de doctorat. Aceste informații puteau fi și ele folosite în contestația formulată de recurentul-reclamant, în acțiune, iar apoi valorificate în recurs. Instanța de fond s-a rezumat la a arăta că evaluatorii aveau sarcina de a analiza lucrarea de doctorat prin raportare la criteriile prevăzute de lege, criterii pe care și reclamantul se impunea a le avea în vedere la redactarea lucrării, rămânând, însă, neclar din referatul sintetic de evaluare care sunt acele criterii și, mai ales, care sunt criteriile pe care recurentul-reclamant nu le-a îndeplinit.

Un alt set de argumente, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a vizat soluția de respingere a petitului de obligare a pârâților-intimați la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat.

Evocând prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și pe cele ale art. 577 din Codul administrativ privind condițiile răspunderii administrativ-patrimoniale, recurentul-reclamant a arătat că, deși instanța a constatat existența unui prejudiciu moral, aceasta a considerat că el nu a fost cauzat de încălcarea procedurii de validare a tezei de doctorat a reclamantului.

În opinia recurentului-reclamant, instanța de fond nu a precizat care dintre elementele răspunderii pârâților-intimați sunt înlăturate, cu atât mai mult cu cât a reținut existența faptei ilicite, a autorilor (pârâții-intimați) și a vinovăției.

Din perspectiva prejudiciului, recurentul-reclamant a precizat că ar fi putut obține un post pentru care se impune deținerea titlului de doctor sau, în orice caz, ar fi fost mai bine cotat la un alt tip de concurs, chiar dacă titlul de doctor nu era o condiție imperativă. În optica sus indicatei părți recurente, susținerea instanței că nu a fost dovedit un prejudiciu din această perspectivă nu poate fi reținută drept conformă cu dispozițiile art. 577 din Codul administrativ. Însăși participarea la anumite concursuri este împiedicată sau îngreunată de lipsa titlului de doctor. Astfel, recurentul a argumentat că prejudiciul invocat este unul moral și a fost dovedit prin probele administrate în fața instanței de fond. Totodată, recurentul a evidențiat că prejudiciul constând în existența unor suferințe psihice a fost reținut în sentință la fila x.

Din perspectiva raportului de cauzalitate, recurentul a învederat că nu există o mențiune expresă în acest sens în sentință și, chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că, prin considerentele expuse în fila x a sentinței, instanța ar fi invocat neîndeplinirea acestei condiții, raționamentul instanței ar reprezenta o aplicare greșită a dispozițiilor art. 577 din Codul administrativ.

În viziunea recurentului-reclamant, în cauza de față raportul de cauzalitate între actul ilegal și prejudiciu ar exista, câtă vreme el provine din emiterea actului administrativ anulat, adică a raportului sintetic la analiza contestației. Emiterea ilegală a acestuia a dus la imposibilitatea emiterii titlului de doctor. Reclamantul-recurent a fost privat de titlul de doctor prin abaterea CNATDCU de la procedura de acordare a titlului. Nu obligarea de către instanță la emiterea titlului de doctor al recurentului- reclamant justifică repararea prejudiciului cauzat prin actul anulat de instanță, ci ilegalitatea actului, după cum prevede art. 577 lit. a) din Codul administrativ. Reținerea ilegalității actului și a unui prejudiciu rezultat de aici îndreptățește destinatarul actului administrativ la repararea pagubei. Raportul de cauzalitate există, căci neacordarea titlului de doctor este o urmare directă a ilegalității emiterii actului administrativ anulat (raportul de sinteză la analiza contestației). Dacă instanța a considerat că anularea actului administrativ este o modalitate suficient de rezonabilă de reparare a prejudiciului moral cauzat prin modul în care contestația sa a fost analizată, înseamnă că instanța a reținut, în prealabil, existența unui raport de cauzalitate între soluționarea nelegală a contestației și prejudiciul reclamantului-recurent. În atare context, recurentul a opinat că soluția și raționamentul instanței de fond cu privire la acest petit încalcă dreptul reclamantului-recurent de a obține despăgubiri pentru daunele morale cauzate prin actului administrativ anulat, reglementat de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului și, în consecință, anularea recursului și, în subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității recursului și, în consecință, respingerea recursului ca inadmisibil. În terțiar, recurentul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și, în consecință, menținerea soluțiilor sentinței civile nr. 21/2023, pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2023, de Curtea de Apel Cluj, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Dintr-o primă perspectivă, recurentul-reclamant a apreciat, în esență, că deși, în mod formal, cererea de recurs pare a fi motivată, în realitate ar lipsi orice argumentare a motivului de recurs cuprins în pct. 8 din alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., câtă vreme nu ar fi menționate dispozițiile de drept material care ar fi fost în mod eronat aplicate de instanța de fond. Mențiunea generală că nu se poate reține că au fost încălcate prevederile procedurale din art. 29-30 din Anexa 2 a Metodologiei nu poate reprezenta o argumentare reală a motivului de recurs sus indicat, câtă vreme s-ar fi impus să se menționeze punctual care dispoziții legale dintre cele cuprinse în art. 29-30 din Anexa 2 a Metodologiei au fost încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond, iar apoi ar fi trebuit să arate în ce mod trebuia instanța de fond să aplice acele dispoziții legale, pentru a exclude o încălcare ori o aplicare greșită a lor.

