ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1007/2023

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iunie 2022, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 3993/2021 emis de Ministerul Educației la data de 17.06.2021, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a art. 1 alin. (2) din ordinul amintit, cerere înregistrată la aceeași dată în același dosar.

Prin încheierea nr. 59 din 6 iulie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de suspendare, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Din perspectiva cazului de casare invocat, recurenții arată că încheierea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15, deoarece există un caz bine justificat, precum și riscul iminent al producerii unei pagube, care nu mai poate fi reparată.

Cât privește cazul bine justificat, punctează anumite împrejurări de fapt și de drept care creează îndoieli asupra legalității actului administrativ, respectiv că O.M.E. nr. 3993/2021 a fost emis cu încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 6 C. civ., republicat, cu modificările și completările ulterioare, cu nesocotirea teoriei drepturilor câștigate, cu încălcarea art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și a art. 38 din Codul Muncii care prevede că "Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate". Toate aceste elemente demonstrează existența cazului bine justificat, iar instanța a reținut greșit că nu ar fi îndeplinită această condiție.

Cât privește cea de-a doua condiție, contrar celor reținute de instanța de fond care s-a rezumat la a preciza că analizarea sa nu este necesară, câtă vreme a conchis deja că cealaltă condiție nu este îndeplinită, recurenții-reclamanți arată că este îndeplinită și această condiție. În acest sens arată că, începând cu luna iulie a anului 2021, au fost privați de indemnizația aferentă titlului științific de doctor, așadar, au fost deja prejudiciați de intrarea în vigoare a actului administrativ aflat în discuție. Or, dacă ordinul atacat va continua să își producă efectele, acestui prejudiciu i se va adăuga un altul, și anume prejudiciul constând în indemnizația aferentă lunilor care vor urma. Mai exact, drepturile salariale ale recurenților vor rămâne diminuate, cu valoarea sporului aferent titlului științific de doctor, până la anularea Ordinului nr. 3993/2021. Or, în acest context, îndeplinirea condiției prejudiciului material, viitor și previzibil este evidentă.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educației a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar, susținând, în esență, că prima instanță a apreciat corect asupra neîndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat.

Recurenții-reclamanți au solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educației nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ, prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a art. 1 alin. (2) din ordinul amintit.

Criticile formulate de recurenții-reclamanți, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, încheierea pronunțată pe fondul cererii de suspendare reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții de fond, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității actelor administrative presupune, atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului.

Înalta Curte reține că, în cauză, în ceea ce privește cazul bine justificat, nu sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiții, având în vedere soluția pronunțată în acțiunea în anulare a actului administrativ ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză. Astfel, prin sentința nr. 85 din 21 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare, formulată de reclamanți. În cadrul acțiunii în anulare au fost tratate și argumentele pe care recurenții-reclamanți le susțin drept caz bine justificat în procedura suspendării [respectiv încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 6 C. civ. sau încălcarea art. 78 din Legea nr. 24/2000], iar instanța învestită cu anularea art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educației nr. 3993/2021 a înlăturat aceste argumente.

Această soluție dată acțiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanțe, în sensul neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Respingerea pretențiilor reclamanților cât privește ordinul atacat, prin hotărârea pronunțată în fond, în acțiunea în anulare, care se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate pretinse în justificarea cererii de suspendare, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării executării actului administrativ nu o îngăduie.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că prima instanță a concluzionat, cu interpretarea și aplicarea corectă a Legii nr. 554/2004, că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, care ar fi permis suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educației nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ, prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Totodată, Înalta Curte reține că cele două condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.

În cauză, condiția necesității prevenirii unei pagube iminente și, implicit, motivul de recurs invocat sub acest aspect, nu se mai impun a fi analizate, având în vedere neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 în materia suspendării executării actului administrativ.

În fine, instanța de control judiciar are în vedere și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauzele având ca obiect suspendarea executării art. 1 alin. (2) al OME nr. 3993/2021, respectiv dosarul nr. x/2021 (în care s-a admis recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației, a fost casată sentința atacată și, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată); dosarele nr. x/2021 și y/2021 (în care au fost respinse cererea de suspendare și recursul declarat de Sindicat), dosarul nr. x/2021 (în care a fost admis recursul Ministerului, a fost casată sentința fondului și respinsă cererea de suspendare); dosarul nr. x/2021 (în care au fost respinse cererea de suspendare și recursul declarat de Sindicat).

Pentru considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții D., H., B., F., A., E., C., G., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții D., H., B., F., A., E., C., G. împotriva încheierii nr. 59 din 6 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2023.