ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 758/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.11.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale-Direcția Generală Învățământ Universitar și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, anularea Deciziei nr. 15136/25.07.2019 emisă de Consiliul General al CNATDCU în baza Procesului-verbal nr. x/18.07.2019, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 335 din 2 iunie 2020, Curtea a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

A susținut recurentul-reclamant că raționamentul instanței de fond este greșit și are la bază o greșită interpretare a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011, aplicate eronat cauzei.

Decizia a cărei anulare a solicitat-o nu a avut caracterul unui raport de evaluare, astfel cum prevede art. 170 din Legea nr. 1/2011, nu are caracter de recomandare, este o rezoluție de retragere a titlului de doctor și reprezintă, în realitate, o măsură efectivă dispusă împotriva sa.

Deși legea instituie o anumită procedură de emitere a unui act sau de luare a unei măsuri procedurale, instanța ar fi trebuit să se considere învestită cu soluționarea cererii care viza nulitatea absolută a actului juridic.

Instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că, în fapt, decizia a fost dată în afara procedurii prevăzute de lege și a modificat raporturi juridice, în sensul că a dispus retragerea titlului său de doctor.

Potrivit art. 170 din Legea nr. 1/2011, emitentul deciziei avea calitatea să emită doar rapoarte de recomandare sau evaluare și nicidecum rezoluții de retragere a titlului de doctor.

Nu se poate presupune că această decizie va fi urmată de o nouă decizie emisă de minister prin care să se decidă retragerea titlului său de doctor, câtă vreme, după 1 an de la emiterea deciziei contestate, Ministerul Educației nu a emis niciun act cu privire la titlul său de doctor și nici nu s-a apărat în cadrul procesului din perspectiva pe care a invocat-o instanța din oficiu.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. Reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 15136/25.07.2019 emise de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare de validare a rezoluției de retragere a titlului științific de doctor în Științe militare și informații și de admitere a sesizării depuse de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI).

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, iar recurentul-reclamant critică hotărârea primei instanțe, apreciind, în esență, că în mod greșit Curtea de Apel București a constatat că decizia ce face obiectul acțiunii nu ar reprezenta un act administrativ.

4.2. Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Conform dispozițiilor legale reținute de prima instanță, art. 33-35 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare aprobat prin Ordinul MENCS nr. 3482/24.03.2016 (în vigoare în perioada de referință) și art. 170 din Legea nr. 1/2011 a Educației naționale, Ministerul Educației, pe baza rapoartelor externe de evaluare întocmite de CNATDCU, poate lua măsura retragerii titlului de doctor.

Deși recurentul-reclamant susține că decizia atacată a fost emisă în afara cadrului legal evocat de instanța de fond și că emitentul deciziei avea calitatea să emită doar rapoarte de recomandare sau evaluare, și nicidecum rezoluții de retragere a titlului de doctor, nu aduce niciun argument pertinent în acest sens.

Astfel, Înalta Curte constată că Regulamentul de organizare și funcționare a CNATDCU face vorbire despre "decizia finală a Consiliului General al CNATDCU" care este transmisă oficial Ministerului Educației și avizată juridic iar, în baza acestei decizii, ministrul Educației are obligația de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea educației naționale, respectiv poate lua măsura retragerii titlului de doctor.

Art. 170 din lege se referă la "rapoarte externe de evaluare" din care să rezulte nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională și care pot fi întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării.

Contrar alegațiilor recurentului, din interpretarea coroborată a dispozițiilor acestui articol cu cele ale art. 33-35 din Regulamentul CNATDCU aprobat prin OMENCS nr. 3482/2016, nu se poate reține că CNATDCU ar putea emite doar rapoarte de recomandare sau evaluare, ci noțiunea de "rapoarte externe de evaluare" se referă la oricare dintre actele ce pot fi emise de instituțiile enumerate cu privire la standardele de calitate sau de etică profesională și care sunt adresate Ministerului Educației și Cercetării, respectiv, în cazul CNATDCU, de decizii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că decizia contestată nu are caracter de act administrativ care să poată fi supus cenzurii instanței de judecată, în condițiile în care, cu evidență, nu produce prin ea însăși efecte juridice, făcând să ia naștere, să se modifice sau să se stingă drepturi și obligații.

Această decizie nu reprezintă decât o corespondență între autoritățile implicate în procedura de evaluare, fiind un act preparator, care stă la baza emiterii unui act administrativ, reprezentat de ordinul ministrului educației prin care s-ar retrage titlul științific de doctor.

Or, verificarea legalității actelor premergătoare nu poate fi realizată independent de controlul de legalitate al actelor administrative care au fost întemeiate pe actele premergătoare, ci exclusiv în cadrul acestui din urmă control, astfel cum rezultă din prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actualizată.

Aspectul învederat de recurent, că nu se poate presupune că această decizie va fi urmată de o nouă decizie emisă de minister, de vreme ce în decurs de 1 an ministerul nu a emis niciun act cu privire la titlul său de doctor, nu prezintă nicio relevanță și nu poate face obiectul analizei instanței de recurs.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, soluția pronunțată de prima instanță fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 335 din 2 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.