În opinia recurentului-reclamant, dispozițiile cuprinse în art. 29-30 din Anexa 2 a Metodologiei sunt norme procedurale, iar nu de drept material și nu se circumscriu în niciunul dintre motivele de recurs cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Referitor la solicitarea recurentului Ministerul Educației privind reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care pârâții au fost obligați de instanța de fond, prin evocarea faptului că onorariul avocațial ar fi vădit excesiv față de obiectul cauzei, recurentul-reclamant a arătat că, în memoriul de recurs depus de partea adversă, nu a fost arătat motivul de recurs incident în speță, dintre cele prevăzute în art. 488 din C. proc. civ., argumentele fiind de netemeinicie, nu de nelegalitate a hotărârii atacate cu recurs.

Totodată, recurentul-reclamant a solicitat respingerea acestui motiv de recurs invocat de Ministerul Educației ca inadmisibil, sens în care a făcut trimitere la Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

În continuare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât ca nefondat, sens în care a citat paragrafe din sentința recurată, a reiterat teza nemotivării căii de atac și a arătat că prima instanță a aplicat corect normele incidente, câtă vreme dispozițiile art. 29 - 31 din Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020 și art. 59 din OMEC nr. 4621/2020 se completează cu regulile generale și cu principiile generale de drept administrativ referitoare la materia motivării actelor administrative. A mai arătat recurentul-reclamant că instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 31 din Ordinul nr. 5229/2020, nu s-a substituit autorității publice și nu a dispus acordarea titlului de doctor, ci a făcut o exactă aplicare a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cheltuielile de judecată, recurentul-reclamant a arătat că partea din onorariul avocațial la care pârâții au fost obligații nu reprezintă un cuantum disproporționat al acestora, cauza având stabilite cinci termene de judecată, dificultatea problematicii juridice fiind una crescută, reglementarea procedurilor de acordare a titlului de doctor foarte stufoasă, astfel încât a necesitat foarte multe ore de muncă din partea avocaților implicați, cererea de chemare în judecată, întâmpinarea și concluziile scrise denotând, prin întinderea lor, dificultatea și amplitudinea acestei munci.

4.2. Legal citat, recurentul-pârât Ministerul Educației nu a depus întâmpinare față de recursul incident formulat de recurentul-reclamant A., dar a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

A. Examinând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de recurentul- pârât Ministerul Educației, invocată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte o apreciază ca nefondată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar consideră că apărările formulate de recurentul-reclamant sub titulatura de "excepție a inadmisibilității recursului" și prin care a fost evocată, în privința petitului din recursul recurentului-pârât Ministerul Educației referitor la reducerea cheltuielilor de judecată, incidența Deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020, vizează în realitate tot aspectul nulității cererii de recurs formulate de recurentul-pârât, pentru neîncadrarea argumentelor invocate în prevederile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme teza dezvoltată este, în fapt, cea a unei critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Or, aceste argumente nu privesc, în fapt, un fine de neprimire a căii de atac din perspectiva inexistenței, spre exemplu, a reglementării acesteia, ci vizează tot nerespectarea în opinia recurentului-reclamant de către recurentul-pârât a obligației de motivare a căii de atac în limitele impuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât instanța de control judiciar reține că, în cauză, nu a fost învestită cu o veritabilă excepție de inadmisibilitate, ci cu diverse critici subsumate excepției de nulitate a recursului.

