ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 95/2025

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2021, reclamanta A., a solicitat, în temeiul disp. art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtul Ministrului Educației, să se dispună:

- anularea Ordinului nr. 5709/08.10.2020 al Ministrului Educației

- reevaluarea tezei de doctorat cu titlul "Clima și calitatea aerului în Câmpia Vlăsiei", domeniul GEOGRAFIE, aparținând reclamantei.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1822 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 1822 din 29 noiembrie 2023, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a soluționat prezenta cauză cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Conform art. 11 alin. (1) lit. c) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din 24.03.2016, aprobat prin Ordinul MEC nr. 3482/2016, președintele CNATDCU reprezintă CNATDCU în relația cu ministrul educației și cu terții.

Astfel, în urma ședinței Consiliului General al CNATDCU din 29.09.2020 și votului exprimat în acea ședință, președintele CNATDCU avea obligația emiterii unei decizii de invalidare si transmiterii ei către Ministerul Educației Naționale.

Acest lucru nu s-a întâmplat, instanța de fond asociind în mod greșit procesul-verbal al ședinței Consiliului General al CNATDCU cu o decizie a președintelui CNATDCU.

În conformitate cu disp. art. 15 din același act normativ, deciziile CNATDCU pot fi atacate conform legii, fapt ce implică că aceste decizii au calitatea de act administrativ și care trebuie să îndeplinească anumite condiții de legalitate și formă.

Decizia emisă de către președintele CNATDCU, urmare a votului exprimat de către Consiliul General al CNATDCU din 29.09.2020, trebuia să stea la baza emiterii Ordinului MEC nr. 3482/2016, iar nu un proces-verbal de ședință.

Ordinul MEC nr. 3482/2016 a fost întocmit fără respectarea disp. art. 30 din Anexa 1 la Ordinul NIEC nr. 3482/2016, instanța de fond făcând o aplicare greșită a legii.

Cu referire la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 24, art. 25 și art. 26 din Anexa 1 la Ordinul MEC nr. 3482/2016, instanța de fond a reținut că în cauză există votul de invalidare a tezei de doctorat, însoțit de o argumentare a votului, respectiv procesul-verbal al ședinței Consiliului General al CNATCU din 29.09.2020.

Cu toate acestea, în urma analizării probatoriului existent în cauză, se constată că prin procesul-verbal al ședinței Consiliului General al CNATCU din 29.09.2020 nu există nicio o argumentare a votului de invalidare.

La dosar există doar Fișa privind Atribuirea Titlului de Doctor, emisă la 27.05.2020 de către președintele comisiei B., prin care acesta a propus invalidarea tezei de doctorat.

Pe lângă faptul că fișa privind atribuirea titlului de doctor, emisă la 27.05.2020, nu poartă caracteristicile unui raport sintetic de evaluare, aceasta nu conține argumentele fiecărui membru al comisiei, cu indicarea persoanei și a modului în care a votat.

Deci, nu există nicio argumentare a votului din ședința din 29.09.2020, iar în privința raportului sintetic, care ar fi trebuit să stea la baza votului, acesta nu a fost întocmit și nici nu conține elementele prevăzute la art. 25.

A solicitat instanței de recurs să constate că decizia președintelui CNATCU (de fapt un proces-verbal de ședință a Consiliului General al CNATCU din 29.09.2020), s-a întemeiat pe un înscris (Fișa privind Atribuirea Titlului de Doctor din 27.05.2020), care a fost întocmit fără respectarea disp. art. 24 și art. 25.

Astfel, instanța de fond a constatat în mod greșit îndeplinirea condițiilor legale, în ceea ce privește existența unei argumentări a votului decis în 29.09.2020 și a existenței unui raport sintetic de evaluare a tezei de doctorat a recurentei.

Aceste vicii de procedură au fost sesizate și consemnate de către unul din membrii comisiei de analiză a contestației formulate de către recurentă în temeiul art. 31 din Anexa 1 la Ordinul MEC nr. 3482/2016.

A precizat că pe platforma on-line nu se regăseau o serie de documente care rezultă că s-ar fi invalidat teza de doctorat, astfel că solicită instanței de recurs să constate că procedura de evaluare a fost viciată, decizia fiind luată de către președintele comisiei de specialitate cu nerespectarea procedurilor impuse de art. 26 din anexa 1 la Ordinul MEC nr. 3482/2016.

După încărcarea pe platformă, președintele comisiei de specialitate notifică membrilor comisiei propunerile comisiilor de evaluare; dacă în termen de 5 zile lucrătoare niciunul dintre membrii comisiei de specialitate nu solicită lămuriri suplimentare sau o analiză suplimentară, propunerile comisiilor de evaluare sunt considerate validate.

Instanța de fond a refuzat analizarea propunerii de invalidare, care a fost consemnată prin "Fișa privind Atribuirea Titlului de Doctor" completată de dl. B. în data de 27.05.2020.

