ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3634/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal la data de 30 septembrie 2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare și Ministerul Educației, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

1) anularea în parte a Deciziei Consiliului general CNATDCU adoptată în data de 12 mai 2021, în ceea ce privește neacordarea atestatului de abilitare în domeniul Drept subsemnatului, comunicată prin adresa nr. x/25.05.2021, primită și înregistrată la B. "C." din București sub nr. x/02.06.2021, precum și a deciziei din calea de atac a contestației (în cazul în care se soluționează anterior pronunțării în prezenta cauză);

2) constatarea îndeplinirii condițiilor de acordare a atestatului de abilitare în domeniul Drept;

3) obligarea pârâtului Ministerul Educației să emită subsemnatului ordinul de acordare a atestatului de abilitare în domeniul Drept;

4) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentința civilă nr. 737 din 12 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare și Ministerul Educației, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 737 din 12 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În concret:

În considerentele hotărârii recurate, prima instanță a reținut în mod întemeiat că "reclamantul întrunește cerința deținerii titlului de doctor în știință și de asemenea a îndeplinit standardele minimale stabilite (conform art. 219 alin. (1) lit. a), altminteri nu ar fi ajuns în etapa susținerii examenului de abilitare " însă analiza instanței continuă cu argumente contradictorii.

În acest sens, tot în considerentele Sentinței, prima instanță a reținut următoarele:

, Criticile reclamantului vizând depășirea competențelor legale de către comisia de specialitate numită pentru evaluarea dosarului de abilitare nu pot fi primite, întrucât comisia de specialitate nu a fost numită în condițiile art. 13 din OMEC nr. 5229/2020 și nu a concluzionat faptul că nu ar fi fost întrunite standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, ci a stabilit, motivat, că " din dosarul de abilitare nu rezultă întrunirea condițiilor de abilitare, având în vedere cel puțin următoarele deficiențe în privința standardelor".

Se observă cu claritate că hotărârea recurată conține considerente vădit contradictorii, Curtea reținând inițial că sunt neîntemeiate criticile potrivit cărora comisia de specialitate a CNATDCU a analizat îndeplinirea standardelor minimale, cu depășirea competențelor sale reglementate imperativ de dispozițiile art. 23 din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020, însă ulterior Curtea reține, prin raportare la motivele expuse în cuprinsul referatului sintetic întocmit de aceeași comisie, că propunerea acesteia de neacordare a atestatului de abilitare are la bază "deficiente în privința standardelor".

Pe de altă parte, simpla mențiune din cuprinsul referatului sintetic potrivit căreia acesta a fost emis "cf. art. 24 (3) din OMEC nr. 5229/2020" nu poate conduce în mod automat la concluzia că această comisie de specialitate a respectat limitele prevăzute de lege în ceea ce privește competența sa.

Având în vedere limitele învestirii sale, prima instanță avea îndatorirea să analizeze în mod efectiv conținutul referatului sintetic, iar prin raportare la normele legale incidente și la criticile expuse în cuprinsul acțiunii introductive, să stabilească ea însăși dacă comisia de specialitate a CNATDCU și-a depășit competența legală și a analizat, în mod nepermis, dacă reclamantul îndeplinește standardele minimale, deși acest aspect era deja lămurit de către comisia desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Anexa 1 la OMEC nr. 5229/2020.

Or, din analiza hotărârii recurate rezultă cu claritate că prima instanță nu a motivat, cu respectarea exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și a dreptului la un proces echitabil, respingerea criticilor potrivit cărora comisia desemnată potrivit art. 23 din Anexa 1 a OMEC nr. 5229/2020 și-a depășit competențele legale întrucât a propus neacordarea atestatului de abilitare întrucât nu ar îndeplini standardele minimale.