În continuare, examinând toate aceste critici, Înalta Curte le apreciază nefondate. Cercetarea argumentelor expuse în cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Ministerul Educației relevă, în concret, formularea inclusiv a unor critici de nelegalitate, vizând pretinsa încălcare sau greșită aplicare a unor dispoziții de drept material, precum, spre exemplu, art. 29 - 31 din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020 și cele ale art. 59 din OMEC nr. 4621/2020. Dacă aceste critici sunt întemeiate sau nu, urmează a se verifica în continuare, în analiza recursului însă, în această situație, nu intervine sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată a fost clamată nelegalitatea actelor atacate din perspectiva pretinsei incidențe a unor vicii formale ale acestora (vicii ale procedurii administrative ce a stat la baza emiterii actelor atacate), verificarea modului în care autoritatea emitentă a respectat normele ce reglementează condițiile respective de adoptare intră, în planul materiei particulare a contenciosului administrativ, în sfera de reglementare a art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, întrucât sancțiunea nulității recursului este incidentă doar în ipoteza în care toate criticile formulate, în integralitate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, constatându-se că o parte dintre acestea vizează motivele de casare referitoare la darea sentinței cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se impune respingerea excepției nulității recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Educației, invocată de recurentul-reclamant A. prin întâmpinare, ca nefondată, nefiind posibilă pronunțarea unei soluții de anulare în parte, în privința criticilor care se referă la netemeinicia soluției pronunțate de instanța de fond. Desigur, cu prilejul analizării fiecărei critici, se va arăta punctual care sunt cele de nelegalitate, ce se impun a fi analizate pe fondul lor, și care sunt cele de netemeinicie, ce nu pot face obiectul controlului în calea extraordinară de atac a recursului, astfel cum se va argumenta mai jos.

B. Analizând, în continuare, actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de pârâtul Ministerul Educației și de reclamantul A. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

(i) Cât privește recursul principal formulat de recurentul-pârât Ministerul Educației, Înalta Curte găsește nefondate criticile aduse de acesta sentinței recurate, ce au fost subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Argumentele învederate în memoriul de recurs în discuție pot fi grupate în două categorii: (i) cele ce vizează interpretarea prevederilor art. 29 - 31 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020, și a prevederilor art. 59 din OMEC nr. 4621/2020, din perspectiva îndeplinirii obligației de motivare a raportului de sinteză la analiza contestației de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis la data de 16.11.2021 de Comisia de analiză a contestației din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și a procedurii reglementate de sus indicatele prevederi normative; (ii) cele ce vizează verificarea proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților.

Din perspectiva primului set de critici, Înalta Curte observă că recurentul-pârât critică modul în care instanța de fond a verificat îndeplinirea, de către autoritatea emitentă, a obligației sale de a motiva raportul de sinteză emis în analiza contestației formulate de reclamantul A., în contextul prevederilor normative indicate supra.

La acest moment al analizei, este util a reaminti câteva aspecte de fapt dintre cele dezlegate, în context de deplină jurisdicție, de către instanța de fond.

Astfel, urmare parcurgerii procedurii de evaluare a dosarului de doctorat, în aplicarea art. 20 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020, prin referatul sintetic de evaluare cu privire la teza de doctorat a reclamantului A., întocmit de președintele Comisiei de "Științele pământului" în data de 13.07.2021, s-a propus invalidarea tezei de doctorat. La baza referatului sintetic de evaluare au stat referatele individuale de evaluare ale celor 3 membri ai comisiei de evaluare, două dintre ele referindu-se la invalidarea tezei de doctorat, iar al treilea la validarea acesteia.

