ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 20 februarie 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Ministerul Educației și Cercetării prin Direcția Generală Învățământ Universitar, a solicitat anularea Deciziei nr. 15247/24.05.2019 emisă de Președintele Consiliului General al CNATDCU și a Ordinului MEN nr. 4478/15.07.2019.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1401 din 14 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Ministerul Educației și Cercetării prin Direcția Generală Învățământ Universitar și a anulat Ordinul MEN nr. 4478/15.07.2019, precum și Decizia nr. 15247/24.05.2019 emisă de Președintele Consiliului General al CNATDCU.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
- Prin hotărârea pronunțată, instanța se subrogă competenței Ministerului Educației care, potrivit dispozițiilor art. 170 alin. (1) din Legea educației nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, are dreptul, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, să emită un ordin privind retragerea titlului de doctor, lipsind de conținut juridic aceste prevederi în mod nelegal.
- Instanța anulează/nu ia în considerare prevederile art. 1 din Anexa nr. 2 la OMENCS nr. 3482/2016.
- Instanța stabilește prin motivarea hotărârii pronunțate contrar legiuitorului primar care prin legea organică statuează cu privire la posibilitatea retragerii unui titlu de doctor obținut prin încălcarea eticii universitare, respectiv prin plagiat. Mai mult, instanța omite faptul că sesizarea în ceea ce o privește pe reclamantă a vizat existența plagiatului în elaborarea tezei de doctorat.
- Prin Anexa 2 la regulament intitulată "Soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire ia existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat" - OMENCS nr. 3482/2016 se pun în executare prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că se reglementează cu privire la soluționarea unor sesizări inclusiv de plagiat din interiorul tezelor de doctorat. Faptul că aceste teze pot fi analizate indiferent de perioada elaborării lor este statuat în Legea nr. 1/2011, originalitatea și caracterul inovativ al unei teze de doctorat fiind esențiale în acordarea sau nu a titlului de doctor.
Un titlu de doctor pentru care s-a dovedit existența plagiatului nu poate fi menținut, nu poate produce efecte juridice.
Siguranța circuitului civil care decurge din aplicarea principiului neretroactivității nu este menținută prin titluri obținute cu încălcarea prevederilor legale, în speță prin apelarea la plagiat.
- În cuprinsul Codului studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, teza de doctorat este definită ca fiind lucrarea științifică originală elaborată de către un student-doctorand în cadrul studiilor universitare de doctorat, condiție legală pentru obținerea titlului de doctor, în acest sens fiind și art. 65 alin. (5) din acesta.
Anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 681/2011 era în vigoare H.G. nr. 567 din 15 iunie 2005 privind organizarea si desfășurarea studiilor universitare de doctorat. Și în cuprinsul acestui act normativ se stipula cu privire la faptul că teza de doctorat trebuie să conțină elemente de originalitate.
Instanța de fond nu a reținut acest aspect, deși la dosarul cauzei existau suficiente dovezi care denotă existenta plagiatului. Astfel, actului administrativ a fost cenzurat în mod nelegal cu încălcarea prevederilor legale în baza cărora a fost emis.
- Legalitatea ordinului atacat nu constă în neconcordanțe constatată în operațiunile administrative ce au stat la baza emiterii acestuia, ci în analizarea respectării legii avute în vedere la emiterea sa.
Dacă instanța de fond avea dubii legate de pronunțarea atât a Comisiei de etică universitară din cadrul Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazul" sau dubii legate de procedura efectuată la nivelul CNATDCU, în virtutea rolului activ al judecătorului, avea posibilitatea să cerceteze aceste aspecte în mod judicios. Erorile materiale cu privire la titlul tezei nu pot răsturna un fapt esențial, acela că reclamantul a plagiat teza sa de doctorat, teza proprie. Existența erorilor materiale este recunoscută procedural și de C. proc. civ. și reglementată distinct. Administrativ, erorile materiale au fost îndreptate.
