ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6032/2021

Ședința publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul dr. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale (MEN) și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din 11.05.2018 de neacordare a atestatului de abilitare în domeniul Farmacie; obligarea CNATDCU să emită propunerea de acordare a atestatului de abilitare; obligarea MEN să emită ordinul de acordare a atestatul de abilitare; obligarea MEN la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON; cu cheltuieli de judecată.

1.2 Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 96 din 21 octombrie 2019, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4 Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Prin decizia nr. 6866 din 16 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 96 din 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 6866 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare.

2.1 Motivele contestației în anulare

Prin cererea formulată s-a solicitat de către contestator anularea deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe.

În contextul enunțării motivelor de recurs, a apreciat că instanța nu a analizat toate motivele de recurs invocate, a omis să cerceteze un motiv esențial al recursului, alte motive nu au fost cercetate efectiv, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, hotărârea încalcând dreptul reclamantului la un proces echitabil, stipulat de art. 6 CEDO.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, contestatorul a susținut că instanta de recurs nu a verificat utilizarea diferita a criteriilor de apreciere, sub aspectul motivului invocat - dublu standard aplicat reclamantului. Astfel, instanta de recurs a analizat doar dacă brevetele de invenție se echivalează sau nu, pe baza criteriilor naționale, limitându-se la Ordinul 6560/2012, anexa 2.1. pct. 2.2.; fără a verifica dacă în cadrul procedurilor de abilitare la nivelul universitătii și la nivel de CNATDCU au fost utilizate și alte criterii internationale sau proprii, ale universității, conform art. 5 anexa la Ordinul 3121/2015, Regulamentului UMFTGM-REG77, art. 3 lit. a) și b) (conditii speciale), respectiv dacă a existat această practica atat la nivel de universitate cât si la nivel de CNATDCU; sau dacă au existat persoane cărora li s-a acordat abilitarea pe baza echivalării brevetului de inventie.

Curte de Apel a respins aceaste critici pe motiv că nu există dovezi, în condițiile în care în cadrul recursului a fost detaliat motivul și a fost depusă dovada practicii discrimatorii. (anexe 1-5 la Note de sedinta).

Aplicarea dublului standard de insisi Comisia de specialitate din cadrul CNATDCU rezultă și din faptul că, raportat la prevederile Ordinului nr. 3121/2015, Comisia de specialilate din cadrul CNATDCU este cea care numește Comisiile de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare (art. 8 Ordin 3121/2015) după ce IOSUD verifică îndeplinirea standardelor minimale (art. 10), dosarul este inca o dată analizat de comisia de specialitate numită de CNATDCU, după care se procedează la susținerea tezei de abilitare și se întocmește raportul. Comisia de specialitate este numită pentru fiecare candidat în parte, pentru fiecare dosar de abilitare în parte, după ce au fost verificate standardele minimale.

În opinia sa, instanta nu a observat si nu a analizat faptul că există un singur Raport al Comisiei de specialitate, Raportul din 11 iulie 2017, care a constatat indeplinirea criteriilor pentru acordarea atestatului de abilitare (anexa 04), intocmit după susținerea tezei de abilitare, care nu a fost retras, nu a fost contestat de CNATDCU; CNATDCU a aprobat Comisia de specialitate pentru evaluarea (tezei de abilitare, propusi de CSUD din cadrul IOSUD - UNF (anexa 03, adresa nr. x/20.06.2017, nr. inregistrare UMF 6096/21.06.2017) după verificarca indeplinirii standardelor mininiale; Comisiile CNATDCU, altele decat cea de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare, critica doar existența documentelor enumerate la art. 7 din Ordin 3121/2015 și a raportului comisiei de specialitate pentru "evaluarea lezei de abilitare; in spetă, comisia de farmacie și-a depășit competenta (motiv invocat, dar neanalizat); concluziile Comisie de farmacie CNATDCU, în baza cărora s-a emis decizia Consiliului General CNATDCU din 11.05.2018, se întemeiază pe documente anonime (anexa 12) și Puncte de vedere emise de IOSUD UMF, fără consultarea Comisiei de specialitate pentru abilitarea la un an după întocmirea Raportului de către Comisia de specialitate, fără ca această procedură - puncte de vedere - să fie prevăzută în Ordinul 312/2015, fără a ține cont de actele depuse, (Fișa de verificare, Raportul Comisiei de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare), așa cum prevede art. 14 din Ordinul 312/2015 (motiv invocat, dar neanalizat).

