ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4539/2023

Ședința publică din data de 13 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Educației Naționale solicitând anularea art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 134/2016, anularea art. 1, art. 24, art. 33 și art. 35 din Anexa 2 a Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul nr. 3.482/24.03.2016 al ministrului educației naționale și cercetării științifice, anularea Ordinului nr. 5.121/01.09.2016 al ministrului educației naționale și cercetării științifice, prin care s-a dispus retragerea titlului științific de doctor în drept, precum și a tuturor actelor juridice și a operațiunilor administrative, identificate în motivarea cererii, care au precedat emiterea acestui ordin.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3265 din 10 iulie 2018, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce privește capetele 2 și 3 de cerere, invocată de pârât prin întâmpinare, a respins capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca fiind introduse împotriva unui pârât fără calitate procesual pasivă, a respins excepția lipsei de interes al reclamantului în formularea capătului 1 de cerere, invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată, a respins excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere, invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată și, totodată, a respins, pe fond, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că soluția și considerentele instanței de fond cu privire la respingerea capetelor 1 și 2 din cererea introductivă sunt date cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României și cele ale 4 alin. (1) și (3) din Legea nr. 24/2000.

Principiul neretroactivității legilor constă în aceea că legea se aplică numai situațiilor care iau naștere după intrarea în vigoare a acesteia; ea se aplică numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut. Rațiunea acestui principiu are la bază asigurarea circuitului civil .

Prin sentință, chiar și instanța de fond reține faptul că "este abilitată să verifice concordanța actului administrativ cu caracter normativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și de art. 4 alin. (1) și (3) din Legea nr. 24/2000."

Cu toate acestea, instanța de fond reține faptul că "disp. art. 1, 24, 33, și 35 din Anexa 2 a Ordinului nr. 3482/24.03.2016 sunt legale, conținutul acestora fiind conform cu conținutul legii educației nr. 1/2011 în baza căreia este emis.", fără a observa că efectele acestor dispoziții sunt de asemenea limitate la actele și faptele guvernate de Legea nr. 1/2011.

Prin urmare, chiar dacă instanța reține că atât normele art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011 cât și dispozițiile art. 1, 24, 33, și 35 din Anexa 2 a Ordinului nr. 3482/24.03.2016, sunt norme de procedură, aceasta apreciază în mod eronat că aplicabilitatea lor ar putea fi extinsă dincolo de limita temporală de intrare în vigoare a legislației primare în a cărei executare au fost edictate.

În opinia recurentului, soluția și considerentele instanței de fond cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului MENCȘ nr. 5121/01.09.2016 sunt date cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României și ale art. 6 din C. civ., respectiv cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, dar și cu încălcarea principiului nulla poena sine lege.

Nelegalitatea Ordinului din perspectiva netemeiniciei măsurii dispuse prin raportare la nedovedirea existenței unei încălcări a normelor în vigoare la data obținerii titlului de doctor.

Hotărârea instanței de fond este netemeinică prin raportare la confuzia pe care instanța a făcut-o între noțiunile de "originalitate" și "plagiat", confuzie ce a condus la o analiză necorespunzătoare a fondului actului administrativ atacat.

Prin urmare, a plagia înseamnă a prelua informații din alte opere anterior publicate fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale, neavând nicio legătură cu originalitatea, în afară de aceea că fapta de plagiat poate fi reținută exclusiv dacă opera din care s-a preluat anumite citate este originală, adică beneficiază de protecția juridică reglementată drepturilor de autor.

Faptul că în Raportul de sinteză s-a urmărit verificarea existenței plagiatului și nu a originalității reiese inclusiv din cuprinsul acestuia, Comisia reținând faptul că "sesizarea cu care Comisia de experți a fost învestită are în vedere exclusiv suspiciunea de plagiat apărută cu privire la teza de doctorat, astfel că analiza realizată de fiecare dintre membrii Comisiei nu a avut în vedere nivelul calitativ al lucrării, rigurozitatea analizei sau pertinența concluziilor".

Astfel fiind, recurentul consideră că analiza efectuată de către instanță asupra originalității operei ce a stat la baza obținerii titlului științific dovedește faptul că instanța de fond nu a făcut o verificare efectivă asupra existenței noțiunii de "plagiat" și a eventualei sancțiunii aplicate unei astfel de fapte prin raportare la legislația incidentă la data susținerii tezei de doctorat, ci a analizat, în mod fundamental greșit și total în afara fondului actelor care au stat la baza Ordinului, dacă opera reclamantului respectă cerința originalității.

Nu în ultimul rând, în sublinierea nelegalității Ordinului, dar și pentru a evidenția abuzul în dreptul de apreciere a CNATDCU, materializat în existența unui dublu standard în analiza situațiilor identice, învederează instanței Decizia nr. 17222/05.11.2018 .