În considerarea referatului sintetic a fost emisă decizia Consiliului General al CNATDCU din data de 10.08.2021, prin care s-a validat propunerea comisiei de specialitate, anume aceea de invalidare a tezei de doctorat.

Împotriva deciziei CNATDCU din data de 10.08.2021, reclamantul A. a formulat contestația nr. 17858/18.08.2021. Contestația a fost analizată de cei trei membri ai comisiei de contestație, fiecare întocmind un referat individual, iar, ulterior acestui moment, președintele panelului a întocmit în data de 16.11.2021 raportul de sinteză la analiza contestației, prin care s-a respins contestația și s-a propus neacordarea titlului de doctor.

Din examinarea situației de fapt, mai precis a referatelor individuale întocmite de cei trei membri ai comisiei de contestație, instanța de fond a reținut că:

- prin primul referat a fost propusă respingerea contestației, însă motivele invocate au fost fie străine de aspectele invocate prin contestația formulată de reclamantul A., fie generale, fără a răspunde concret niciunuia dintre argumentele principale evocate de reclamant în demersul de contestare a deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 10.08.2021, fie motive noi față de cele reținute prin decizia contestată; într-un atare context, instanța de fond a apreciat că aspectele învederate de primul membru al comisiei de contestații nu relevă o analiză concretă a contestației reclamantului;

- prin referatul celui de-al doilea membru al comisiei de contestații au fost infirmate, în mare parte, aspectele reținute în cadrul procedurii reglementate de art. 20 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020, de cei doi evaluatori ce au întocmit referate individuale în sensul invalidării tezei de doctorat; totodată, s-a reținut că acele observații prin care membrul comisiei de contestații nu a combătut argumentele evaluatorilor ce au susținut teza invalidării se refereau la referatul tezei de doctorat, iar nu la lucrarea în sine, astfel încât acestea nu au natura unor argumente care să justifice soluția de respingere a contestației (adoptată prin raportul de sinteză din 16.11.2021);

- prin referatul celui de-al treilea membru al comisiei de contestații a fost propusă acceptarea contestației doctorandului A. și menținerea deciziei Comisie de susținere a tezei de doctorat care a hotărât acordarea titlului de doctor.

În raport de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că soluția de respingere a contestației dispuse prin raportul de sinteză la analiza contestației, emis la data de 16.11.2021, nu este susținută de o motivare aferentă.

Revenind la analiza de legalitate a sentinței recurate, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 30 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020 "(9) În termen de maximum 10 zile de la constituirea comisiei de contestație, fiecare membru întocmește direct în platformă un referat individual de analiză a contestației și motivează, după caz. (...) (11) Președintele panelului întocmește referatul sintetic de analiză a contestației, direct în platformă, în termen de maximum 5 zile de la notificare, pe baza referatelor individuale de analiză a contestației".

Examinând conținutul normativ al acestor dispoziții legale, instanța de control judiciar observă că acestea cuprind inclusiv obligația de motivare a raportului de sinteză potrivit standardelor generale incidente materiei, ce impun în esență, inclusiv în raport de caracteristicile procedurii de soluționare a unei contestații, o examinare concretă a acelor critici principale evocate prin contestația formulată (aspect ce rezultă din obligația de motivare indicată în alin. (9) al art. 30 sus indicat și care generează, implicit, efecte și în planul motivării raportului sintetic de analiză).

De asemenea, se observă elementul caracteristic al referatului/raportului sintetic de analiză a contestației, mai precis că acesta are la bază referatele individuale întocmite în același sens și are drept scop, în esență, după cum rezultă din chiar titulatura sa, o sintetizare a aspectelor evocate prin referatele individuale ale membrilor comisiei de contestații, obligația de motivare a soluției evidențiate în cuprinsul acestui referat rezultând, după cum s-a arătat anterior, în mod implicit din prevederile alin. (11) al art. 30 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020, dar și din sfera normelor generale ce guvernează materia motivării actului emis de autoritățile administrative, ce își găsesc fundamentul în prevederile art. 31 alin. (2) din Constituția României, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

