ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare:

- anularea în parte a Deciziei CNATDCU adoptată de consiliul general în data de 16.12.2020 ca parte a Anexei nr. 20 la adresa MEC-DGIU nr. x din 23.12.2020, comunicată pe e-mail în data de 06.01.2021 de către Universitatea de Vest din Timișoara (UVT) - Instituția Organizatoare de Studii Universitare Doctorale (IOSUD), precum și a deciziei din calea de atac a contestației (în cazul în care se soluționează anterior pronunțării în prezenta cauză). Prin această decizie nu i-a fost acordat reclamantului atestatul de abilitare în domeniul doctoral "drept comercial".

- constatarea îndeplinirii condițiilor de acordare a atestatului de abilitare

- obligarea pârâtului MEC la emiterea ordinului de acordare a acestui atestat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1043 din 30 iunie 2021, a admis cererea formulată de reclamant, a anulat în parte Decizia CNATDCU din 16.12.2020 în privința reclamantului și a obligat pârâtul Ministerul Educației să emită ordinul de acordare a atestatului de abilitare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul pârât Ministerul Educației, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare respingerea acțiunii, arătând în esență următoarele

În fapt prin sentința civilă nr. 1043/2021 instanța a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus anularea în parte a Deciziei CNATDCU din 16.12.2020 în privința reclamantului și a obligat pârâtul Ministerul Educației la emiterea ordinului de acordare a atestatului de abilitare.

O primă critică adusă deciziei instanței de fond este aceea că, a pronunțat o soluție cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, depășind atribuțiile puterii judecătorești fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin soluția pronunțată, instanța se subrogă comisiilor de specialitate CNATDCU, CNATDCU și obligă Ministerul Educației la emiterea unui act administrativ în alte condiții decât cele reglementate de legiuitor. Instanța anulează practic etapa procedurală referitoare la activitatea și rolul specialiștilor CNATDCU, care au atribuții exclusive în aprecierea criteriilor științifice, obligatorii a fi îndeplinite pentru acordarea unor titluri. Totodată instanța de fond se subrogă CNATDCU, echivalând hotărârea judecătorească cu decizia CNATDCU.

Potrivit prevederilor art. 166 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare "(1) Pot fi conducători de doctorat persoanele care au obținut dreptul de conducere de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, precum și persoanele care au obținut atestatul de abilitare, având cel puțin funcția de lector/șef de lucrări, respectiv de cercetător științific gradul III.

(2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului, educației, naționale și cercetării științifice, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele și procedurile elaborate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel internațional, propuse de CNATDCU și aprobate prin ordin al ministrului educației naționale și cercetării științifice. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obținerea atestatului de abilitare nu depind de funcția didactică sau de gradul profesional".

Conform prevederilor art. 300 din Legea nr. 1/2011 abilitarea constă în:

a) redactarea unei teze de abilitare;

b) susținerea publică a tezei de abilitare în fața unei comisii de specialitate numite de CNATDCU și formată din cel puțin 3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în țară sau în străinătate;

c) admiterea tezei de abilitare în urma susținerii publice;

d) obținerea atestatului de abilitare.

Evaluarea dosarului de abilitare de către CNATDCU și acordarea/neacordarea atestatului de abilitare este descrisă la art. 23-29 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare aprobată prin OMEC nr. 5229/2020.

Conform prevederilor art. 24 fiecare membru al comisiei întocmește, un referat individual de evaluare care cuprinde acordul/dezacordul privind acordarea atestatului de abilitare și motivarea, după caz. Președintele comisiei de specialitate a CNATDCU întocmește referatul sintetic de evaluare, pe baza referatelor individuale de evaluare ale celor 3 membri ai comisiei de evaluare și cuprinde una dintre următoarele propuneri:

a) acordarea atestatului de abilitare;

b) neacordarea atestatului de abilitare, cu argumentarea rezoluției.

Membrii Consiliului general analizează și validează/invalidează, pentru fiecare dosar de abilitare, propunerea comisiei de evaluare privind acordarea/neacordarea atestatului de abilitare. După adoptarea în condițiile descrise la art. 25-26 Decizia consiliului general privind acordarea/neacordarea atestatului de abilitare este încărcată în platformă. Potrivit art. 28 în cazul în care propunerea CNATDCU este de neacordare a atestatului de abilitare, Secretariatul tehnic al CNATDCU comunică IOSUD/IOD decizia CNATDCU, referatul sintetic de evaluare și referatul suplimentar, în vederea comunicării acestei decizii candidatului.

