ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3412/2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 decembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/45/2020, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, prin Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, și Ministerul Educației și Cercetării, prin Direcția Generală Învățământ Universitar, a solicitat:

(i) obligarea pârâtului Ministerul Educației și Cercetării, prin Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, la înaintarea deciziilor consiliului privind acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul știința și ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă și instalații, pentru a fi promovate prin ordin de ministru;

(ii) obligarea pârâtului Ministrul Educației și Cercetării, prin Direcția Generală Învățământ Universitar, la emiterea ordinului/ordinelor de ministru pentru promovarea deciziilor Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, cu privire la acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 103 din 22 iunie 2021, Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Direcția Generală a Învățământului Universitar, ambele din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.

1.3. Prin decizia nr. 783 din 15 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A împotriva sentinței nr. 103 din 22.06.2021 a Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

1.4. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal la data de 18 aprilie 2023, sub dosar nr. x/45/2020*.

Prin sentința civilă nr. 234 din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării și Ministerul Educației și Cercetării prin Direcția Generală a Învățământului Universitar;

(ii) a obligat pârâtul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare să înainteze către Ministerul Educației și Cercetării deciziile consiliului privind evaluarea tezei de doctorat a reclamantului;

(iii) a obligat pârâtul Ministerul Educației și Cercetării prin Direcția Generală a Învățământului Universitar ca, după transmiterea deciziilor Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare privind evaluarea tezei de doctorat a reclamantului, să emită ordinul de ministru pentru acordarea/neacordarea reclamantului a titlului științific de doctor;

(iii) a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 5.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocatului și taxele judiciare de timbru achitate.

Împotriva sentinței civile nr. 234 din 20 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Educației a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, pârâtul susține că instanța de fond a reținut greșit că pârâții ar fi refuzat finalizarea procesului de validare a tezei de doctorat a intimatului-reclamant, soluție care este contrară normelor de drept material incidente, situației de fapt și probelor administrate.

Reiterează situația factuală expusă la fond și indică prevederile legale pe care le consideră aplicabile cauzei (respectiv H.G. nr. 37/1999, H.G. nr. 567/2005 și OMEC nr. 3482/2016), susținând că solicitarea IOSUD din 02.03.2016, de acordare către intimatului-reclamant a titlului de doctor în domeniul ingineri civilă, alt domeniu decât cel la care s-a făcut înmatricularea, nu respectă prevederile legale și nu a fost însoțită de documente care să justifice parcurgerea întregii proceduri de acordare a titlului de doctor în domeniul inginerie civilă, astfel încât obligarea CNATDCU de emitere a unei decizii în sensul stabilit de instanța de fond este nelegală.

Apreciază că, având în vedere deciziile Consiliului General al CNATDCU privind invalidarea tezei de doctorat, precum și decizia din 10.07.2017, comunicată atât IOSUD, cât și intimatului-reclamant, Ministerul Educației nu poate iniția un proiect de ordin privind atribuirea titlului de doctor în domeniul inginerie civilă și instalații, nefiind îndeplinite prevederile art. 69 alin. (1) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011. De asemenea, nu poate iniția nici ordinul de neacordare a titlului de doctor, întrucât intimatul-reclamant nu intră sub incidența art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, teza de doctorat nefiind refăcută și retransmisă în termenul de un an de la data primei invalidări.

Arată recurentul-pârât că, în anul 2015, reclamantul s-a reînscris la studii universitare de doctorat în domeniul Ingineria materialelor, că la data de 28.09.2022 și-a susținut teza de doctorat și că, în baza Deciziei CNATDCU din 27.12.2022, s-a emis Ordinul Ministerului Educației nr. 3023/11.01.2023, prin care i s-a atribuit reclamantului titlul de doctor. Drept urmare, consideră că cererea de obligare la emiterea unor acte administrative referitoare la teza de doctorat a reclamantului este lipsită de obiect, precum și de interes, reclamantul obținând titlul de doctor.

Consideră recurentul-pârât că cheltuielile de judecată sunt disproporționate, solicitând reducerea onorariului avocațial în raport de gradul scăzut de complexitate a cauzei, care nu a presupus administrarea unui probatoriu complex.

Intimatul-reclamant A a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, ca nefondat, arătând în esență că sentința primei instanțe a realizat o corectă aplicare a normelor legale la situația de fapt stabilită în proces.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației este nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1. Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază necesar a reda, rezumativ, situația factuală ce a generat litigiul de față.

A a fost înmatriculat la doctorat la data de 01.11.2000, în cadrul Universității X Iași (IOSUD) pentru domeniul Știința și Ingineria Materialelor din cadrul Facultății de Știința și Ingineria Materialelor, teza de doctorat având ca temă „Prevenirea și stingerea incendiilor”.

