ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6439/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 26.09.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare: I. obligarea pârâților la validarea tezei sale de doctorat; II. obligarea Ministerului Educației Naționale la emiterea Ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 673 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare; a obligat pârâtul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare la validarea tezei de doctorat a reclamantei și a obligă pârâtul Ministerul Educației Naționale, prin ministru, să emită un ordin privind atribuirea titlului de doctor pentru reclamantă; a obligat pârâții la plata, în solidar, a sumei de 3425 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 673 din 16 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, în prezent Ministerul Educației și Cercetării, solicitând admiterea recursului, anularea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât susține că în mod eronat instanța de fond a admis cererea reclamantei, având în vedere că, dată fiind starea de fapt, din adresa nr. x/01.03.2017, transmisă de CNRED rezultă că actele de studii prezentate de reclamantă nu-i permiteau acesteia la data de 01.10.2011, înscrierea la studii universitare de doctorat la instituții de învățământ superior de pe teritoriul României, iar la data de 27.12.2016 reclamanta a depus Ia CNRED documentația pentru eliberarea atestatului de recunoaștere a diplomei de master, înregistrată sub nr. x și a declarat pe propria răspundere, neconform realității, că nu a mai solicitat la CNRED recunoașterea acestei diplome.

Precizează că intimata-reclamantă a fost înmatriculată la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București în data de 01.10.2011, deși Atestatul nr. 81755 de recunoaștere a studiilor absolvite în străinătate a fost emis la o dată ulterioară, respectiv la 05.06.2012, acesta cuprinzând mențiunea că "nu este valabil în scopuri academice".

Recurentul-pârât menționează că atestatul de recunoaștere a fost emis în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a) din OMECT nr. 4022/2008 și cu Metodologia de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, conform cărora la data de 01.10.2011, studiile efectuate de intimata-reclamantă în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord nu-i permiteau înscrierea la studii universitare de doctorat pe teritoriul României.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că recurentul-pârât nu indică motivul de casare de la art. 488 C. proc. civ. pe care își întemeiată cererea de recurs, iar pe de altă parte, prin recurs sunt reluate aspectele de fapt din primă instanță.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulate de către pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, invocată de către intimata-reclamantă A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, se constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse la instanța de fond la dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei instanței de fond.

Prin cererea de recurs nu a fost adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de recurs urmează a admite excepția nulității recursului, cu consecința anulării recursului.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare și va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 673 din 16 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește cererea intimatei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează a o respinge, ca neîntemeiată, având în vedere că s-a depus doar factura aferentă acestora, fără a se face dovada achitării efective a cheltuielilor solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 673 din 16 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea intimatei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2020.