Conform prevederilor art. 29 candidatul are la dispoziție 30 de zile de la data comunicării pentru formularea unei contestații privitoare la procedură. După înregistrarea contestației în condițiile descrise la art. 30 se constituie comisia de analiză a contestației care procedează la analiza contestației. Fiecare membru analizează individual contestația și întocmește un referat. În baza acestora președintele panelului întocmește referatul sintetic de analiză a contestației. Membrii consiliului general analizează și validează, propunerea comisiei de contestație.

După asumare prin semnătură a Decizia CNATDCU cu privire la soluționarea contestației de către președintele consiliului general, acesta este încărcată în platformă, fiind notificat Secretariatul tehnic al CNATDCU care comunică candidatului și IOSUD/IOD decizia CNATDCU, în termen de 5 zile de la notificare.

Înaintarea deciziei CNATDCU cu propunerea de acordare/neacordare a atestatului de abilitare în vederea emiterii ordinului de ministru.

Emiterea ordinului privind acordarea/neacordarea atestatului de abilitare este etapa finală în procedura de acordare a atestatului de abilitare.

Din interpretarea normelor legale mai sus invocate rezultă faptul că:

- doar CNATDCU poate să propună acordarea atestatului de abilitare,

- atribuțiile privind verificarea respectării criteriilor minimale pentru acordarea atestatului de abilitare sunt stabilite de legiuitor exclusiv pentru comisiilor de specialitate CNATDCU și nu ministerului sau instanței de judecată,

- etapele administrative la nivel CNATDCU sunt etape obligatorii fără de care nu se poate proceda la emiterea ordinului de ministru.

Pe de altă parte, în situația în care se constată încălcarea unor aspecte referitoare la procedura de emitere a deciziei CNATDCU, (insuficiența motivării așa cum reține instanța în prezenta speță), instanța poate să dispună anularea actului administrativ cu consecința reluării procedurii viciate însă nu poate aprecia, în locul specialiștilor, îndeplinirea criteriilor științifice și obliga pe cale de consecință ministerul la emiterea actului administrativ cu ocolirea/încălcarea procedurii, aflată în vigoare și aplicabilă inclusiv reclamantului.

Instanța prin soluția pronunțată creează practic alte norme, erijându-se astfel în CNATDCU.

Tot cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța apreciază la pagina 20 din decizie, că reclamantul îndeplinește criteriile prevăzute la performanță fond Criteriul C1, sau la criteriul C6 (indicatorii 112-128), și menționează că a analizat fișa actulizată a standardelor minimale, în raport de documentele transmise de UVT -IOSUD la data de 16.04.2020. Ori, așa cum a indicat și în apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, acestea trebuiau a fi apreciate doar de către comisia de soluționare a contestație, alcătuită din specialiști CNATDCU din domeniul vizat. Practica judecătorească subliniază că aceste critici pot fi analizate doar de către comisiile de specialitate.

O altă critică adusă soluției instanței este că, aceasta realizează o interpretare greșită a normelor de drept material aplicabile fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În mod eronat instanța de fond respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată făcând aplicarea greșită a normelor art. 1 din Legea nr. 544/2004, precum și a art. 166 din Legea educației naționale.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."

Ori, în speță nu punem în discuție dreptul reclamantului de a obține atestatul de abilitare, însă recunoașterea acelui drept se poate face doar în cadru legal stabilit de legiuitor. Instanța nu poate dispune eliminarea unor etape obligatorii din cadrul procedurii administrative anterioare emiterii ordinului și nu se poate subroga comisiilor de specialitate CNATDCU.

Așa cum am indicat mai sus, potrivit art. 166 Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului educației, naționale și cercetării științifice, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele și procedurile elaborate de Ministerul Educației.

De altfel, chiar instanța admite în considerentele deciziei faptul că, doar CNATDCU poate să propună acordarea atestatului de abilitare (pag. 14 ultimul paragraf din considerente), însă face o interpretare eronată a acestor prevederi. Totodată la pag. 21 penultimul paragraf se menționează că, "comisia de specialitate a CNATDCU analizează dosarul de abilitare și . . . . . . . . . .are competenta de a analiza acesta propunere si motivarea ei, si poate da o soluție diferită cu privire la teza de abilitare."

