ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1482/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, anularea Ordinului nr. 5709/08.10.2020, emis de pârât, și reevaluarea tezei de doctorat cu titlul ’’Clima și calitatea aerului în Câmpia Vlăsiei", domeniul Geografie, aparținând reclamantei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 368 din 1 martie 2022, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt, susținând, într-o primă critică, că în mod greșit prima instanță a reținut, în privința contestației formulate în data de 10.11.2020, că are semnificația unei plângeri prealabile, iar în ceea ce privește contestația formulată în data de 10.03.2021 faptul că a fost întemeiată în mod eronat pe dispozițiile art. 31 alin. (1) din Anexa 1 la Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din 24.03.2016.

Totodată, recurenta a făcut trimitere la Ordinul nr. 3482/2016, privind aprobarea Regulamentului sus-menționat, cu privire la care arată că prevede o procedură specială în ceea ce privește ordinul de atribuire, respectiv de neacordare a titlului de doctor, la care a făcut referire și din care rezultă că, indiferent de soluția adoptată de către comisia de analiză a contestației, ordinul de neacordare a titlului de doctor nu poate fi revocat, neexistând temei legal în acest sens,

În ceea ce privește contestația nr. x/10.11.2020, a arătat că aceasta a fost soluționată de Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), conform procedurii speciale, și apoi trimisă doar către IOSUD prin adresa nr. x/22.02.2021, așadar, cu nerespectarea art. 34 alin. (4) din Regulament, în ceea ce privește comunicarea raportului comisiei de analiză a contestației și a deciziei CNATDCU, aceste două documente fiind, de fapt, comunicate IOSUD.

A mai arătat recurenta că nu există nicio prevedere expresă în Legea educației naționale nr. 1/2011sau în Ordinul nr. 3482/2016 în ceea ce privește condițiile și termenele de contestare la instanțele de contencios administrativ a ordinelor ministerului de neacordare a titlului de doctor, așa cum reiese și din ordinul contestat, acesta nu are stipulată vreo prevedere expresă în ceea ce privește posibilitatea de contestare, astfel că vor fi aplicate dispozițiile Legii nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 31 din Ordinul nr. 3482/2016.

În plus, a precizat că fără formularea contestației nr. x/10.11.2020 și a primirii raportului comisiei de analiză a contestației, în data de 26.02.2021 (de la IOSUD), nu avea posibilitatea să formuleze apărări față de legalitatea și temeinicia ordinului contestat, la data de 10.11.2020 nu îi erau aduse la cunoștință toate neregulile de ordin procedural, așa cum au fost ele menționate de către "referentul 3" în data de 26.02.2021.

În continuare, recurenta a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit, în privința contestației formulate în data de 10.03.2021, că nu are semnificația unei plângeri prealabile.

Astfel, a susținut că în data de 10.03.2021 a formulat o nouă contestație, care a fost înregistrată sub nr. x/10.03.2021, prin care a contestat decizia de invalidare, respectiv Ordinul MEC nr. 5709/08.10.2020, iar conform Adresei nr. x/16.03.2021, Ministerul i-a răspuns că "procedura de evaluare la nivelul CNATDCU se consideră încheiată, fiind parcurse toate etapele prevăzute de reglementările în vigoare".

Așa fiind, recurenta a apreciat că, în considerarea termenelor impuse de rezolvare a contestației, potrivit art. 31 alin. (3) și (4) din Regulament, există motive temeinice să fie considerată plângere prealabilă contestația depusă la 10.03.2021, plângere care se putea formula, conform art. 7 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004, în maxim 6 luni de la data emiterii actului administrativ unilateral, respectiv din data de 08.10.2020.

În fine, a mai susținut recurenta că prima instanță nu a luat în considerare termenul prevăzut la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecata fondului pricinii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educației a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și, pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului nr. 5709/08.10.2020, emis de pârât, și reevaluarea tezei de doctorat cu titlul ’’Clima și calitatea aerului în Câmpia Vlăsiei", domeniul Geografie, aparținând reclamantei.

Curtea de Apel București a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantă, potrivit art. 11 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004, reținând că aceasta ar fi trebuit să se adreseze instanței de contencios administrativ în termen de 6 luni de la data de 10.12.2020, însă acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată la data de 15.09.2021, cu depășirea termenului de șase luni, prevăzut de lege.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen reglementat pentru situațiile prevăzute la lit. a) - e), în cazul lit. a) și c) curge de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

Conform art. 11 alin. (2) din aceeași lege, "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință,….".

În temeiul art. 11 alin. (5), din aceeași lege, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

Instanța de control judiciar constată că în mod greșit prima instanța a apreciat că în cauză a fost depășit termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la data de 10.11.2020, considerată data formulării plângerii prealabile.

Or, contrar celor reținute de judecătorul fondului, se constată că reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 10.03.2021, înregistrată sub nr. x/10.03.2021, prin care a contestat decizia de invalidare, respectiv Ordinul MEC nr. 5709/08.10.2020, iar conform Adresei nr. x/16.03.2021, autoritatea pârâtă i-a răspuns că "procedura de evaluare la nivelul CNATDCU se consideră încheiată, fiind parcurse toate etapele prevăzute de reglementările în vigoare", dată de la care începe să curgă termenul prevăzut de dispozițiile legale sus-menționate.

Așadar, în raport cu data de 16.03.2021, se constată că cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București data de 15.09.2021, a fost introdusă cu respectarea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, care se împlinea la data de 16.09.2021.

Prin urmare, recurenta-reclamantă era în termen pentru exercitarea demersului judiciar cu care a învestit instanța de contencios administrativ la data de 15.09.2021.

Așa fiind, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., impunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se analiza pe fond pretențiile reclamantei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 368 din 1 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.