În considerentele hotărârii recurate, prima instanță a reținut următoarele:

"În plus, comisia de specialitate a respectat procedura reglementată de art. 24, întocmind raportul sintetic de evaluare în urma analizei conținutului tezei de abilitare. Or, analiza acestui conținut nu poate fi efectuată decât prin raportare la criterii reglementate prin norme, altminteri evaluarea comisiei nu ar face posibilă exercitarea controlului aulterior în procedura contestației adminitrative." (pag. 30, par. 3)

Considerentele citate sunt preluate de către prima instanță din cuprinsul întâmpinării formulate de pârâtul Ministerul Educației însă se află într-o contradicție flagrantă cu restul considerentelor.

Respectivele "criterii" pe baza cărora comisia a motivat raportul sintetic fac parte din sfera noțiunii de "standarde minimale" și sunt reglementate în cuprinsul Anexei nr. 24. Comisia de științe juridice - standarde minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare a OMEC nr. 6129/2016.

Astfel, critica de la lit. a) din referatul sintetic ("conferințele declarate nu întrunesc condiția a fi internaționale") se subsumează condiției 2 de la standardul CI din Anexa nr. 24 a OMEC nr. 6129/20165, iar aspectele imputate la lit. b) din referatul sintetic (necalcularea corespunzătoare a punctajului din Fișa de verificare) se subsumează indicatorilor 116,117,127, 110 și 19 din Anexa nr. 24 a OMEC nr. 6129/20166.

Prin urmare, fiind învestită să analizeze legalitatea și temeinicia actului administrativ contestat, prin raportare la criticile formulate, Curtea avea obligația să își expună propriul raționament logico-juridic cu privire la natura juridică a "criteriilor" analizate de către comisia de specialitate desemnată conform art. 23 din Anexa 1 a OMEC nr. 5229/2020 astfel încât să stabilească, într-un final, dacă respectiva comisie și-a depășit sau nu competențele legale.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020:

"Președintele comisiei de specialitate a CNATDCU întocmește referatul sintetic de evaluare, direct în platformă, în termen de maximum 5 zile de la notificare, pe baza referatelor individuale de evaluare ale celor 3 membri ai comisiei de evaluare și cuprinde una dintre următoarele propuneri:

a) acordarea atestatului de abilitare;

b) neacordarea atestatului de abilitare, cu argumentarea rezoluției (s.n.)"

Dintr-o interpretare teleologică și sistematică a art. art. 24 alin. (3) și art. 29 din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea de a oferi candidatului la abilitare posibilitatea cenzurării conținutului referatului sintetic, fără de care controlul administrativ și, ulterior, judecătoresc ar apărea ca iluzoriu. Nu se întrezărește nicio rațiune pentru care legiuitorul să instituie obligativitatea motivării unui act, fără să permită contestarea considerentelor actului respectiv.

În plus, prima instanță ar fi trebuit să dea eficientă principiului actus interpretandus estpotius ut valeat quampereat, întrucât dacă s-ar acredita interpretarea sa s-ar ajunge la situația în care și un referat sintetic ce conține o motivare absurdă să fie considerat "legal" întocmit în lipsa posibilității contestării acesteia.

Totodată, după cum s-a subliniat și în jurisprudența CtEDO referitoare la art. 6 din Convenție, efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale" (Bellet împotriva Franței, 4 decembrie 1995, pct. 36).

Ca atare, prima instanță ar fi trebuit să rețină că motivarea referatului sintetic reprezintă un aspect "privitor la procedură" în sensul art. 29 din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020 și să analizeze dacă referatul sintetic întocmit de comisia de specialitate respectă exigențele impuse motivării actelor administrative.

In primul rând, în considerentele hotărârii recurate, prima instanță a reținut următoarele: "Cât privește criticile formulate pe fondul cauzei Curtea constată că actul administrativ contestat - Decizia Consiliului General al CNATDCU adoptată în ședința din data de 12.05.2021 este motivat, având la bază Referatul sintetic de evaluare privind acordarea atestatului de abilitare conform art. 24 alin. (3) din Ordinul MEC nr. 5229/2020 ".

Așadar, din cuprinsul acestor considerente rezultă că, în opinia Curții, motivele pe baza cărora nu a fost acordat atestatul de abilitare nu se regăsesc în înscrisul constatator al Deciziei adoptate la data de 12.05.2021, ci acestea sunt expuse în cuprinsul raportului sintetic întocmit de comisia de specialitate desemnată în conformitate cu prevederile art. 23 din Anexa nr. 1 a OMEC 5229/2020.