În acest context, solicită instanței de recurs să rețină nelegalitatea hotărârii pronunțate prin faptul că deși instanța de fond susține faptul că nu se subrogă atribuțiilor CNATDCU, ci face doar o verificare a actelor și a operațiunilor administrative, aceasta anulează prin soluția pronunțată competențele CNATDCU și obligă ME la emiterea unui ordin cu nerespectarea procedurilor legale.

În ceea ce privește dispoziția de anulare a deciziei CNATDCU instanța de fond apreciază în mod greșit faptul că, este insuficient motivată.

Nu este indicată nicio prevedere legală care a fost încălcată la emiterea hotărârii în ceea ce privește întinderea motivării. În doctrina de specialitate se indică că, amploarea motivării depinde de natura actului adoptat acesta se impune a fi adecvată actului emis și să prezinte într-o manieră clara algoritmul urmat, condiții pe care decizia atacată consideră că le-a îndeplinit. Nu există reglementări privind motivarea exhaustivă a deciziei, respectiv ce presupune aceasta. Astfel, așa cum a arătat și în întâmpinarea formulată pe fondul cauzei, decizia este suficient motivată prin indicarea în concret a criteriilor nerespectate.

Observațiile instanței referitoare la faptul că, o serie de documente nu au fost luate în analiza deși ele au fost transmise electronic membrilor comisie de abilitare la data de 9 aprilie 2019, sunt de asemenea eronate.

Completarea criteriului cerut de comisia de abilitare se referea la prezentarea unor documente justificative existente la data depunerii fișei și a susținerii tezei și nu la producerea și la prezentarea unor documente noi inexistente la data verificării tezei. Dacă s-ar accepta teza contrară ar însemna că, și la data formulării recursului, dosarul de abilitare ar putea fi completat cu documente noi.

Pe cale de consecință, solicită instanței de recurs să constate că prin soluția pronunțată instanța de fond încalcă normele de drept material aplicabile și obligă la emiterea unui act administrativ cu nerespectarea unor etape care privesc activitatea unor organisme cu competență exclusivă.

În motivarea hotărârii, instanța are în vedere motive contradictorii, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 6. C. proc. civ.

Instanța de fond, deși recunoaște rolul exclusiv al CNATDCU în propunerea de emitere a ordinului de acordare a atestatului de abilitare și de evaluare a dosarului de abilitare, în dispozitivul hotărârii anulează decizia CNATDCU, care la momentul pronunțării nu avea un caracter final, și obligă ministerul să emită ordinul fără implicarea comisiei de specialitate.

În acest sens indică mențiunile de la pagina 14 unde se reține că, " este adevărat că doar CNATDCU poate să propună acordarea atestatului de abilitare", sau cele de la pag. 21 penultimul paragraf unde se menționează că, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ." comisia de specialitate a CNATDCU analizează dosarul de abilitare și . . . . . . . . . .are competența de a analiza această propunere și motivarea ei, și poate da o soluție diferită cu privire la teza de abilitare."

În contradicție cu această motivare instanța de fond în lipsa unei decizii a CNATDCU pronunță o soluție fără bază legală.

În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției inadmisibilității cererii, iar pe fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Legal citat, intimatul reclamant A. a formulat întâmpinare la dosar, prin care a solilcitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat că, este adevărat că CNATDCU este cel care emite deciziile de acordare sau neacordare a atestatului de abilitare, dar CNATDCU este un organ al administrației publice centrale de specialitate, cu capacitate procesuală, înființat prin Legea educației nr. 1/2011.

CNATDCU emite decizii care sunt acte administrative premergătoare, iar ordinul de acordare a atestatului de abilitate este emis de către ministrul educației, astfel că sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, conform căruia "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolujionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Faptul că, procedura plângerii prealabile este reglementată printr-un act administrativ, ca normă specială, nu exclude competența instanței, sesizată după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554, ci și a termenelor prevăzute la art. 30 alin. (9) din Metodologia privind organizarea si desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5229/2020.

Mai exact, comisia de contestație constituită la nivelul CNATDCU nu a soluționat nici până astăzi contestația intimatului, la mai bine de ... 9 luni de la formulare.

Nesoluționarea plângerii prealabile în termenul legal dă dreptul petentului de a se adresa instanței de contencios administrativ, ceea ce intimatul a făcut.

