Decizia nr. 2999/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 3584/2017 a Curții de Apel București

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.03.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, a solicitat anularea Ordinului nr. 6147/21.12.2016 emis de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, prin care s-a dispus retragerea titlului de doctor în domeniul științe militare și informații, atribuit reclamantului prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5223/29.08.2011, precum și a actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 6147/21.12.2016 emis de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, respectiv: Decizia din 07.09.2016 a Consiliului general al CNATDCU de respingere a raportului și de nominalizare a unei noi comisii de evaluare și Decizia finală a Consiliului General al CNATDCU din data de 19.12.2016, înregistrată la MENCȘ cu nr. 10945/19.12.2016.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3584 din 10 octombrie 2017**, Curtea de Apel București a respins acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca nefondată.

Recursul formulat în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Obiectul cererii de revizuire Prin decizia nr. 6480 din 16 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3584 din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 decembrie 2024, sub nr. x/2024, împotriva deciziei de la pct. 4 a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul anulării Ordinului nr. 6147/21.12.2016 emis de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice privind retragerea titlului de doctor în domeniul științelor militare și informații, ca nelegal, precum și a tuturor actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar. Revizuentul a formulat, totodată, cerere de repunere în termen. Astfel, solicită repunerea în termen pentru exercitarea cererii de revizuire, invocând existența unor motive temeinice, independente de voința sa, care au făcut imposibilă respectarea termenului legal. În perioada relevantă, acesta a fost diagnosticat cu afecțiuni cardiovasculare grave, necesitând multiple internări, controale medicale și intervenții chirurgicale, inclusiv implantarea unui cardiostimulator permanent tip DDD pentru pauze sinusale semnificative (dovedit prin Biletul de ieșire din Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila"). Recuperarea postoperatorie a presupus monitorizare constantă și limitarea activităților solicitante. Ulterior, a fost supus unei noi intervenții chirurgicale la Spitalul de Urgență "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" pentru extirparea unei formațiuni chistice toracice cu inflamație locală (atestat prin Bilet de externare și Scrisoare medicală). Ambele intervenții, împreună cu controalele medicale repetate, confirmă severitatea stării de sănătate și imposibilitatea obiectivă de a întreprinde demersurile procedurale în termen. În plus, revizuentul suferă de alte afecțiuni (colesterolemie familială Gilbert, colecistectomie pentru litiază biliară, fibrilație atrială paroxistică), necesitând tratamente și investigații repetate, conform rapoartelor medicale anexate. Aceste circumstanțe medicale, care au impus perioade de recuperare și restricții fizice, au împiedicat pregătirea și depunerea cererii în termen. Întrucât întârzierea este cauzată de factori obiectivi, solicită admiterea cererii de repunere în termen, în temeiul dispozițiilor legale incidente. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul susține, în esență, următoarele: Prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., având ca temei Decizia Curții Constituționale nr. 364/2022, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011. Curtea a statuat că revocarea administrativă a titlului de doctor este permisă doar dacă acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, precum și că nu poate fi reanalizat fondul științific al tezei de doctorat, anularea fiind posibilă exclusiv pentru vicii de legalitate ale procedurii de acordare. Aplicând aceste principii cauzei, rezultă că Decizia nr. 6480/2019 a instanței de recurs este nelegală, întrucât Ministerul Educației nu mai putea revoca Ordinul nr. 5223/29.08.2011, prin care s-a acordat titlul de doctor, deoarece: - ordinul este un act administrativ cu efecte juridice imediate și opozabile, producând raporturi juridice de la emitere; - aceste efecte s-au consolidat, împiedicând retragerea actului pe cale administrativă; - în litigiul pendinte, titlul a fost retras prin Ordinul nr. 6147/21.12.2016 exclusiv pentru motive privind fondul științific, fără invocarea unor vicii de legalitate; - atât Decizia CCR nr. 364/2022, cât și Decizia nr. 624/2016 consacră faptul că, odată intrat în circuitul civil, titlul produce efecte patrimoniale și nepatrimoniale, cum ar fi: · emiterea Diplomei de doctor de către Universitatea Națională de Apărare "Carol I" în baza Ordinului; · recunoașterea publică și profesională a titlului; · numirea în funcții de conducere și demnitate publică (secretar general adjunct MAI, secretar de stat, șef al Departamentului Ordine și Siguranță Publică, Inspector General al Poliției Române); · exercitarea atribuțiilor în aceste funcții în virtutea calității de doctor recunoscută oficial. În consecință, soluția de retragere a titlului, fundamentată pe o reapreciere a fondului științific, este contrară jurisprudenței Curții Constituționale și dispozițiilor legale în vigoare. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Educației și Cercetării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire, ca neîntemeiată, iar cât privește cererea de revizuire, a solicitat respingerea acesteia, în principal, ca tardiv formulată, iar în subsidiar, ca inadmisibilă, pentru apărările dezvoltate la dosar. II. Considerentele Înaltei Curți II.1. Analizând cererea revizuentului A. de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural poate solicita repunerea în termen dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinice, independente de voința sa. Conform alin. (2) al aceluiași articol, cererea trebuie formulată în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. În cauză, revizuentul a invocat starea de sănătate precară, dovedită prin acte medicale, susținând că aceasta a constituit un impediment obiectiv în respectarea termenului legal pentru introducerea cererii de revizuire. Înalta Curte reține că afecțiunile medicale descrise - chiar presupunând caracterul lor real și grav - nu pot fi reținute ca motiv temeinic în sensul art. 186 C. proc. civ., în lipsa unei dovezi că acestea au creat o imposibilitate absolută de a întreprinde orice demers procesual în termenul legal. Jurisprudența constantă a instanței supreme a statuat că simplele dificultăți generate de starea de sănătate, chiar implicând internări și recuperare, nu constituie prin ele însele cauze obiective, dacă partea putea, prin diligență minimă, să apeleze la reprezentare sau să transmită cererea prin mijloacele procedurale disponibile (poștă, curier, mijloace electronice). Or, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că revizuentul ar fi fost în permanență lipsit de capacitatea fizică și intelectuală de a-și exercita drepturile procesuale în termen, pe întreaga durată a termenului legal. Nu se face dovada unei imposibilități continue și absolute, ci doar a unor perioade limitate de spitalizare și recuperare, intercalate cu intervale în care partea putea să ia măsuri pentru formularea cererii ori să mandateze un reprezentant. În plus, revizuentul nu a demonstrat nici respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., calculat de la încetarea cauzei de împiedicare invocate, nefiind indicată data exactă a reluării capacității de exercițiu deplin și nici momentul de la care a fost posibilă efectuarea demersului procedural. Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea cererii de repunere în termen, aceasta urmând a fi respinsă ca neîntemeiată. II.2. Examinând cu prioritate excepția declarării tardive a căii de atac, invocată din oficiu, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele arătate în continuare. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Înalta Curte constată că revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. prin raportare la Decizia nr. 364/2022 pronunțată de Curtea Constituțională. Art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. prevede că "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții". Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (3) din C. proc. civ., "Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I". Termenul de 3 luni are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac. În speță, Decizia CCR nr. 364/2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 831 din 24.08.2022, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de 3 luni de la data publicării, prevăzut de art. 511 alin. (3) din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 24.11.2022 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea prin poștă a cererii de revizuire la data de 12.12.2024, să fie realizată cu mult peste termenul legal stipulat în acest sens. Pentru considerentele expuse, constatând că excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 511 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca tardiv formulată.