Această concluzie este întemeiată, având în vedere că dintr-o simplă lectură a înscrisului constatator al Deciziei adoptate la data de 12.05.2021 rezultă că acesta nu cuprinde niciun minim motiv, ci doar decizia CNATDCU de a nu se acorda atestatul de abilitare în domeniul Drept.

În acest context, arată că potrivit art. 24 alin. (4) și (5) din Anexa nr. 1 a OMEC 5229/2020: "(4) După finalizarea referatului sintetic de evaluare, platforma notifică membrii panelului pe domeniul fundamental la care este arondată comisia. Membrii panelului au la dispoziție maximum 10 zile de la notificare, pentru a formula, direct în platformă, observații în legătură cu propunerea comisiei de evaluare, inclusiv corespondența între teza de abilitare a candidatului și domeniul de doctorat vizat pentru obținerea atestatului de abilitare. (5) In cazul în care membrii panelului formulează observații, platforma generează un referat suplimentar care cuprinde toate observațiile formulate de către membrii panelului."

Prin urmare, în lipsa altor motive sau observații suplimentare în acest sens, deci a unui referat suplimentar, este lesne de înțeles că motivele pentru care recurentului nu i s-a acordat atestatul de abilitare sunt exclusiv cele expuse în cuprinsul raportului sintetic întocmit de comisia desemnată conform art. 23 din Anexa nr. 1 OMEC 5229/2020.

Așadar, raportul sintetic este parte integrantă a Deciziei adoptate la data de 12.05.2021 și contestată în prezenta cauză, aceasta reprezentând singurul act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv un act administrativ individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, care dă naștere, modifică sau stinge un raport juridic.

Cu toate acestea, contrazicându-și considerentele citate anterior, Curtea a reținut că "toate criticile reclamantului au vizat conținutul Referatului sintetic de evaluare privind acordarea atestatului de abilitare, în opinia sa fiind incorect întocmit, întrucât pe baza evaluării proprii a considerat că întrunește standardele pentru acordarea atestatului de abilitare.

În acest context, solictă a se avea în vedere că potrivit art. 27 alin. (1) din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020:

"În baza deciziei CNATDCU privind acordarea atestatului de abilitare, Secretariatul tehnic al CNATDCU inițiază emiterea ordinului ministrului educației și cercetării privind acordarea atestatului de abilitare ", iar, în conformitate cu art. 28 din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020,"în cazul în care propunerea CNATDCU este de neacordare a atestatului de abilitare, Secretariatul tehnic al CNATDCU comunică B./IOD decizia CNATDCU, referatul sintetic de evaluare și referatul suplimentar, după caz, în termen de 15 zile, cu obligația ca această instituție să comunice candidatului decizia CNATDCU în termen de 5zile."

De altfel, recurentul a arătat că soluția CNATDCU este insuficient motivată deoarece nu sunt prezentate în concret motivele pentru care nu ar fi îndeplinit fiecare criteriu menționat. Ca atare, insuficiența motivării atrage imposibilitatea unei verificări reale și efective a motivelor de neacordare a atestatului de abilitare, fiind de natură să determine nulitatea deciziei atacate.

În considerentele hotărârii recurate, Curtea a reținut că "pe de altă parte criticile reclamantului referitoare la punctarea greșită a diferitelor criterii nu pot fi cenzurate de către instanță, în caz contrar s-ar substitui atribuțiilor comisiilor de specialitate. Cel mult Curtea, în ipoteza constatării încălcării procedurii ar fi putut să trimită reluarea acesteia din etapa analizării comisiei de specialitate, neputând dispune așa cum a solicitat reclamantul, constatarea îndeplinirii condițiilor de acordare a atestatului de abilitare în domeniul Drept și obligarea Ministerului Educației să emită ordinul de acordare a atestatului de abilitare în domeniul Drept în favoarea reclamantului."