În pofida susținerilor contrare ale recurentului MEC, instanța de judecată nu uzurpă și nu se subrogă în drepturile emitentului și actului emis nelegal și care, ulterior, refuză să soluționeze plângerea prealabilă, ci își exercită propriile atribuții, de control judiciar. Pentru acest lucru, instanța de contencios administrativ poate verifica, poate analiza conținutul atacatei Decizii CNATDCU din 16.12.2020, întrucât, pe baza motivației respingerii de către acest organ al administrației publice, își poate forma propria opinie despre actul administrativ anulabil, respectiv despre actul administrativ solicitat a fi emis. În lipsa posibilității de a putea analiza și verifica criteriile legale de acordare a atestatului de abilitare (OMEC nr. 6129/2016), instanța nu ar avea, evident, cum să își formeze opinia cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ.

Toate actele CNATDCU din procedura de validare conțin descrieri vagi, chiar în raport cu neclarele și subiectivele standarde minimale.

Intimatul a probat că, nu există o majoritate a criteriilor pe care să nu o îndeplinească, astfel că natura vagă a formulărilor raportorilor comisiei de științe juridice are exact rolul de a acoperi inexistența unor motive obiective de neacordare a atestatului de abilitare.

Așadar, în mod corect prima instanță a considerat motivația CNATDCU insuficientă în a justifica decizia de respingere a emiterii atestatului de abilitare.

Dacă instanța de contencios administrativ nu ar putea obliga MEC să emită ordinul de acordare a atestatului de abilitare, ar însemna ca Legea 554/2004 să nu se aplice actelor administrative din domeniul educației, or legea în cauză exceptează de la aplicare doar actele enumerate la art. 5, și anume: (i) actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; (ii) actele de comandament cu caracter militar; (iii) actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Nu există vreo altă lege organică de reglementare a desființării deciziilor CNATDCU (Legea educației nr. 1/2011 nu reglementează o astfel de procedură), iar Regulamentul CNATDCU nu e o lege, ci tot un act administrativ (normativ), care reglementează doar procedura administrativă prealabilă, nu o procedură judiciară.

CNATDCU este unicul organ al administrației publice de specialitate care emite decizii de acordare sau neacordare a atestatului de abilitare raportat la alte organe ale administrației publice. În sensul că nu mai există un alt organ al administrației care să emită decizii de acordare sau de neacordare a atestatului de abilitare. Acesta este înțelesul aserțiunii din sentința civilă atacată prin prezentul recurs, pe care recurentul o critică și o vede contradictorie.

Nu că actele acestuia nu ar fi supuse controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ. Sau că justiția ar putea doar să întoarcă actul administrativ atacat la emitent, pentru reeavaluare. A accepta o interpretare precum cea a MEC ar însemna o denegare de dreptate, o interzicere a liberului acces la justiție prevăzut la art. 21 din Constituția României, permițându-i organului administrativ o încălcare a legii perpetuă și niciodată sancționabilă efectiv. Prin invocarea acestei apărări, recurentul MEC recunoaște că CNATDCU este parte a puterii executive, deci organ al administrației publice de specialitate.

În mod corect instanța de fond a constatat că, o serie de documente trimise de către intimat, electronic, la data de 9 aprilie 2019 au fost ignorate de comisia de abilitare din cadrul CNATDCU (și, mai departe, de către comisia de validare). Data 9 aprilie se afla în interiorul termenului de 3 luni acordat intimatului de către comisia de abilitare constituită. Câtă vreme comisia de abilitare sau UVT-IOSDUD, în loc să-i restituie dosarul pentru completare, a decis să îi acorde un termen pentru a-1 completa după susținerea examenului (tezei) de abilitare, intimatul s-a conformat. Iar CNATDCU a ținut cont de o parte din documentele transmise în interiorul acestui termen, ignorându-le pe altele.

Nu poate MEC - în subordinea căruia CNATDCU funcționează - să afirme acum că, CNATDCU a procedat incorect, deoarece invocă o (eventuală) turpitudine proprie.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 și urm. C. proc. civ. .

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - când instanța a depășit atribuțiile judecătorești; art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește criticile referitoare la faptul că, prima instanță ar fi a depășit atribuțiile judecătorești - art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curtea reține că, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar criticilor recurentului, care a susținut că, prin soluția pronunțată, instanța de fond s-a subrogat comisiilor de specialitate CNATDCU, obligând Ministerul Educației la emiterea unui act administrativ, instanța de control judiciar, constată că, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, posibilitatea formulării unei acțiuni împotriva conținutului Deciziei CNATDCU, cât și competența instanței de contencios administrativ de a se pronunța asupra unei astfel de acțiuni, fiind garantate de prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv, prevederile art. 1, 8, 18 din lege.