În raport de aceste prevederi, în mod corect instanța de fond a reținut viciul formal al raportului de sinteză la analiza contestației din data de 16.11.2021, prin care s-a respins contestația și s-a propus neacordarea titlului de doctor, viciu constând în nemotivarea acestuia conform prevederilor alin. (11) al art. 30, câtă vreme o atare soluție și motivele arătate în cuprinsul său nu reflectă o sinteză concretă a opiniei majoritare expuse prin considerentele celor trei referate de analiză a contestației, în raport de aspectele evocate prin aceasta de contestator, iar acele argumente din cuprinsul raportului ce susțin teza respingerii contestației sunt străine de criticile aduse de contestator deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 10.08.2021 ori sunt noi față de cele din decizia contestată sau generice, fără a indica o reală examinare a contestației sau vizează referatul tezei de doctorat, iar nu lucrarea în sine.

Pe cale de consecință, nu se confirmă criticile de nelegalitate aduse de recurentul-pârât sentinței atacate din perspectiva arătată în precedent, alegațiile Ministerului Educației în acest sens fiind nefondate.

În ceea ce privește argumentele prin care recurentul-pârât clamează teza unui caracter vădit excesiv, în opinia sa, a obligației sale de plată a sumei de 8000 RON cu titlu de onorariu de avocat, față de obiectul cauzei și valoarea sa, de gradul de complexitate și demersurile efectuate de către avocatul angajat, instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05 martie 2020, s-a statuat expres în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, în cauza pendinte, ceea ce solicită recurentul-pârât este tocmai o verificare a proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial stabilite de prima instanță, mai precis analiza unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții, în funcție și de valoarea obiectului pricinii, ceea ce presupune o evaluare a ponderii pe care instanța de fond a dat-o acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul, în raport de circumstanțele cauzei, astfel încât se tinde la analiza unor aspecte de fapt, iar nu la o interpretare a normei juridice.

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", o analiză de netemeinice nu poate fi realizată în recurs, astfel încât argumentele recurentului-pârât nu pot fi valorificate în sensul solicitat de parte.

Față de cele arătate în precedent, fiind infirmate motivele de casare/nelegalitate invocate de recurent-pârât, Înalta Curte va respinge recursul Ministerului Educației, ca nefondat.

(ii) Cât privește recursul incident promovat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte observă, cu titlu prealabil, că, deși recurentul a solicitat casarea în parte a sentinței în privința unui număr de trei soluții ale instanței de fond, argumentele evocate vizează, în fapt, doar două soluții.

Astfel, în memoriul de recurs nu se regăsesc critici aduse soluției de respingere a cererii de anulare a deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021, ci doar argumente care vizează soluția de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021 de către Comisia de "Științele pământului" din cadrul CNATDCU, și a soluției de respingere a cererii de obligare a pârâților-intimați la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral apreciat de recurent ca fiindu-i cauzat. Or, în lipsa unei motivări concrete a căii de atac din perspectiva soluției de respingere a cererii de anulare a deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 10.08.2021, instanța de control judiciar nu poate efectua un control de legalitate al sentinței recurate, din această perspectivă.

În continuare, deși recurentul-reclamant a invocat incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. în susținerea tezei caracterului pretins nelegal al soluției instanței de fond de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat, emis în data de 13.07.2021, Înalta Curte observă că acest motiv de recurs este invocat pur formal. Din examinarea cererii de recurs nu pot fi decelate critici prin care recurentul-reclamant să fi invocat încălcarea, de către prima instanță, a normelor din procedura civilă contencioasă derulată în dosarul pendinte, în etapa de judecată a fondului.

Ceea ce recurentul a criticat în realitate, sub titulatura de încălcare a normelor de procedură, este modul în care prima instanță a interpretat, în demersul de analiză pe fond a argumentului principal prin care reclamantul a invocat viciul formal al nemotivării actului atacat, prevederile din cadrul procedurii administrative parcurse de autoritatea emitentă a acestuia în vederea adoptării sale, apreciind recurentul că prima instanță a făcut o greșită aplicare a acestor norme procedurale. Or, motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează ipoteza încălcării normelor de procedură civilă aferente procesului, în timp ce o analiză, de către instanța de fond, a modului în care entitatea administrativă a respectat sau nu normele procedurii administrative în urma căreia actul atacat a fost emis se constituie în elemente ale examinării dreptului material/substanțial, cătă vreme vizează dimensiunea conformității actului litigios cu procedura administrativă de emitere a sa, reglementată prin norma în virtutea căreia actul a fost dat. Or, astfel de critici se subsemnează cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi analizate ca atare.

