Decizia nr. 842/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 38/2016 a Curții de Apel Cluj

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 4 august 2015, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, anularea Ordinului nr. 4210 din 11 iunie 2015 emis de ministrul Educației, anularea Deciziei din data de 15 mai 2015 emise de Consiliul General a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), obligarea pârâtului la emiterea unui ordin privind dobândirea de către reclamantă a calității de conducător de doctorat și obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Soluția primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 38 din 10 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei emise de Consiliul General al CNATDCU, a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a anulat Ordinul MECS nr. 4210 din 11 iunie 2015 și Decizia Consiliului General al CNATDCU din 15 mai 2015 și a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei ordin privind dobândirea calității de conducător de doctorat, respingând, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea daunelor morale. A obligat pârâtul la plata sumei de 4.700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că Ordinul nr. 5690/2011 stabilește metodologia de dobândire automată a dreptului de a conduce doctorate pentru persoanele care au dobândit deja aceasta calitate în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și Confederația Elvețiană. Recunoașterea automată a calității de conducător de doctorat reglementată prin procedura conținută de Ordinul nr. 5690/2011 nu stabilește nici un sistem de evaluare, iar o atare evaluare la care se precizează în întâmpinare că s-a recurs în emiterea rezoluției de neacordarea dreptului de conduce doctoratul se situează dincolo de cadrul legal. Metodologia nu impune verificare de către CNATDCU a îndeplinirii de către candidat a unor anume criterii științifice, fiind vorba tocmai de dobândirea automata a dreptului de a conduce doctorate. S-a mai arătat că, nota informativă, coroborată cu certificatul din 10 decembrie 2014 - dovedesc fără putință de tăgadă aptitudinea reclamantei de a conduce doctorate, iar Rezoluția CNATDCU, preluată în ordinul contestat, este motivată în ideea că reclamanta nu ar fi dobândit "o diploma/certificat/calificativ...", fiind evident faptul că autoritatea publică a pornit de la o premisă falsă astfel că și concluzia la care a ajuns este viciată. Atâta vreme cât Decizia CNATDCU din data de 15 mai 2015 a stat la baza emiterii Ordinului MECS nr. 4210 din 11 iunie 2015, s-a apreciat că și acest act se impune să fie anulat.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: - în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Ordinului MESC nr. 4210 din 11 iunie 2015, întrucât analiza dosarului candidatului pentru calitatea de conducător de doctorat este supusă, prin lege, controlului CNATDCU care își exercită atribuțiile în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin ordin de ministru, acest sistem de evaluare este strict de competența comisiei de cercetători științifici iar instanța de judecată nu se poate substitui acestei comisii; - o altă critică invocată este aceea că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității cererii privind anularea deciziei CNATDCU, întrucât propunerea acestei comisii nu este un act administrativ, ci un act preparator/premergător, care stă la baza emiterii actului administrativ, în speță ordinul de ministru.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în recurs, arătând că: - prin memoriul de recurs sunt reluate apărările formulate în întâmpinarea depusă la prima instanță, astfel că nu se urmărește să fie supusă Înaltei Curți de Casație și Justiție, examinarea în condițiile legii, a conformității hotărârii cu regulile aplicabile ci, pur și simplu se face abstracție de modul în care aceste apărări au fost analizate prin sentință, nefiind criticate argumentele avute în vedere de instanța de judecată la adoptarea soluției de admitere în parte a acțiunii; - organul de soluționare a contestației nu poate adăuga motive suplimentare de respingere a solicitării, pentru că verificarea efectuată în procedura administrativă este limitată, la rândul ei de motivele care au condus la emiterea actului administrativ inițial.