A considera altfel - a aprecia că, în cadrul căii de atac exercitate împotriva deciziei Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, instanța nu poate face o atare apreciere, și că nu este abilitată a verifica conținutul juridic, înseamnă a statua implicit că de fapt, nu există o cale de atac efectivă împotriva deciziei Consiliului, ceea ce ar fi contrar reglementărilor legale care permit acest drept, și ar echivala cu îngrădirea dreptului constituțional de acces la justiție.

Faptul că, procedura plângerii prealabile este reglementată printr-un act administrativ, ca normă specială, nu duce la excluderea competenței instanței de judecată, sesizată după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a termenelor prevăzute la art. 30 alin. (9) din Metodologia privind organizarea si desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5229/2020.

Nesoluționarea plângerii prealabile în termenul legal dă dreptul intimatului reclamant de a se adresa instanței de contencios administrativ.

Contrar susținerilor recurentului MEC, instanța de judecată nu se subrogă în drepturile emitentului actului administrativ, emitent care, ulterior, refuză să soluționeze plângerea prealabilă, ci își exercită atribuția de control judiciar.

Așa fiind, în mod judicios, prima instanță a analizat Decizia CNATDCU din 16.12.2020 și a luat în considerare conținutul raportului de evaluare al comisiei de abilitare constituite la nivelul școlii doctorale, compus din 3 membri, specialiști cu renume în domeniul de doctorat vizat de candidat, care dețin calitatea de conducător de doctorat, membri care au fost numiți de CNADTCU.

Referitor la critica din recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că este neîntemeiată, astfel că o va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susținerilor recurentului pârât, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Recurentul a susținut că, "instanța de fond, deși recunoaște rolul exclusiv al CNATDCU în propunerea de emitere a ordinului de acordare a atestatului de abilitare și de evaluare a dosarului de abilitare, în dispozitivul hotărârii anulează decizia CNATDCU, care la momentul pronunțării nu avea un caracter final, și obligă ministerul să emită ordinul fără implicarea comisiei de specialitate". Aceste susțineri sunt neîntemeiate, avându-se în vedere faptul că, recurentul a acordat anumitor pasaje ale sentinței recurate, un înțeles pe care instanța de judecată nu l-a urmărit. Astfel, faptul că, CNATDCU este organul administrativ, care are ca atribuție propunerea de acordare/neacordare a atestatului de abilitare înseamnă doar excluderea altor autorități ale administrației publice din această procedură, iar nu excluderea instanței de judecată de la controlul de legalitate reglementat și garantat de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Totodată, Înalta Curte constată că, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentului pârât, cât și pe cele ale intimatului, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acesteia, conform art. 425 alin. 1lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței atacate și a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că, sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză, respectiv, cele ale Legii nr. 1/2011, cele ale OMEC nr. 5229/2020, OMEC nr. 3121/2015.

Recurentul a susținut în esență că, "în mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată făcând aplicarea greșită a normelor art. 1 din Legea nr. 544/2004, precum și a art. 166 din Legea educației naționale".

Înalta Curte reține că, sunt neîntemeiate aceste critici, urmând a fi respinse, avându-se în vedere atât considerentele reținute în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cât și faptul că, prevederile art. 166 din Legea nr. 1/2011 conferă CNATDCU atributul de a propune acordarea atestatului de abilitare, însă acest aspect nu conduce la excluderea dreptului unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin actul administrativ de a se adresa conform art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004 instanței de contencios administrativ competentă să analizeze legalitatea actului administrativ și a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii.

Recurentul a mai susținut că, instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că, Decizia CNATDCU din 16.12.2020 este insuficient motivată și că, sunt eronate observațiile instanței referitoare la faptul că, o serie de documente nu au fost luate în analiza deși ele au fost transmise electronic membrilor comisie de abilitare la data de 9 aprilie 2019.

Înalta Curte reține că, aceste susțineri invocate prin cererea de recurs nu cuprind critici apte a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reține că, legiuitorul, reglementând calea de atac a recursului, a prevăzut, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente, examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Astfel, Înalta Curte va respinge și criticile recurentului întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței nr. 1043 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.