Contrar acestor considerente, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1,8 și 18 din Legea nr. 554/2004 din a căror interpretare sistematică rezultă că instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze legalitatea oricărui act administrativ și a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ, la cererea unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin actul administrativ.

Decizia CNATDCU adoptată în ședința din 12.05.2021 și actele care au stat la baza emiterii acesteia și cu care fac parte integrantă din aceasta (deci referatul sintetic al comisiei de specialitate desemnată conform art. 23 din Anexa nr. 1 a OMEC 5229/2020) nu fac parte din categoriile enumerate limitativ de legiuitor în cuprinsul art. 5 din Legea nr. 554/2004, astfel că acestea sunt supuse controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, care are competenta legală de a examina legalitatea acestora.

Mai mult decât atât, analiza pe care instanța de contencios administrativ a fost învestită să o efectueze nu presupune analizarea unor aspecte științifice unui domeniu sau a unor aprecieri de specialitate, ci presupune doar verificarea strict obiectivă a îndeplinirii unor criterii concrete de legalitate, reglementate în cuprinsul Anexei nr. 24 a OMEC nr. 6129/2016.

Or, având în vedere aceste argumente, prima instanță avea obligația să analizeze toate criticile formulate în cuprinsul acțiunii, deci să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, cu respectarea limitelor învestirii sale astfel cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Un prim motiv de nelegalitate valorificat de recurent este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se pot include mai multe neregularități de ordin procedural însă, în măsura în care neregularitatea procedurală alegată de titularul căii de atac se subsumează altui motiv de casare, criticile formulate sunt încadrabile în cazurile care particularizează actul de procedură cu privire la care se susține că a fost nelegal îndeplinit.

De subliniat este faptul că motivul de nelegalitate prev. de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu vizează situația în care instanța a apreciat fondate/nefondate apărări/critici asupra problemelor ce au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii.

Din analiza cererii de recurs se constată că recurentul-reclamant nu aduce argumente care să conducă la reținerea acestui motiv de casare, iar aspectele învederate de către acesta nu se circumscriu criticilor efective de casare a sentinței, motiv pentru care Înalta Curte apreciază faptul că acest motiv de recurs nu este aplicabil în cauză.

Recurentul susține teza încălcării art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta este nemotivată ori cuprinde motive contradictorii.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care cuprinde considerente contradictorii precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar în căile de atac.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele recurentului-reclamant face vorbire despre neanalizarea, de către instanța de fond, a conținutului referatului sintetic și a criticilor potrivit cărora comisia desemnată potrivit art. 23 din Anexa 1 a OMEC nr. 5229/2020 și-a depășit competențele legale întrucât a propus neacordarea atestatului de abilitare întrucât acesta nu ar îndeplini standardele minimale.

Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativității instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, precum și la jurisprudența constantă a Curții Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock și Palade), instanța de recurs constată că abordarea instanței de fond a fost una sistematică, de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei, grupând susținerile părților funcție de finalitatea urmărită, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă necesitatea unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de acestea, reușind însă să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

Înalta Curte arată că motivarea este suficient de concisă pentru a oferi părților certitudinea unei analize reale a cererii, iar eventuala insuficiență a motivării, astfel cum este clamată de către recurent, precum și omisiunea analizării unei realități faptice esențiale, în opinia acesteia, nu pot fi asimilate unei nemotivări astfel cum aceasta susține.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. nu este determinată de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției.

Pe de altă parte, faptul că că reclamantul nu fost în acord cu raționamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o nemotivare.

Situația este însă diferită în ceea ce privește susținerea potrivit căreia motivarea instanței de fond conține considerente contradictorii.

Recurentul a indicat critici din care rezultă cu claritate caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanța de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate).

Astfel, partea recurentă formulează susțineri concrete cu privire la faptul că, deși apreciază inițial că sunt neîntemeiate criticile potrivit cărora comisia de specialitate a CNATDCU a analizat îndeplinirea standardelor minimale, cu depășirea competențelor reglementate imperativ de dispozițiile art. 23 din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020, ulterior instanța de fond revine asupra acestor considerente reținând, prin raportare la motivele expuse în cuprinsul referatului sintetic întocmit de aceeași comisie, că propunerea acesteia de neacordare a atestatului de abilitare are la bază "deficiente în privința standardelor".