Acest document a fost avut în vedere în cadrul ședinței Consiliului General al CNATDCU din 29.09.2020 și a constituit așa-zisa argumentare a votului de invalidare. De asemenea, tot acest document a stat la baza contestației formulate de reclamantă în temeiul art. 31 din Anexa 1 la Ordinul MEC nr. 3482/2016.

A solicitat să se constatate că toată procedura de evaluare, concretizată prin Fișa privind "Atribuirea Titlului de Doctor" completată de dl. B. în data de 27.05.2020, ar fi trebuit să fie supusă controlului de legalitate din partea instanței de judecată, ceea ce nu s-a întâmplat.

În temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se impune casarea hotărârii prime instanțe deoarece judecătorul de fond nu a cercetat susținerile reclamantei și nu le-a înlăturat motivat, ceea ce îndreptățește concluzia că nu a realizat o reală cercetare a fondului cauzei și nu a înlăturat, printr-un argument temeinic, motivele de fapt și de drept invocate la pct. III din cererea de chemare în judecată.

Lipsa acestor argumente pun instanța de recurs în imposibilitatea de a evalua în mod eficient corecta aplicare de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente, prin raportare la o situație de situația de fapt reală.

Instanța de fond își motivează sentința invocând o stare fapt neatestată de niciun înscris deoarece din probatoriu administrat de către intimata-pârâtă existent în dosarul electronic al cauzei nu se poate ajunge la concluzia primei instanțe.

Totodată, instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pe niște constatări arbitrare, nebazate pe probele existente la dosar.

În drept, a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Educației a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată, cu menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, aceasta fiind rezultatul interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material speței deduse judecății.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanta A. cu o cerere de anulare a Ordinului nr. 5709/08.10.2020 al Ministrului Educației, cu consecința reevaluării tezei de doctorat cu titlul "Clima și calitatea aerului în Câmpia Vlăsiei", domeniul GEOGRAFIE, aparținând acesteia din urmă.

Prima instanță, reținând caracterul neîntemeiat al pretențiilor deduse judecății în prezenta cauză, a respins cererea reclamantei.

Nemulțumită de soluția primei instanțe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocând nemotivarea soluției cuprinse în hotărârea de la fond precum și o interpretare și aplicare greșită a normelor de drept material de către judecătorul învestit cu cauza în primă instanță.

Înalta Curte va reține caracterul nefondat al motivelor de casare dezvoltate de recurenta - reclamantă pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

În ceea ce privește motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, anume raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În același sens, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În concret, instanța de fond a indicat temeiul de drept incident cauzei, a enumerat cauzele respingerii cererii de chemare în judecată, context în care a analizat probele administrate în proces, cu referiri punctuale la înscrisurile depuse în probațiune. În raport de elementele concrete ale cauzei, prima instanță a indicat punctual texte de lege în motivare, iar prin argumentația oferită de judecătorul fondului s-a făcut trimitere la normele de drept care justifică soluția adoptată în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată existența raționamentului logico-juridic al primei instanțe care a fundamentat soluția adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluția pronunțată.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază partea recurentă-reclamantă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidența motivului de casare/nelegalitate în discuție.

Instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze problema litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

În consecință, arătând în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, Înalta Curte consideră că judecătorul fondului a respectat dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ., expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate și fiind clare rațiunile avute în vedere de instanța de fond, fără a se identifica vreun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care Curtea de Apel București a pronunțat sentința în discuție. De asemenea, Înalta Curte mai constată că motivarea analizată are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele dreptului la un proces echitabil.

Totodată, Înalta Curte subliniază că lectura art. 20 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu denotă că legiuitorul ar fi înțeles să deroge în materia contenciosului administrativ de la caracterul recursului de cale extraordinară de atac, limitată doar la un control de legalitate a hotărârii judecătorești pronunțate de instanța ierarhic inferioară, ci reglementează unele norme speciale cu privire la calea de atac specifică materiei, termenul de exercitare al acesteia și soluțiile în caz de admitere a recursului. În consecință, dreptul procesual comun al art. 483, art. 486 și art. 488 C. proc. civ. este aplicabil și în cazul recursului specific procedurii de contencios administrativ, astfel că partea recurentă nu este îndreptățită și la un control judiciar de temeinicie, adică sub aspectul situației de fapt stabilite de prima instanță, ci doar de legalitate.

De altfel, în jurisprudența sa, prin decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 98 din 6 februarie 2015, Curtea Constituțională a României a respins o excepție de neconstituționalitate în legătură cu acest aspect, arătând că "în lumina noului C. proc. civ., recursul în materia contenciosului administrativ este esențialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea recursului".

