ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2023

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației și Cercetării, prin Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Ministerul Educației și Cercetării, prin Direcția Generală învățământ Universitar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: (i) obligarea pârâtului Ministerul Educației și Cercetării, prin Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, la înaintarea deciziilor consiliului privind acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul știința și ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă și instalații, pentru a fi promovate prin ordin de ministru; (ii) obligarea pârâtului Ministrul Educației și Cercetării, prin Direcția Generală Învățământ Universitar, la emiterea ordinului/ordinelor de ministru pentru promovarea deciziilor Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, cu privire la acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă; (iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 103 din 22 iunie 2021, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Direcția Generală a Învățământului Universitar, ambele din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 103 din 22 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În motivarea recursului se arată, în esență, următoarele: 3.1. Hotărârea instanței de fond este pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de articolul 174 C. proc. civ. raportat la art. 5, art. 9 alin. (2) de procedură civilă coroborate cu art. 28 aliniatul 1 din Legea contenciosului administrativ și articolul 6 CEDO, motiv de casare prevăzut de articolul 488 aliniatul 1 punctul 5 C. proc. civ. În susținerea acestui motiv de recurs recurentul arată că instanța nu s-a pronunțat și nu a analizat în niciun fel solicitarea reclamantului de obligare a CNADCU la înaintarea deciziilor privind titlul științific de doctor și, respectiv de obligare a ministrului educației și cercetării la emiterea ordinului în "domeniul știința și ingineria materialelor". De asemenea susține instanța de fond nu a ținut cont de obiectul și limitele procesului stabilite prin cererea de chemare în judecată pentru cât reclamantul nu a solicitat obligarea CNATDCU la înaintarea deciziei din 10 iulie 2017 de neacordare a titlului științific de doctor în domeniu" inginerie civile și instalații", și doar la înaintarea uneia dintre deciziile adoptate în acest domeniu, la aprecierea CNATDCU: 3.2. Hotărârea instanței de fond este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor articolului 425 C. proc. civ. fiind insuficient motivată și cuprinzând motive contradictorii, motiv de casare prevăzut de articolul 488 aliniatul 1 punctul 6 C. proc. civ. Recurentul consideră că sentința nu cuprinde niciun considerent cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a CNATDCU la înaintarea deciziilor consiliului privind titlul științific de doctor și, respectiv de obligare a ministrului educației și cercetării la emiterea ordinului în "domeniul știința și ingineria materialelor". Susține motivarea contradictorie raportat la faptul că, pe de o parte, instanța a reținut că dispozițiile legii numărul unu din 2011 nu sunt aplicabile situației deduse judecății incident în legea învățământului numărul 84 din 1995 iar, pe de altă parte, că sunt aplicabile dispozițiile articolului 168 alin. (8) din legea numărul1/2011 potrivit cărora se emite ordin de ministru doar după a 2-a decizie de invalidare de către CNATDCU, ca urmare a retransmiterii tezei de doctorat refăcută/completată în termen de 1 an. 3.3. Hotărârea instanței de fond este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material motiv de casare prevăzut de articolul 488 aliniatul 1 punctul 8 C. proc. civ. Recurentul consideră că au fost încălcate dispozițiile articolului 39 alin. (2) din H.G. nr. 567/2005 și ale art. 3 alin. (1) din Ordinul MECTS nr. 2759/2011. Apreciază că procesul de validare a titlului științific de doctor al reclamantului este guvernat în întregime de normele în vigoare la data susținerii publice a tezei de doctorat și că după intrarea în vigoare a Ordinului MEC nr. 5328/2010, La data de 23 februarie 2011, se aplică norma tranzitorie prevăzută de articolul 3 - respectiv dispozițiile în vigoare la data susținerii publice a tezei de doctorat - Ordinul nr. 3904/2006, în cazul reclamantului. Afirmă că ordinele menționate prevedeau obligativitatea transmiterii deciziilor CNATDCU către minister, indiferent de soluția adoptată de confirmare sau ne confirmarea acordării titlului științific de doctor, precum și obligativitatea emiterii ordinelor de ministru, împotriva cărora era deschisă calea contestației, aspect reținut și de către instanța de fond. Recurentul susține aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât situația dedusă judecății nu se încadrează în ipoteza prevăzută de articolele 30 și 31 din metodologia de evaluare a tezelor de doctorat - Anexa nr. 1 la Regulamentul aprobat prin Ordinul MENCȘ nr. 3482/2016. Afirmă că reclamantul nu se află în ipoteza reglementată de articolul 30 întrucât comisia de evaluare nu a stabilit invalidarea tezei de doctorat și nici nu a întocmit raportul sintetic de evaluare potrivit procedurii noi. Nici președintele nu a emis o decizie de invalidare, hotărârea CNATDCU fiind consemnată doar în minuta ședinței de lucru din 10 iulie 2017. Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat nu mai prevede posibilitatea ca decizia CNATDCU fie contrară propunerii comisiei de evaluare validate potrivit articolului 26 aliniatul 4, așa cum este situația reclamantului. Concluzionează că situația dedusă judecății nu se încadrează în dispozițiile articolului 30 și 31 din metodologie, simplu fapt hotărârea CNATDCU a fost luată după intrarea în vigoare a Ordinului nr. 3482/2016 nu determină automat aplicarea acestor dispoziții care prevăd posibilitatea de contestare directă a deciziei de invalidare emisă de președintele CNATDCU ca urmare a invalidării stabilite în prealabil de comisia de evaluare. În drept, cererea de recurs este întemeiată re dispozițiile articolului 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 civila. Recursul a fost legal timbrat cu 200 RON.

Apărările formulate în cauză Intimatul susține următoarele: Programul de pregătire al doctoranzilor se organizează în concordanță cu specificul domeniului de doctorat – art. 16 din H.G. nr. 37/1999. Doctorandul poate solicita schimbarea conducătorului și a temei de doctorat în cadrul aceluiași domeniu în care a fost înmatriculat, art. 32 alin. (3) și art. 34 H.G. nr. 37/1999. Referenții oficiali, numiți în comisia de susținere publică a tezei, sunt specialiști în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat – art. 24 din H.G. nr. 37/1999 și art. 30 din H.G. nr. 567/2005. IOSUD transmite ministerului dosarul și teza de doctorat în vederea validării hotărârii comisiei de doctorat de către CNATDCU - art. 36 din H.G. nr. 567/2005. Conferirea titlului de doctor se face prin ordin al ministrului educației, la propunerea consiliului național de atestare a titlurilor diplomelor și certificatelor universitare art. 37 H.G. nr. 567/2005. Referitor la criticile recurentului privind aplicarea greșită a normelor de drept material, intimatul consideră că nu pot fi primite aprecierile instanței de fond fiind corecte. În final, consideră că recurentul nu aduce critici temeinice și legale care să răstoarne decizia instanței de fond astfel încât solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată. În drept, au fost invocate dispozițiile articolului 490 C. proc. civ., cele ale legii contenciosului administrativ și cele ale legii educației naționale, cu modificările și completările ulterioare. Intimatul a solicitat judecarea cauzei în baza părților de la dezbateri.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 20. 09. 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 15.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților. În recurs, nu a fost depuse înscrisuri noi. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente și apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Primordial, se reține că reclamantul și-a susținut public teza de doctorat privind "prevenirea și stingerea incendiilor" în anul 2009, dosarul de doctorat împreună cu un exemplar al tezei fiind trimise Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) din cadrul Ministerului Educației. Comisia de Știință și Ingineria Materialelor din cadrul CNATDCU a decis să nu se acorde titlul de doctor (la data de 12.05.2011) motivat de faptul că tema abordată nu aparține domeniului științei și ingineriei materialelor însă, la data de 29.09.2015, Consiliul General al CNATCU a decis să înainteze teza către Comisia de Inginerie Civilă și Management în vederea evaluării Comisiei care, în urma analizei din ședința din 16.11.2015, a propus validarea tezei de doctorat, propunere însușită de Consiliul General al CNATDCU în ședința din 04.12.2015. Ulterior, la data de 10.07.2017, Consiliul General al CNATDCU revine asupra deciziei inițiale, ca urmare a unui punct de vedere exprimat de către Direcția Juridică și hotărăște în unanimitate de voturi neacordarea titlului de doctor într-un alt domeniu decât cel în care s-a făcut înmatricularea. Reclamantul a solicitat ca CNATDCU să formuleze propunerea de emitere a ordinului de ministru de confirmare a rezoluției privind confirmarea/neconfirmarea