ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 868/2024

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 5417/03.12.2019.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1527 din 28.10.2021, a respins: - excepția tardivității plângerii prealabile, precum și a acțiunii; - acțiunea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. 3.1. Recurenta invocă nelegalitatea sentinței pentru greșita aplicare în cauza de față a dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Partea arată că a invocat în cuprinsul acțiunii nelegalitatea Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 5417/03.12.2019 din perspectiva imposibilității revocării unui act administrativ intrat în circuitul civil și a adus la cunoștința instanței existența dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal ce are ca obiect anularea actului administrativ reprezentat de diploma de doctor seria x nr. x emisă în baza OMECTS nr. 6468/07.12.2011. Cu toate acestea, instanța nu a dat dovadă de rol activ, după cum îi impuneau prevederile art. 22 C. proc. civ., și nu a considerat că sunt necesare alte lămuriri cu privire la intrarea în circuitul civil a actului administrativ "retras" ori cu privire la efectele juridice produse de acesta. De altfel, la data respectivă, nici nu s-ar fi pus problema asimilării termenului de "retragere" (din Legea nr. 1/2011) cu cel de "revocare" (din Legea nr. 554/2004) a actului administrativ reprezentat de OMECTS și eventualelor discuții/probatorii pe acest aspect, practica instanțelor fiind unitară în acest sens. Numai că, ulterior pronunțării asupra fondului cauzei și până la motivarea sentinței, a intervenit decizia CCR nr. 364/08.06.2022, prin care se constată faptul că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011 sunt constituționale în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil. Prima instanță a constatat lipsa probării intrării în circuitul civil a OMECTS nr. 6468/07.12.2011 și a efectelor juridice produse, fără a ține seama de împrejurarea că de la data atribuirii titlului de doctor și până la momentul retragerii acestuia a trecut un interval de timp de 8 ani. Ca atare, actul a intrat în circuitul juridic civil și a generat drepturi subiective garantate de lege, în sensul deciziei CCR nr. 364/08.06.2022, fiind eliberată sub nr. x/13.12.2011, de IOSUD Academia Națională de Informații "Mihai Viteazul", diploma de doctor seria x nr. x 3.2. Recurenta arată faptul că prima instanță nu a ținut seama de încălcarea repetată a prevederilor cuprinse în Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare și funcționare a CNATDCU, aprobat prin Ordinul nr. 3482/24.03.2016 (în continuare, Regulament 2016), care nu privesc doar termenele în care trebuiau efectuate anumite acte, proceduri etc., ci acte și proceduri în sine și care nu au caracter izolat; practic, se poate constata că aproape întreaga procedură, de la sesizare și până la emiterea ordinului, a fost viciată.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Educației a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin Ordinului Ministrului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nr. 6468/07.12.2011, recurentei i-a fost conferit titlul de doctor în domeniul științe militare și informații. În baza acestui Ordin, recurentei i-a fost eliberată sub nr. x/13.12.2011, de IOSUD Academia Națională de Informații "Mihai Viteazul", diploma de doctor seria x nr. x Prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 5417/03.12.2019 privind luarea măsurilor prevăzute la art. 170 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, urmare a soluționării unor sesizări referitoare la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului în cadrul tezei de doctorat, s-a dispus retragerea titlului de doctor în domeniul științe militare și informații, acordat recurentei de către Academia Națională de Informații "Mihai Viteazul" din București. Ordinul în discuție a fost fundamentat în drept pe prevederile: - art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare; - art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare; - art. 31 și art. 33 lit. b) din Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 3482/2016, cu modificările și completările ulterioare. Conform prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan (…) b) retragerea titlului de doctor." Prin Decizia Curții Constituționale nr. 364 din 08.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831/24. VIII.2022) s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. Pe subiectul analizat, prezintă relevanță următoarele considerente expuse în decizia instanței constituționale: "25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil și producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. (…) 26. Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic și a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desființează pentru motive anterioare emiterii sale [nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională], această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilității actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaște și excepții, printre acestea numărându-se și actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil și au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecință, întrucât titlul de doctor și diploma de doctor care au intrat în circuitul civil și au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate. 27. Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituția emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigența ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanță judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanța judecătorească, pentru că această operațiune este una formală, o consecință firească a desființării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanța judecătorească, și nu de instituția emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate. 29. Curtea reține că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească și, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil și a producerii de efecte juridice. 30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât și înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă și se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit. 31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 încalcă art. 21 și 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituție cu referire la exigențele constituționale privind limitele principiului revocabilității actului administrativ individual, fiind constituțional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. 32. Prin urmare, este exclusă competența autorității publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, această competență revenind instanței judecătorești, sesizate în condițiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanța va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor și de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competența de a evalua ea însăși calitatea lucrării, nivelul științific al acesteia sau caracterul științific al activității deținătorului titlului de doctor." În raport de dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin decizia de interpretare a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a stabili dacă Ordinul Ministrului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nr. 6468/07.12.2011, prin care recurentei i-a fost conferit titlul de doctor în domeniul științe militare și informații, a intrat sau nu în circuitul civil și a produs sau nu efecte juridice. În situația în care actul administrativ aflat în discuție a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege, autoritatea publică emitentă nu poate dispune revocarea acestuia, ci poate solicita instanței de contencios administrativ competente anularea sa pentru vicii de nelegalitate. În ipoteza în care ordinul de conferire a titlului științific de doctor nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, instanța de trimitere urmează să verifice legalitatea acestuia.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.