Or, ab initio, este inadmisibilă orice critică formulată în recurs de partea recurentă-reclamantă prin care se contestă situația de fapt stabilită de prima instanță, inclusiv prin analiza probelor administrate, adică un control de temeinicie solicitat de recurentă în calea de atac, date fiind considerentele dezvoltate în precedent. Altfel spus, modul în care judecătorul fondului evaluează probele administrate în cursul judecății de primă instanță în vederea stabilirii situației de fapt excedează controlului de legalitate permis în calea de atac extraordinară a recursului, privind temeinicia hotărârii respective.

În continuare, Înalta Curte constată că este nefondat și motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greșită a nomelor de drept material; va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Referitor la susținerile recurentei în sensul că prima instanță a calificat greșit procesul-verbal al ședinței Consiliului General al CNATDCU, și în lipsa unei decizii din partea Președintelui CNADTCU, a emis decizia de invalidare a tezei de doctorat, Înalta Curte reține că acestea sunt neîntemeiate și vor fi respinse.

Înalta Curte are în vedere, cum în mod corect a stabilit și prima instanță, că procedura de validare/invalidare a tezei de doctorat intră în competența exclusivă a CNATDCU, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 168 alin. (7) și (8) din Legea educației, astfel încât rezultatul evaluării efectuate de comisia de doctorat în etapa procedurală de susținere a tezei de doctorat, nu are caracter obligatoriu pentru Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Astfel, Înalta Curtea reține că în emiterea deciziilor de validare/invalidare a tezelor de doctorat, comisia de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare beneficiază de o marjă de apreciere largă, având în vedere calitatea acesteia de autoritate cu rol esențial în asigurarea respectării standardelor de natură științifică în procedura acordării titlului de doctor. Prin urmare, Înalta Curte constată că deși instanțele de contencios pot cenzura modul în care autoritățile își exercită dreptul de apreciere, totuși în exercitarea acestei atribuții trebuie să aibă în vedere cât de mare este marja de apreciere recunoscută prin lege autorității, în fiecare caz în parte, urmând ca autoritatea să fie sancționată doar în situația în care dreptul de apreciere este exercitat prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și a libertăților cetățenilor, altfel spus doar pentru exces de putere (art. 2 alin. (1) lit. n) Legea 554/2004).

În raport de expunerea anterioară, concluziile curții de apel din motivarea sentinței civile de la fondul cauzei pe acest aspect, vor fi validate în cadrul controlului judiciar efectuat în recurs.

Făcând aplicarea în cauză a celor mai sus statuate, Înalta Curte reține că în procedura de evaluare a tezei de doctorat realizate de recurenta-reclamantă, autoritatea nu a acționat cu exces de putere, în condițiile în care a indicat în mod concret elementele avute în vedere la emiterea deciziei de invalidare (Comisia a reținut că teza nu respectă metodologia specifică unui studiu climatologic, nefiind menționate stațiile meteorologice utilizate, perioada analizată, metadatele, precizia datelor, elemente care sunt esențiale pentru a se putea replica și analiza studiul realizat). Or, în condițiile în care autoritatea a indicat în mod concret că teza de doctorat are un nivel științific extrem de scăzut și este lipsită de originalitate, prin raportare la conținutul tezei de doctorat evaluate motivele pentru care a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile științifice pentru validare, nu se poate reține că a acționat cu exces de putere.

Referitor la criticile reclamantei potrivit cărora votul de invalidare a tezei de doctorat nu este însoțit de o motivare, Înalta Curte reține că prin raportul sintetic s-a arătat că teza are un nivel științific scăzut, se relevă absența originalității, lucrarea nu precizează scopul și obiectivele, astfel că este imposibil a înțelege ce urmărește, nu respectă metodologia unui studiu climatologic, conține ilustrații preluate din alte surse, conține concluzii generale, bibliografia este foarte veche. Cu toate acestea, i s-a acordat doctorandei un termen să completeze dosarul.

Ulterior, după completarea dosarului, s-a efectuat o nouă verificare a lucrării doctorandei, iar la data de 16.05.2019, s-a emis decizia de invalidare a tezei de doctorat a acesteia, pentru dispunerea măsurii fiind reținute aceleași considerente expuse în raportul sintetic anterior amintit. Or, aceste rețineri din partea Comisiei CNADTCU constituie motive suficiente care au condus la emiterea deciziei de invalidare a tezei de doctorat, sens în care Înalta Curte nu poate decât să respingă criticile referitoare la nemotivarea votului precum și a celor referitoare la nerespectarea art. 24, art. 25 și art. 26 și art. 30 din Anexa 1 la OMEC nr. 3482/2016.

În consecință, nefiind identificate motive de reformare a sentinței civile atacate din perspectiva dorită de partea declarantă a căii de atac, în cadrul controlului judiciar urmează a fi menținută hotărârea de la fond, aceasta fiind expresia interpretării și aplicării corecte a legii în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1822 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.