- În ceea ce privește reținerea instanței de fond cu privire la motivarea rapoartelor comisiilor de lucru, că aceasta reprezintă o obligație generală, recurentul învederează că toate documentele care au stat la baza emiterii ordinului cenzurat sunt motivate. De altfel, nu este indicată nicio prevedere legală care a fost încălcată la emiterea rapoartelor în ceea ce privește întinderea motivării.
Apărările formulate în cauză
Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5729/24.11.2010, reclamantei i-a fost conferit titlul științific de doctor în domeniul "științe militare și informații" pentru teza de doctorat "Implicațiile globalizării asupra crimei organizate transfrontaliere în condițiile integrării europene și euroatlantice", susținuta în cadrul Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazul" din București, fiindu-i eliberată diploma de doctor seria x nr. x
Urmare a unei sesizări referitoare la existența unor suspiciuni de plagiat cu privire teza de doctorat, a fost parcursă procedura de analiză demarată în baza sesizării, aceasta fiind finalizată cu emiterea Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4478/15.07.2019, prin care intimatei - reclamante i-a fost retras titlul științific de doctor.
Ordinul în discuție a fost fundamentat în drept pe prevederile:
- art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;
- art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare;
- raportul de comisiei de lucru, validat de Consiliul general al CNATDCU în ședința din 16.05.2029;
- decizia CNATDCU nr. 15247/24.05.2019, prin care Consiliul general al CNATDCU a validat prin vot rezoluția de retragere a titlului științific de doctor în domeniul "științe militare și informații"și de admiterea sesizării;
- art. 25 din Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare și funcționare al CNATDCU, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 3482/2016, cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan (…) b) retragerea titlului de doctor."
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 364 din 08.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831/24. VIII.2022) s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
Pe subiectul analizat, prezintă relevanță următoarele considerente expuse în decizia instanței constituționale:
"25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil și producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. (…)
Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic și a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desființează pentru motive anterioare emiterii sale [nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională], această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilității actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaște și excepții, printre acestea numărându-se și actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil și au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecință, întrucât titlul de doctor și diploma de doctor care au intrat în circuitul civil și au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate.
Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituția emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigența ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanță judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanța judecătorească, pentru că această operațiune este una formală, o consecință firească a desființării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanța judecătorească, și nu de instituția emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate.
Curtea reține că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească și, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil și a producerii de efecte juridice.
Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât și înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă și se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.
Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 încalcă art. 21 și 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituție cu referire la exigențele constituționale privind limitele principiului revocabilității actului administrativ individual, fiind constituțional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
Prin urmare, este exclusă competența autorității publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, această competență revenind instanței judecătorești, sesizate în condițiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanța va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor și de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competența de a evalua ea însăși calitatea lucrării, nivelul științific al acesteia sau caracterul științific al activității deținătorului titlului de doctor."
În raport de dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin decizia de interpretare a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a stabili dacă Ordinul Ministrului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nr. 5729 din data de 24.11.2010 prin care intimatei i-a fost conferit titlul științific de doctor în domeniul "științe militare și informații" a intrat sau nu în circuitul civil și a produs sau nu efecte juridice.
În situația în care actul administrativ aflat în discuție a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege, autoritatea publică emitentă nu poate dispune revocarea acestuia, ci poate solicita instanței de contencios administrativ competente anularea sa pentru vicii de nelegalitate.
În ipoteza în care decizia de conferire a titlului științific de doctor nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, instanța de trimitere urmează să verifice legalitatea acesteia, în raport de toate motivele de nulitate invocate de reclamantă, dar în limitele trasate de Decizia Curții Constituționale nr. 364/08.06.2022, respectiv legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor și de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competența de a evalua ea însăși calitatea lucrării, nivelul științific al acesteia sau caracterul științific al activității deținătorului titlului de doctor.
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței civile nr. 1401 din 14 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.