În concret, prima instanță a reținut că această comisie care a întocmit referatul sintetic nu a reevaluat standardele minimale, pentru ca mai apoi să rețină că evaluarea a fost efectuată prin raportare la "criterii" care însă fac parte din sfera aceleiași noțiunii de "standarde minimale".

Pe de altă parte, se afirmă de către judecătorul cauzei că, fără o motivare adecvată, nu se poate realiza un control administrativ al referatului sintetic și în același timp că respectivul conținut al referatului sintetic nu poate fi cenzurat deoarece se poate formula doar o contestație privitoare la procedură.

De asemenea, instanța de fond apreciază că singurul act administrativ a cărui anulare se solicită este Decizia Consiliului General al CNATDCU adoptată în ședința din data de 12.05.2021 în privința căreia reclamantul nu a adus critici de nelegalitate dar reține și că motivele pentru care a fost emis actul administrativ contestat nu se regăsesc în conținutul înscrisului constatator al acestuia ci în cuprinsul referatului sintetic.

Or, în prezenta cauză, recurentul a formulat critici și împotriva Deciziei adoptate în ședința din 12.05.2021, arătând că soluția CNATDCU este insuficient motivată, deoarece nu sunt prezentate în concret motivele pentru care nu ar fi îndeplinit fiecare criteriu menționat.

În acest caz, criticile formulate împotriva motivelor expuse în cuprinsul referatului sintetic sunt practic critici formulate împotriva Deciziei înseși.

Raționamentul instanței de fond apare, sub aceste aspecte, ca fiind într-adevăr unul divergent, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind incident, din această perspectivă.

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant este fondat și din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situației de fapt se reține că limitele învestirii instanței, așa cum au fost stabilite la fond, vizează următoarele:

Reclamantul conf. univ. dr. A. a declanșat procedura de abilitare în domeniul Drept în luna februarie a anului 2020, Comisia de abilitare fiind stabilită și aprobată de CNATDCU în luna martie 2020.

În luna iunie 2020 a susținut teza de abilitare la B. Universitatea C. din București iar în luna iulie 2020 a depus dosarul de abilitare în format electronic și fizic la CNATDCU.

În data de 3 iunie 2021 a fost informat de B. Universitatea "C." din București despre adresa CNATDCU nr. x/25.05.2021 prin care i s-a comunicat Referatul sintetic de evaluare din data de 15.04.2021, prin care s-a propus să nu se acorde atestatul de abilitare și Decizia Consiliului general al CNATDCU din data de 12.05.2021, de neacordare a atestatului de abilitare.

Astfel, prin referatul sintetic de evaluare privind acordarea atestatului de abilitare, conform art. 24 (3) din OMEC nr. 5229/2020, Comisia de Științe Juridice

a analizat dosarul și teza de abilitare cu titlul "Dreptul penal european și influența acestuia asupra dreptului penal național" și, în raport cu reglementările legale în vigoare, a propus să nu se acorde reclamantului atestatul de abilitare în domeniul Drept.

S-a menționat faptul că, din dosarul de abilitare nu rezultă întrunirea condițiilor de abilitare, având în vedere cel puțin următoarele deficiențe înprivința standardelor:

a) Conferințele declarate nu întrunesc condiția de a fi internaționale. Organizatorul (Asociația română de drept penal) și publicația sunt naționale. Participarea la ediția din 2009 s-a concretizat în publicarea în D. nr. 4/2012, dar materialul publicat nu a fost comunicat la conferința unei asociații internaționale de specialitate si nu există în revistă o secțiune specială dedicată lucrărilor conferinței. în ceea ce privește participarea la conferințele E.: fie nu rezultă din Fișa de verificare că au fost publicate, fie au fost publicate la F., ediția din anul 2012). Conferința a fost organizată de Universitatea "C." din București, G. din Madrid și H. din Madrid. Organizatorii conferinței sunt instituții de învățământ superior din țară și din străinătate, care nupotfi calificate drept societăți științifice în specializarea candidatului. Acesta nu furnizează informații referitoare la publicarea celor două comunicări științifice. Conferința I. (30-31 octombrie 2015) a fost organizată sub egida Academiei Române, Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu", iar comunicarea științifică a fost publicată în revista "Dreptul". Organizatorii conferinței sunt entități care nu au calitatea de societăți științifice internaționale din domeniul dreptului penal, iar lucrarea a fost publicată într-un periodic cu caracter generalist.

b) în privința Fișei de verificare, parte din punctaj nu a fost calculat corect sau nu a fost explicat. De exemplu, unele dintre conferințele la care candidatul declară că a participat ca vorbitor, moderator sau organizator nu sunt conferințe științifice, ci evenimente profesionale. Astfel, candidatul a declarat 16 puncte pentru 16 conferințe la care a fost organizator, în condițiile în care doar 7 dintre acestea întrunesc condițiile. Candidatul a calculat eronat zeci de puncte pentru participări în calitate de keynote speaker, aparent neavând decât calitatea de keynote speaker. Astfel, din cele peste 80 de puncte declarate în Fișa de verificare se confirmă mai puțin de 20. Fișa de verificare nu indică nici comisiile de susținere doctorat în care candidatul declară că a participat. Parte din punctajul declarat privind citările lucrărilor candidatului privește publicații care nu întrunesc condiția de a aparține cel puțin listei B de publicații autorizate în domeniul juridic sau reprezintă teze de doctorat. Un alt element deficitar apare în raport cu indicatorul I10: candidatul punctează, în mod eronat, citări în teze de doctorat (Fișa de îndeplinire a standardelor minimale, I10, pct. 1,3,4). Acest indicator se referă exclusiv la citări în cărți, capitole din cărți sau volume, publicate la edituri naționale sau internaționale/articole în reviste străine de prestigiu în domeniul științelor juridice. Or, tezele de doctorat nu pot fi încadrate la niciunul dintre acești itemi, chiar dacă au fost publicate, în text integral, pe site-ul universităților la care au fost susținute".

În data de 14 iunie 2021, reclamantul a formulat contestație prin care a solicitat reanalizarea dosarului de abilitare, infirmarea rezoluției de neacordare a atestatului de abilitare în domeniul Drept și propunerea prin rezoluție să se acorde atestatul de abilitare în domeniul Drept, în conformitate cu prevederile art. 30 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 5229/2020, contestație pe care a înaintat-o Ministerului Educației.

În concret, potrivit Anexei nr. 1 la OMEC nr. 5229/2020, etapele ce trebuie parcurse în vederea abilitării sunt:

(1) depunerea dosarului de către candidat în format electronic;

(2) verificarea standardelor minimale și validarea lor de către o comisie de specialitate CNATDCU;

(3) susținerea tezei de abilitare la B.;

(4) analizarea tezei de abilitare de către altă comisie de specialitate CNATDCU și propunerea acordării sau neacordării atestatului de abilitare.

În speță, recurentul a parcurs cu succes primele 3 etape ale validării, inclusiv aceea a evaluării standardelor minimale, atribut al comisiei prevăzute la art. 13 din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020.

Asupra îndeplinirii acestor standarde s-a pronunțat inclusiv instanța de fond, aceasta din urmă reținând:

, Este de necontestat faptul că reclamantul ... a îndeplinit standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a)..,,

De subliniat este faptul că aceste considerente au intrat în puterea de lucru judecat, ele nefiind contestate de vreuna dintre părți pe calea recursului.

Problema de drept ce se impune a fi lămurită este legată de limitele competențelor legale ale comisiei desemnate potrivit art. 23 din Anexa 1 a OMEC nr. 5229/2020.