Procedura de filtrare Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 2 noiembrie 2017, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 18 ianuarie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Ministerului Educației și Cercetării Științifice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 4210 din 11 iunie 2015, anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15 mai 2015, obligarea pârâtului să emită în favoarea reclamantei a unui ordin privind dobândirea calității de conducător de doctorat, obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de daune morale și acordarea cheltuielilor de judecată. Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat Ordinul MECS nr. 4210 din 11 iunie 2015 și Decizia Consiliului General al CNATDCU din 15 mai 2015, a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei ordin privind dobândirea calității de conducător de doctorat, respingând, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea daunelor morale și a obligat pârâtul la plata sumei de 4.700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice (în prezent Ministerul Educației Naționale) a formulat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, reclamanta a solicitat dobândirea automată a calității de conducător de doctorat în România pentru persoanele care au obținut această calitate în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și Confederația Elvețiană în baza metodologiei aprobată prin OMECTS nr. 5690/2011. Prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 4210 din 11 iunie 2015 s-a dispus nedobândirea calității de conducător de doctorat de către doamna A., în domeniul de studii universitare de doctorat Relații internaționale și studii europene. În Anexa nr. 1 la acest Ordin se reține Decizia Consiliului General al CNATDCU din data de 15 mai 2015 prin care s-a recomandat să nu se emită atestatul de recunoaștere automată a calității de conducător de doctorat pentru doamna A., în domeniul Relații internaționale și studii europene, întrucât "petenta este co-promotor de studii doctorale, nu conducător de doctorat, în domeniul politicii de mediu și agricole. Ca atare, nu a dobândit o diplomă/certificat/recunoaștere de abilitare în domeniul pentru care solicită recunoașterea calității de conducător de doctorat". Potrivit art. 166 alin. (4) lit. a) și b) din Legea educației naționale: "(4) Specialiștii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituții de învățământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează: a) specialiștii care au calitatea de conducător de doctorat în una din țările Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și Confederația Elvețiană dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației naționale; b) Ministerul Educației Naționale stabilește o listă a instituțiilor de învățământ superior, din afara țărilor menționate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universități ale lumii. Specialiștii care au calitatea de conducător de doctorat în una din instituțiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației naționale." Pentru punerea în executare a acestei dispoziții legale, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5690 din 13 octombrie 2011 a fost aprobată Metodologia privind dobândirea automată a calității de conducător de doctorat în România pentru persoanele care au obținut această calitate în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și Confederația Elvețiană. Potrivit art. 2 din Metodologie, calitatea de conducător de doctorat se conferă în unul dintre domeniile de studii universitare de doctorat în vigoare, conform prevederilor legale. De asemenea, la art. 3 se arată că: "(1) Dosarul pentru dobândirea automată a calității de conducător de doctorat include: a) cerere din partea candidatului către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, denumit în continuare MECTS, prin care se solicită recunoașterea automată a calității de conducător de doctorat, într-un anumit domeniu de studii universitare de doctorat, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. b) actul de identitate, în copie; c) adeverință care să certifice calitatea de conducător de doctorat, emisă de autoritatea guvernamentală sau de instituția de învățământ superior/cercetare-dezvoltare din statul membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European și Confederația Elvețiană, în original sau în copie legalizată, și cu traducere legalizată; d) diploma de doctor obținută în străinătate, în copie și traducere, sau diploma de doctor obținută în România, în copie; e) curriculum vitae al candidatului; f) lista de lucrări ale candidatului. (2) În cererea prevăzută la alin. (1) lit. a), candidatul trebuie să declare pe propria răspundere faptul că acesta și-a exercitat dreptul de conducere de doctorate prin conducerea a cel puțin unui doctorand într-un stat membru al Uniunii Europene, în Spațiul Economic European și Confederația Elvețiană." Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că recunoașterea automată a calității de conducător de doctorat se face într-un anumit domeniu de studii universitare de doctorat, iar nu automat indiferent de domeniu. În aceste condiții, în mod greșit prima instanță a reținut că prin Ordinul MECS nr. 4210 din 11 iunie 2015 nu au fost făcute aprecieri și asupra domeniului pentru care se solicita recunoașterea calității de conducător de doctorat, considerând că nu se impune analiza acestor aspecte. Pe de altă parte, instanța de fond a înlăturat corect susținerea pârâtului cum că analiza dosarului candidatului pentru dobândirea calității de conducător de doctorat este supusă prin lege controlului CNATDCU, iar instanța de judecată nu se poate substitui acestei comisii. Tot în mod corect prima instanță a reținut că potrivit notei informative a Universității din Liege, atât "le promoteur" cât și "le co-promoteur" au deopotrivă atributele și dreptul de a conduce teze de doctorat, fiind întemeiat acest motiv de nelegalitate al actelor administrative atacate. Pentru motivele arătate mai sus, Înalta Curte consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a se administra probatorii și a se verifica dacă domeniul de competență al reclamantei - politicile și legislația mediului, politici agricole - se poate încadra sau este diferit de domeniul relațiilor internaționale și studiilor europene, pentru care se solicită recunoașterea automată a calității de conducător de doctorat. Soluția casării cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond este justificată de necesitatea respectării dreptului părții de a avea acces la dublu grad de jurisdicție.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 38 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.