Având în vedere acestea și raportat la situația de fapt, respectiv faptul că în cazul său admiterea la doctorat s-a realizat în data de 01.10.1996, susținerea tezei de doctorat fiind în data de 18.01.2001, apreciază că sunt pe deplin incidente considerentele reținute în Decizia menționată, astfel că pentru identitatea de rațiune se impunea aceeași soluție, motiv pentru care consideră că este de domeniul evidenței că întreaga analiză a constituit materializarea unui abuz al organului administrativ, fapt ce nu poate conduce la altceva decât la anularea actului administrativ atacat.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 25.02.2022, instanța de recurs a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, formulată de recurentul-reclamant și, totodată, a dispus suspendarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Ca urmare a sesizării, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 831 din 24 august 2022, prin care s-a dispus:

"Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de B. în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 170 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice".

Având în vedere decizia pronunțată de Curtea Constituțională, recurentul-reclamant a formulat o cerere de reluare a judecății recursului, iar instanța, apreciind că a încetat motivul suspendării a repus cauza pe rol, constatând că aceasta poate fi efectuată prin raportare la decizia Curții Constituționale.

În susținere, recurentul-reclamant a depus practică judiciară pronunțată de instanțele de judecată după soluția dată de Curtea Constituțională.

De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că își restrânge acțiunea, respectiv solicită doar anularea Ordinului nr. 5121/01.09.2016 al ministrului educației naționale și cercetării științifice, instanța de recurs luând act de acest lucru la data de 13 octombrie 2023.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la emiterea ordinului contestat au fost avute în vedere dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, potrivit cărora, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației și Cercetării, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua măsuri.

Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial Nr. 831 din 24 august 2022, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.

Retragerea titlului de doctor dispusă prin ordinul contestat are natura juridică a unei revocări, întrucât cauza emiterii sale este reprezentată de nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională.

Curtea Constituțională a reținut prin decizia sus arătată că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească și, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil și al producerii de efecte juridice.

Astfel, în cazul în care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât și înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă și se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.

Din analiza prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 reiese că pârâtul putea emite ordinul de retragere a titlului de doctor atribuit reclamantei numai în situația în care titlul acordat nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, revocarea fiind posibilă numai pentru condiții de nelegalitate.

Potrivit considerentelor deciziei CCR nr. 364/2022, paragraf 36: "În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU, cu consecința conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii științifice a lucrării, neexistând niciun temei constituțional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunțat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare și o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia și să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conținutului tezei de doctorat, și angajează răspunderea autorității emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat și infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalității creează un veritabil risc la adresa securității juridice."

Față de considerentele arătate, se constată că Ordinul nr. 5121/01.09.2016, prin care s-a dispus retragerea titlului de doctor atribuit reclamantului a fost emis cu încălcarea principiului legalității și al principiului stabilității raporturilor juridice, deoarece autoritatea emitentă nu mai putea dispune această măsură, titlul de doctor acordat reclamantului fiind intrat în circuitul civil, în condițiile în care, în exercitarea funcțiilor publice deținute, recurentului i se acordase sporul de doctorat.

Retragerea titlului de doctor nu s-a făcut pentru motive ce țin de legalitatea desfășurării procedurii de conferire/atribuire sau a condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor ci în urma unei reevaluări arbitrare a fondului științific al tezei de doctorat, care nu putea avea loc în cadrul acestei proceduri, după cum s-a arătat în cele ce preced.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că Ordinul de retragere a titlului de doctor este nelegal, fiind emis cu încălcarea legii fundamentale, prin raportare la considerentele și dispozitivul Deciziei CCR nr. 364/2022.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, și rejudecând, va admite în parte acțiunea, va anula Ordinul nr. 5.121/01.09.2016 al ministrului educației naționale și cercetării științifice, prin care s-a dispus retragerea titlului științific de doctor în drept al recurentului-reclamant, precum și a tuturor actelor juridice și a operațiunilor administrative care au precedat emiterea acestui ordin. În contextul acestei soluții și luând în calcul și poziția exprimată de recurentul-reclamant în fața instanței de recurs la prezentul termen de judecată va respinge ca rămase fără obiect petitele 1 și 2 ale cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3265 din 10 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată, și rejudecând, admite în parte acțiunea.

Anulează Ordinul nr. 5.121/01.09.2016 al ministrului educației naționale și cercetării științifice, prin care s-a dispus retragerea titlului științific de doctor în drept al recurentului-reclamant, precum și a tuturor actelor juridice și a operațiunilor administrative care au precedat emiterea acestui ordin.

Respinge ca rămase fără obiect petitele 1 și 2 ale cererii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.