ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5790/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.11.2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 6036 emis în data de 30 august 2023 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 în data de 10.10.2023 până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2036 din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2036 din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că sentința recurată încalcă dispozițiile materiale din Legea nr. 1/2011. A susținut că Ordinul atacat nu poate produce efecte pentru anul școlar în curs, fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915/10.10.2023, când anul școlar 2023-2024 începuse deja. Contrar raționamentului instanței de judecată, Ordinul nr. 6036/2023 are un caracter mixt, atât normativ cât și individual. Caracterul normativ rezultă din următoarele: actul produce efecte erga omnes, deoarece invalidează statutul de elevi ai elevilor înmatriculați în cadrul unității de învățământ; necesitatea publicării actului în Monitorul Oficial al României/Partea I, pentru a asigura opozabilitatea erga omnes. Astfel, acest ordin de ministru, act administrativ cu caracter individual, pe de o parte, și normativ pe de altă parte, invalidează calitatea de elevi pentru elevii unității de învățământ, la mai bine de o lună de la începerea anului școlar. O astfel de abordare este contrară principiului securității juridice și așteptării legitime, fiind și o încălcare aparentă a Legii nr. 1/2011. Recurentul a enunțat dispozițiile art. 61 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, susținând că, prin includerea unității de învățământ în rețeaua școlară aferentă anului 2023-2024, retragerea autorizației s-ar fi putut realiza numai pentru anul școlar 2024-2025. Prin urmare, indiferent de faptul că Legea nr. 1/2011 era abrogată deja când a fost publicat acest ordin, rezultă aparența că acest ordin operează și modifică raporturi juridice ale elevilor (deci efecte cu caracter normativ). De asemenea, a susținut că, din preambulul Ordinului atacat, nu rezultă nicio motivare. În preambulul Ordinului atacat apare că mențiunea "Adresei ISMB nr. 8.942 din 25.04.2023, prin care s-a solicitat monitorizarea unității de învățământ". Făcând trimitere la prevederile art. 61 alin. (8), a susținut că aparența că nu există nicio decizie a inspectoratului școlar (a consiliului de administrație mai precis) pentru ridicarea autorizării. Din preambulul actului rezultă doar solicitarea monitorizării. Prin urmare, în opinia sa, în mod eronat a apreciat instanța de judecată că aceste aspecte nu pot face obiectul analizei cazului bine justificat (pag. 4 din sentința recurată). Cu atât mai mult, în lipsa evaluării din partea ARACIP, instanța de judecată trebuia să observe că nu sunt incidente dispozițiile art. 61 alin. (8). În cazul de față nu ARACIP a dispus retragerea acreditării, ci Ministerul Educației, prin ordin de ministru, în lipsa solicitării inspectoratului școlar. Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, recurentul a arătat că această condiție era îndeplinită, astfel cum a dezvoltat pe larg în cererea de chemare în judecată. Enunțând prevederile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, a arătat că emiterea Ordinului atacat a condus și conduce în continuare la perturbarea previzibilă și gravă a unui serviciu public, învățământul particular fiind tot un serviciu public. De asemenea, se ajunge și la generarea unui prejudiciu material viitor previzibil. Așa cum a arătat prin cererea de chemare în judecată, retragerea autorizației conduce la destabilizarea instituției, prin lipsa de încredere a părinților, astfel cum a arătat prin înscrisurile atașate. De asemenea, lipsa încrederii va conduce și la retragerea/transferarea elevilor, fiind ulterior în imposibilitatea de a mai plăti salariile cadrelor didactice și astfel se va ajunge ca unitatea să intre în incapacitate de plăți. Paguba iminentă este și mai mare cu atât mai mult cu cât prezenta unitate de învățământ este singura din România care școlarizează elevi vorbitori de limba arabă ca limbă maternă. De asemenea, unitatea de învățământ are în oferta educațională și limba și cultura arabă, iar, prin înscrisurile atașate, a arătat că deja elevii nu mai au acces la abonamente gratuite la STB, fiindu-le negată practic calitatea de elev.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Educației a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate. A susținut că, după învestirea instanței cu cererea de suspendare, reclamantul nu a formulat cerere de anulare a Ordinului nr. 6036/2023, nu a făcut dovada formulării unei astfel de cereri, termenul de 60 de zile a expirat, invocând incidența dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza a II-a cu privire la încetarea de drept a măsurii.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 5 decembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 6036 emis în data de 30 august 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 în data de 10.10.2023 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului. Prin sentința recurată, cererea de suspendare a fost respinsă, reclamantul formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la care a apreciat că este incident în cauză, întrucât, în opinia sa, prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la îndeplinirea condițiilor privind existența unui caz justificat și a pagubei iminente. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554 a contenciosului administrativ: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile prevederilor art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoștință a conținutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acțiunii în suspendare și dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluționat, instanța învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare și va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept și fără nicio formalitate." Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că demersul judiciar al reclamantului privind suspendarea executării actului administrativ este lipsit de interes în cazul în care acesta nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acțiunii în suspendare și dacă cererea de suspendare nu a fost soluționat. În lumina acestor considerente și prin raportare la dispozițiile legale antereferite, Înalta Curte constată că cererea prin care s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 6036 emis în data de 30 august 2023 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 în data de 10.10.2023 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 09.11.2023. La data de 12.07.2024, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat dosarul nr. x/2024, având ca obiect cererea de anulare a Ordinului nr. 6036 emis în data de 30 august 2023 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, iar, prin încheierea de la data de 18.10.2024 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2024, s-a admis cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată și s-a trimis cauza spre continuarea judecății. În aceste condiții, se constată că reclamantul nu a introdus pe rolul instanței de judecată acțiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o în termenul de maximum 60 de zile de la introducerea acțiunii în suspendare, iar cererea de suspendare nu a fost soluționată. Așa fiind, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost reținute anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca lipsită de interes, prezenta cale de atac exercitată de recurentul-reclamant. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,