titlului științific de doctor iar Ministrul Educației și Cercetării să procedeze la emiterea ordinului pentru confirmarea/infirmarea rezoluției consiliului pentru ca, ulterior, să poată formula contestația prevăzută de Ordinul MEC nr. 5328/2010. Prima instanță, analizând refuzul de soluționare a cererilor reclamantului, a concluzionat că acesta nu este emis cu exces de putere întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 3482/2016, care sunt de imediată aplicare. Potrivit acestui Ordin, Ministrul Educației și Cercetării emite ordin doar în cazul acordării titlului de doctor ca urmare a validării tezei de doctorat și în cazul invalidării acesteia, în ipoteza în care decizia CNATDCU a fost luată în urma retransmiterii cererii în termenul de 1 an prevăzut de art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, după o primă invalidare. Judecătorul fondului a mai reținut că după prima invalidare nu se emite ordin de neacordare titlu de către ministru ci doar decizia de invalidare a CNATDCU în conformitate cu art. 30 din Metodologie, care se transmite către minister și, mai departe, către IOSUD și că, împotriva deciziei de invalidare a CNATDCU, partea vătămată are deschisă calea contestației prevăzută de art. 31 din Metodologie. S-a concluzionat că reclamantul se află la prima invalidare de către CNATDCU, astfel încât acesta are posibilitatea de a contesta direct decizia CNATDCU, însă numai după comunicarea acestui act în conformitate cu exigențele legii și că, în aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile reclamantului că a fost privat de dreptul de a promova o contestație. Înalta Curtea reține că sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, inclusiv cele care privesc încălcarea prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar prevedea altfel." Această obligație este dezvoltată în cadrul art. 397 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății și nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut. În cauză, cererile reclamantului vizau două obligații de "a face": pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, prin Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, să înainteze deciziile consiliului pentru acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul știința și ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă și instalații iar pârâtul Ministrul Educației și Cercetării, prin Direcția Generală Învățământ Universitar, să emită ordinului/ordinelor de ministru pentru promovarea deciziilor Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, cu privire la acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă. Considerând că reclamantul are un drept la acțiune dar numai după comunicarea deciziei de invalidare conform legii, instanța de fond nu a soluționat acțiunea așa cum a fost formulată, îndepărtându-se de la obiectul acesteia. Înalta Curte observă că cererea principală a reclamantului viza finalizarea procesului de validare a tezei de doctorat prin înaintarea unei decizii a CNATDCU și de obligare a Ministrului Educației și Cercetării la emiterea ordinului de ministru cu privire la acordarea/neacordarea titlului de doctor. Cum din hotărâre nu rezultă că au fost analizate efectiv aceste cereri ale reclamantului, instanța nu a ținut cont de obiectul procesului și s-a pronunțat asupra altei chestiuni decât ceea ce s-a cerut. Pentru aceste considerente, apreciind că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (6) coroborat cu art. 397 C. proc. civ., Înalta Curte reține incidența cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. și apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție de natură a nu priva părțile de un grad de jurisdicție. Justificarea acestei soluții rezidă și în împrejurarea că demersul primei instanțe de a-și întemeia întregul său raționament pe inexistența actului care poate fi atacat în contencios administrativ, deși reclamantul nu a solicitat decât îndeplinirea unor obligații de "a face" pentru finalizarea procesului de acordare/neacordare a titlului de doctor, nu permite instanței de recurs să verifice caracterul fondat al restului motivelor de casare invocate de recurent, câtă vreme toate celelalte aspecte supuse analizei sunt subordonate soluționării acestor cereri. Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantului A., va casa sentința primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să analizeze acțiunea reclamantului în limitele sesizării și în raport de temeiurile legale invocate, să valorifice toate susținerile și apărările părților și toate înscrisurile depuse la dosar, în vederea asigurării accesului la dublul grad de jurisdicție, inclusiv a celor expuse în cadrul motivelor de recurs.