Cât privește criticile aferente indicatului caz de casare (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) ce au vizat soluția instanței de fond de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat, emis în data de 13.07.2021, Înalta Curte le găsește nefondate.

După cum s-a arătat și în precedent, prin intermediul acestora recurentul- reclamant critică, în esență, modul în care instanța de fond a examinat argumentul principal evocat de reclamant, prin care acesta a pretins că aplicarea sancțiunii anulării referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat în discuție ar fi determinată de nerespectarea obligației ce incumba entității emitente de a motiva, în mod conform, un atare act, recurentul apreciind că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 20 alin. (3) din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020.

Conform acestor prevederi cu caracter normativ "Președintele comisiei de specialitate a CNATDCU întocmește referatul sintetic de evaluare, direct în platformă, în termen de 5 zile de la notificare, pe baza referatelor individuale de evaluare ale celor 3 membri ai comisiei de evaluare; raportul sintetic se referă, după caz, la: a) validarea tezei de doctorat și a calificativului propus de comisia de doctorat; b) invalidarea tezei de doctorat, însoțit de argumentare; c) nerespectarea standardelor de etică profesională, inclusiv existența plagiatului, în cadrul tezei și/sau al activităților care au dus la realizarea acesteia".

În cauza pendinte, prin Referatul sintetic de evaluare cu privire la teza de doctorat a reclamantului, întocmit de președintele Comisiei de "Științele pământului" în data de 13.07.2021, s-a propus invalidarea tezei de doctorat.

Recurentul-reclamant susține, dintr-o primă perspectivă, teza neîndeplinirii obligației de motivare a referatului de către președintele comisiei de specialitate, apreciind că, prin preluarea referatelor individuale întocmite de doi dintre evaluatori, nu ar exista un demers personal al acestuia de respectare a prevederilor normative în discuție.

Se constată, însă, că în realitate nu se contestă întocmirea referatului sintetic de evaluare de către președintele comisiei de specialitate a CNATDCU, ci pretinsa lipsă de originalitate a aspectelor expuse în acesta.

Înalta Curte observă că prevederile art. 20 alin. (3) din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020 nu reglementează o anumită tehnică/modalitate particulară de întocmire, de către președintele comisiei de specialitate a CNATDCU, a referatului sintetic de evaluare, nefiind stabilit standardul unei tehnici originale/personale de realizare a sintezei referatelor individuale de evaluare întocmite de cei trei evaluatori. Din cuprinsul prevederilor normative anterior referite se desprinde, în mod implicit, teza conferirii unui drept de opțiune în beneficiul președintelui comisiei de specialitate a CNATDCU, acesta având posibilitatea de a alege, dintre toate tehnicile de întocmire a sintezei, pe cea pe care o consideră optimă. Un atare drept de apreciere nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ, câtă vreme nu se constată un caracter vădit inadecvat al soluției ce a fost aleasă pentru întocmirea referatului sintetic de evaluare emis la 13.07.2021, de preluare a acelor paragrafe din cuprinsul referatelor individuale întocmite de evaluatorii nr. 1 și nr. 2. Or, alegerea metodei de întocmire a referatului sintetic prin preluarea ideilor principale din cuprinsul referatelor individuale nu apare ca fiind o tehnică de redactare vădit inadecvată.

În continuare, Înalta Curte observă că, prin prevederile art. 20 alin. (3) din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020, s-a stabilit că referatul sintetic de evaluare se întocmește pe baza referatelor individuale de evaluare ale celor 3 membri ai comisiei de evaluare, astfel încât nu este impusă preluarea în mod necesar în integralitate a tuturor celor 3 referate și a totalității aspectelor evocate în acestea.

