Decizia nr. 2395/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1.

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.04.2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei Consiliului General al CNATDCU nr. 29276/25.05.2021 prin care a fost validată propunerea comisiei de specialitate/decizia Comisiei de științe juridice în sensul invalidării tezei de doctorat cu tema "Certificatul european de moștenitor în contextul uniformizării dreptului succesoral european" și neacordării titlului de doctor și suspendarea executării Deciziei CNATDCU nr. 127/SSCNATDCU/16.02.2024 prin care s-a decis soluția de respingere a contestației și menținerea invalidării tezei de doctorat și revocarea în parte a Deciziei nr. 127/SSCNATDCU)16.02.2024 în ceea ce o privește, în sensul modificării deciziei prin admiterea contestației înregistrate sub nr. x/17.06.2021 cu propunerea de a i se acorda titlul de doctor și cu radierea sa din Anexa nr. 2 și înscrierea în Anexa nr. 1, ambele anexe urmând a fi modificate în mod corespunzător.

1.2. Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1835 din 13 noiembrie 2024, Curtea a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității, și a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, sau, în subsidiar, casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată. În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a prezentat argumentele pentru care apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării actului administrativ prevăzute de Legea nr. 554/2004 3. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Pentru termenul din 08.05.2025, intimatul a depus note scrise privind stadiul soluționării acțiunii în anulare a actelor atacate în prezentul dosar, precizând că, în dosarul nr. x/2024, prin sentința nr. 647 din 11 aprilie 2025, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamantei și a anulat Decizia CNATDCU din data de 12.05.2021 de invalidare a tezei de doctorat a reclamantei precum și în parte Decizia CNATDCU nr. 127/SSCNATDCU/16.02.2024, în ceea ce privește respingerea contestației reclamantei împotriva deciziei de invalidare a tezei de doctorat, și a obligat pârâtul CNATDCU să reevalueze dosarul de doctorat al reclamantei.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte, față de aspectele învederate de intimatul-pârât Ministerul Educației, va analiza cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., chestiunea de drept a subzistenței interesului în promovarea căii de atac. 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Obiectul prezentei cereri îl constituie suspendarea, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a executării Deciziei Consiliului General al CNATDCU nr. 29276/25.05.2021 prin care a fost validată propunerea comisiei de specialitate/decizia Comisiei de științe juridice în sensul invalidării tezei de doctorat cu tema "Certificatul european de moștenitor în contextul uniformizării dreptului succesoral european" și neacordării titlului de doctor și suspendarea executării Deciziei CNATDCU nr. 127/SSCNATDCU/16.02.2024 prin care s-a decis soluția de respingere a contestației și menținerea invalidării tezei de doctorat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

După cum reiese din notele scrise depuse la dosar, în dosarul nr. x/2024 vizând acțiunea în anulare formulată de reclamantă, prin sentința nr. 647 din 11 aprilie 2025, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamantei și a anulat Decizia CNATDCU din data de 12.05.2021 de invalidare a tezei de doctorat a reclamantei precum și în parte Decizia CNATDCU nr. 127/SSCNATDCU/16.02.2024, în ceea ce privește respingerea contestației reclamantei împotriva deciziei de invalidare a tezei de doctorat, și a obligat pârâtul CNATDCU să reevalueze dosarul de doctorat al reclamantei.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", așa cum prevăd dispozițiile art. 33 C. proc. civ. Cum instanța de fond s-a pronunțat la data de 11 aprilie 2025, admițând acțiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actelor administrative contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efecte.

De altfel, în cauză, în contextul anulării deciziilor de invalidare a tezei de doctorat și de respingere a contestației reclamantei împotriva deciziei de invalidare a tezei de doctorat, nu mai există o măsură susceptibilă de executare pentru a se mai pune problema interesului recurentei-reclamante în admiterea recursului și a cererii de suspendare. Or, conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În acest context, Înalta Curte constată că folosul practic pe care partea îl urmărește prin exercitarea căii de atac, nu mai este actual. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1835 din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.