În fine, a susținut contestatorul că un alt motiv de recurs neanalizat de instanță este cel susținut cu jurisprudență relevantă ÎCCJ (reținut doar parțial în hotărâre), respectiv că cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la emiterea propunerii de acordare a atestatului de abilitare și a ordinului de acordare a atestatului de abilitare este întemeiată, fiind justificată obligarea autorității emitente la emiterea unui nou act administrativ în acord cu dispozițiile legale, dacă actul administrativ atacat în instanță se dovedește a fi nelegal, fără a fi încălcată și competența CNATDCU.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

2.2 Apărările intimatei

În acest stadiul procesual nu s-a formulat întâmpinare.

2.3 Procedura de soluționare a contestației în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția din data de 11 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 21 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când judecata a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind redeschisă la data de 2 decembrie 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge ca nefondată, pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, strict formal, prezenta contestație în anulare nu este inadmisibilă, întrucât motivele invocate sunt prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

În concret însă, prin motivele invocate, se reiau criticile formulate în calea de atac a recursului, demersul judiciar fiind construit ca o rejudecare a unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe care contestatorul și-a întemeiat calea de atac, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...).

Reține Înalta Curte că necercetarea unui caz de casare nu se confundă cu analiza pe care o face instanța de recurs cu privire la apărările părților, și, în egală măsură, nici cu modalitatea în care aceasta evaluează probatoriul administrat în cauză, aceste aspecte neîncadrându-se în teza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., excedând cazul de contestație în anulare invocat, urmărindu-se doar reformarea deciziei pronunțate în recurs, un demers care nu poate fi admis pe această cale.

Astfel, prin cererea sa, contestatorul critică soluția instanței de recurs, care a realizat o analiză proprie a materialului probator, prin prisma prevederilor aplicabile și a motivelor de recurs.

În esență, contestatorul invocă faptul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate, a omis să cerceteze un motiv esențial al recursului, respectiv nu a verificat utilizarea diferita a criteriilor de apreciere, sub aspectul motivului invocat - dublu standard aplicat reclamantului, alte motive nu au fost cercetate efectiv, făcând trimitere la dovezile invocate în celelalte stadii procesuale.

Așadar, contestatorul formulează apărări de fond, interpretări ce reprezintă critici la adresa deciziei care nu pot fi formulate pe calea de atac extraordinară de contestației în anulare, acesta însuși susținând, în partea finală cererii, că aceste motive au fost invocate în contestațiile formulate de reclamant, în plângerea prealabilă, în cererea de chemare în judecată și în recurs.

Prin urmare, se tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reținute și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestația în anulare de față) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.

Așa fiind, Înalte Curte reține că aspectele invocate de contestator nu fundamentează, în sensul dispozițiilor citate ale art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., omisiunea instanței de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de recurs, întrucât, din analiza lucrărilor dosarului de recurs, se observă că, instanța de control judiciar, pronunțând decizia ce formează obiectul contestației în anulare, a răspuns motivului de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., expunând pe larg argumentele de fapt și de drept pentru care a reținut că hotărârea instanței de recurs este legală și temeinică, respectând cerințele impuse de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. și de art. 6 § 1 din CEDO.

În sensul acestor dispoziții procedurale, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, însă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește decizia ce formează obiectul contestației în anulare, astfel că nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. referitor la omisiunea instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent ori analizarea insuficientă a acestora, aspectele pretins neanalizate referitoare la aplicarea dublului standard de Comisia de specialitate din cadrul CNATDCU, existența unui singur Raport al Comisiei de specialitate ori faptul că cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la emiterea propunerii de acordare a atestatului de abilitare și a ordinului de acordare a atestatului de abilitare este întemeiată, fiind susținută cu jurisprudența ÎCCJ fiind argumente invocate în susținerea motivului invocat, care au fost analizate, astfel cum s-a reținut anterior, prin contestația de față, contestatorul manifestându-și de fapt nemulțumirea față de soluția dată de instanța de recurs.

Nici motivul prin care a susținut că aceste omisiuni, în aprecierea sa, se constituie, pe lângă lipsa de analiză a motivelor de recurs invocate, și în erori materiale, in sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, în doctrina relevantă procesual civilă, sintagma "greșeală materială" a fost analizată prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Or, aspectele invocate prin contestația în anulare de față au fost analizate și dezlegate pe baza înscrisurilor existente la dosar, atât de curtea de apel, cât și de instanța de recurs, astfel cum s-a reținut anterior.

În realitate, ceea ce urmărește contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este tocmai repunerea în discuție a motivelor de recurs, astefel cum s-a reținut anterior, și reevaluarea ansamblului probator, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs.

Conchizând, Înalta Curte reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în cauza Mitrea c România/2008, Stanca Popescu c România/2009), în cauză nefiind incident art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. în sensul invocat de contestator.

În concluzie, în lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă, susținerile contestatorului fiind nefondate și neputând fi primite, instanța de control judiciar pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6866 din 16 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.