De altfel, contextul vizat de lit. b) a acestui articol este cel conform căruia, în ipoteza invalidării tezei de doctorat, referatul sintetic se referă la acest aspect (invalidarea tezei), însoțit de argumentare. Legiuitorul nu a reglementat obligația preluării integrale, în cuprinsul referatului de sinteză, a referatelor individuale, ci doar întocmirea acestuia pe baza acestor referate.

Din perspectiva parametrilor sintezei, opțiunea președintelui comisiei de specialitate a CNATDCU de a nu realiza o atare preluare integrală a textelor referatelor individuale nu reprezintă un demers vădit disproporționat, în raport de rolul de sinteză al referatului în discuție.

De asemenea, câtă vreme raportul sintetic din cauza pendinte se referă la invalidarea tezei de doctorat, preluarea doar a aspectelor din referatele individuale întocmite în acest sens (al invalidării) se circumscrie tezei însoțirii referatului sintetic de argumentare aferente acestei soluții.

Aspectele expuse de cel de-al treilea membru al comisiei prin referatul său, în sensul validării tezei de doctorat, nu concordă soluției de sinteză generate de soluțiile majoritare propuse de membrii comisiei, astfel încât reprezintă un element extrinsec obligației de prezentare a argumentației aferente soluției de invalidare. Or, art. 20 alin. (3) lit. b) din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020 dispune că referatul sintetic se referă la soluția de invalidare a tezei de doctorat și la argumentarea sa, iar nu la argumentarea contrară, chiar dacă aceasta este conținută în referatul individual ce reflectă opinia minoritară.

În același sens sunt, de altfel, în esență și aspectele evocate de prima instanță, astfel încât nu se poate reține teza unei eronate interpretări de către aceasta a prevederilor art. 20 alin. (3) din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020 și nici o încălcare a prevederilor art. 31 alin. (2) din Constituție și a art. 8 alin. (2) din Codul administrativ, soluția de invalidare a tezei de doctorat fiind motivată atât în fapt, cât și în drept.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că nu se verifică nici susținerea nemotivării în drept a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat din 13.07.2021, câtă vreme în cuprinsul acestuia sunt indicate prevederile art. 168 alin. (8) din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 68 alin. (5) din H.G. nr. 681/2011, art. 18 și art. 20 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020.

În continuare, Înalta Curte consideră nefondate și criticile subsumate de recurentul-reclamant cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care acesta susține teza unei eronate aplicări a prevederilor art. 577 din Codul administrativ coroborate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 prin adoptarea soluției de respingere a petitului de obligare a pârâților la plata daunelor interese de 10.000 euro pentru pretinsul prejudiciul moral clamat de recurent.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Totodată, art. 577 din Codul administrativ are următorul conținut normativ:

"Răspunderea administrativ-patrimonială este angajată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) actul administrativ contestat este ilegal; b) actul administrativ ilegal este cauzator de prejudicii materiale sau morale; c) existența unui raport de cauzalitate între actul ilegal și prejudiciu; d) existența culpei autorității publice și/sau a personalului acesteia".

Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte reține, în mod contrar celor evocate de recurentul-reclamant, că din cuprinsul sentinței recurate rezultă cu evidență aspectul potrivit căruia prima instanță a apreciat neîndeplinită, în esență, condiția legăturii de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu moral și demersul Comisiei de analiză a contestației din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare de emitere, în mod nelegal, a raportului de sinteză la analiza contestației de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis la data de 16.11.2021.

Înalta Curte observă că recurentul-reclamant a susținut că prejudiciul moral ar constat în disconfortul emoțional generat de imposibilitatea de a valorifica deținerea titlului de doctor pentru a ocupa o anumită funcție (neindicată în mod concret) sau de a participa la anumite concursuri (nespecificate, de altfel, nominal).

Or, instanța de control judiciar constată că anularea raportului de sinteză la analiza contestației de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis la data de 16.11.2021, cu consecința reluării procedurii prevăzute de lege în cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare de la etapa analizei contestației formulate de reclamantul A. la decizia de invalidare din data de 10.08.2021 emisă de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, produce doar efecte dilatorii din perspectiva procedurii de soluționare a contestației.

Înt