Decizia nr. 4244/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 446/2024 a Curții de Apel Craiova

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 11.11.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, declinată ulterior în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 640/04.04.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației - Direcția Generală Învățământ Universitar - Comisia de Științe Juridice și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, solicitând: - anularea Referatului sintetic de evaluare a tezei de doctorat întocmit de pârâtul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, înregistrat sub nr. x/08.11.2021, prin care a fost validată propunerea comisiei de specialitate de neacordare a titlului de doctor; - obligarea comisiei legal constituite în cadrul Ministerului Educației să reanalizeze dosarul și teza de doctorat a reclamantului și să acorde reclamantului titlul de doctor, conform Legii nr. 1/2011, Hotărârii de Guvern nr. 681/2011 și Ordinului Ministerului Educației nr. 5229/2020.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 446/2024 din 15 octombrie 2024, Curtea de Apel Craiova: - a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Educației; - a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a Referatului sintetic de evaluare a tezei de doctorat nr. 23486/09.11.2021 și a Deciziei nr. 23486/08.11.2021, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației - Direcția Generală Învățământ Universitar - Comisia de Științe Juridice și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, având ca obiect anulare act administrativ. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată formulată. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul-pârât Ministerul Educației a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului și a excepției lipsei de interes, cu consecința respingerii recursului ca fiind nul/lipsit de interes, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat pentru apărările dezvoltate la dosar. 4.2. Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare nu a depus întâmpinare. II. Soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc.

civ., condițiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată următoarele: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (e) C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: [...] e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic". Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.: "(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. [...]" Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile art. 148 alin. (1) teza I din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materia cererii de chemare în judecată, "(1) orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă [...], precum și semnătura." În același sens, potrivit art. 194 lit. f) din C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde semnătura, iar art. 196 alin. (1) teza I același Cod prevede că "(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde [...] ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă." Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege." Prin urmare, semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul a fost formulat de reclamantul A., însă fără să fie semnat de acesta. Ca urmare a comunicării către recurentul-reclamant A. a Citației emisă de instanță la 30 iunie 2025, conform procesului-verbal de înmânare din data de 4.07.2025, recurentul-reclamant nu a comunicat instanței un exemplar semnat al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei. În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), recursul necuprinzând semnătura părții recurente-reclamante care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

Astfel, această cerință de formă a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., nu a fost complinită de către recurentul-reclamant până la termenul de judecată de astăzi, 25 septembrie 2025, fixat pentru examinarea recursului. Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. e) din C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu este semnată de către recurentul-reclamant. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nesemnare, invocată din oficiu, și va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 446/2024 din data de 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului pentru nesemnare, invocată din oficiu. Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 446/2024 din data de 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2025.