Contrar susținerilor instanței de fond, Înalta Curte constată că, atâta timp cât această comisie și-a bazat propunerea de neacordare a atestatului de abilitare pe considerente legate de "deficiente în privința standardelor" concluzia ce se impune cu evidență este aceea că ea a (re)analizat, în mod nepermis, îndeplinirea, de către reclamant, a standardelor minimale, deși acest moment era deja depășit, urmare a verificărilor întreprinse de către comisia desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Anexa 1 la OMEC nr. 5229/2020, astfel că referatul sintetic nu ar fi trebuit să conțină o nouă evaluare a standardelor minimale, cum în fapt s-a realizat.

Deși s-a reținut, prin hotărârea recurată, că această comisie, desemnată potrivit art. 23 din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020, a analizat teza de abilitare prin prisma unor criterii reglementate de norme, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile cuprinse în Anexa nr. 24 Comisia de științe juridice - standarde minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare a OMEC nr. 6129/2016, natura juridică a respectivelor criterii impunând încadrarea lor tot în categoria "standardelor minimale", deja validate în etapele anterioare ale procedurii.

Astfel, corect sesizează recurentul că se subsumează condiției 2 de la standardul C1 din Anexa nr. 24 a OMEC nr. 6129/2016 (comunicări internaționale într-o limbă străină de largă circulație internațională, susținute la congrese/conferințe) critica de la lit. a) din referatul sintetic ("conferințele declarate nu întrunesc condiția a fi internaționale") iar aspectele imputate la lit. b) din referatul sintetic (necalcularea corespunzătoare a punctajului din Fișa de verificare) se subsumează indicatorilor 116 (organizator de conferințe naționale),117 (participare la conferințe naționale în calitate de Keymote speaker, speaker moderator),127 (referat de specialitate în comisiile pentru susținerea publică a tezelor de doctorat), 110 (citări ale publicațiilor candidatului în cărți.. publicate la edituri de prestigiu internațional respectiv articole în reviste străine de prestigiu) și 19 (citări ale publicațiilor candidatului în cărți publicate la edituri românești cu prestigiu recunoscut ..) din Anexa nr. 24 a OMEC nr. 6129/2016.

Reținând faptul că standardele minimale au fost îndeplinite de către recurent, că acestea nu mai pot fi analizate de comisia numită în condițiile art. 23 din Anexa nr. 1 a OMEC nr. 5229/2020, că teza de abilitare a fost susținută, dată fiind constatarea încălcării procedurii în cadrul demersului întreprins de recurentul reclamant, Înalta Curte constată că se impune reluarea acesteia din etapa analizării comisiei de specialitate a CNATDCU, cu luarea în considerare exclusiv a atribuțiilor acestei comisii și a considerentelor cuprinse în prezenta hotărâre.

Nu se poate dispune de către instanță, în mod direct, așa cum a solicitat reclamantul, constatarea îndeplinirii condițiilor de acordare a atestatului de abilitare în domeniul Drept, interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 1, 8 și 18 din L. nr. 554/2004 neconducând la o asemenea concluzie.

Legea permite controlul de legalitate al actelor și operațiunilor administrative contestate dar nu și substituirea în atribuțiile specifice unui organ administrativ de specialitate respectiv statuarea asupra dreptului recurentului de a obține atestatul de abilitare, în lipsa unei decizii adoptate de CNADTCU în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 737 din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Anulează Decizia Consiliului general CNATDCU, adoptată în data de 12 mai 2021, în ceea ce privește neacordarea către reclamant a atestatului de abilitare în domeniul Drept, comunicată prin Adresa nr. x/25.05.2021, primită și înregistrată la B. "C." din București sub nr. x/02.06.2021 și obligă pârâtul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare să reanalizeze situația reclamantului, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 737 din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Anulează Decizia Consiliului general CNATDCU, adoptată în data de 12 mai 2021, în ceea ce privește neacordarea către reclamant a atestatului de abilitare în domeniul Drept, comunicată prin Adresa nr. x/25.05.2021, primită și înregistrată la B. "C." din București sub nr. x/02.06.2021 și obligă pârâtul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare să reanalizeze situația reclamantului, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 iunie 2023.