Teza de doctorat a fost susținută în anul 2009, iar ulterior dosarul de doctorat și un exemplar al tezei au fost transmise Ministerului Educației, în vederea confirmării de către CNATDCU.

În ședința din data de 08.11.2011, Consiliul General al CNATDCU a invalidat teza reclamantului, la propunerea Comisiei de Ingineria Materialelor și Nanotehnologie.

Urmare a unui memoriu depus de intimatul-reclamant, în ședința din 25.09.2015, CNATDCU a decis înaintarea tezei către Comisia de Inginerie Civilă și Management, motivat de împrejurarea că titlul tezei se încadrează în domeniul Inginerie civilă și instalații.

În urma analizei efectuate în ședința din data de 16.11.2015 Comisia de Inginerie Civilă și Management a propus validarea tezei de doctorat întocmite de intimatul-reclamant, în domeniul Inginerie civilă și instalații.

În ședința din 04.12.2015, Consiliul General al CNATDCU a hotărât, la propunerea Comisiei de Inginerie Civilă și Management, că se poate acorda titlul de doctor reclamantului în domeniul Inginerie civilă, pe baza solicitării IOSUD și a acordului doctorandului. Ca urmare, Universitatea (IOSUD) a solicitat Ministerului Educației și Cercetării Științifice, prin adresa înregistrată sub nr. 16937 bis/02.03.2016, acordarea titlului de doctor în domeniul „Inginerie civilă” pentru teza de doctorat susținută de reclamant.

În ședința Consiliului General al CNATDCU din 10.07.2017, așa cum rezultă din mențiunile minutei acestei ședințe, pct. 9 – Diverse, subpct. 4, în baza unei Note privind acordarea titlului de doctor în alt domeniu, s-a votat în unanimitate că «nu se poate aproba acordarea titlului de doctor într-un alt domeniu decât cel în care s-a făcut înmatricularea, desfășurarea și finalizarea studiilor de doctorat».

În cursul anului 2020, intimatul-reclamant a formulat o serie de adrese către CNATDCU și Ministerul Educației, solicitând formularea propunerii de emitere a ordinului de ministru și, consecutiv, emiterea ordinului de confirmare/infirmare a propunerii. Prin răspunsurile comunicate intimatului-reclamant s-a arătat că nu există o propunere a CNATDCU, astfel încât Ministerul Educației nu poate iniția ordinul de acordare/neacordare a titlului, iar prin adresa nr. 36149/12.11.2020 s-au comunicat intimatului-reclamant și cele votate de Consiliul General al CNATDCU în ședința din 10.07.2017.

În consecință, intimatul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ, promovând acțiunea de față, invocând refuzul autorităților pârâte de soluționare a cererilor sale.

II.1. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de obiect/interes a cererii reclamantului A, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată.

Recurentul-pârât a susținut că lipsa de obiect/interes derivă din împrejurarea că intimatul-reclamant a obținut titlul de doctor în domeniul ingineria materialelor, conform Ordinului Ministerului Educației nr. 3023/11.01.2023, ca urmare a finalizării studiilor doctorale începute în anul 2015.

Or, procedura de acordare a titlului de doctor pentru studiile doctorale desfășurate în perioada 2000-2004, finalizate în anul 2009 prin susținerea tezei de doctorat „Prevenirea și stingerea incendiilor”, încadrată în domeniul Inginerie civilă și instalații (astfel cum a solicitat intimatul-reclamant și a propus spre validare Comisia Inginerie Civilă și Management din cadrul CNATDCU), care face obiectul prezentei cauze, nu are legătură cu studiile doctorale începute în anul 2015 și finalizate cu acordarea titlului în anul 2023 pentru o altă teză, susținută în domeniul Ingineria materialelor, intitulată „Contribuții la îmbunătățirea performanței utilizării unor materiale cu rol activ în instalațiile de combatere a incendiilor”.

Împrejurarea că intimatul-reclamant s-a înscris la o altă școală doctorală și a susținut o altă teză, pentru care a primit titlul științific de doctor, nu lipsește prezenta cerere nici de obiect și nici de interes, câtă vreme intimatul-reclamant a dedus judecății analiza legalității unei alte proceduri de acordare a titlului de doctor decât cea finalizată cu obținerea titlului de doctor în anul 2023.

În consecință, critica recurentului-pârât este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință.

II.2. În ceea ce privește restul criticilor din recurs, se reține că, în esență, recurentul-pârât Ministerul Educației reiterează argumentația prezentată în fond, în sensul imposibilității emiterii unui ordin de ministru privind acordarea/neacordarea titlului de doctor, întrucât acordarea titlului de doctor nu se poate face în alt domeniu decât cel la care s-a făcut înmatricularea, iar rezoluția Consiliului General al CNATDCU din data de 10.07.2017 și deciziile anterioare de invalidare a tezei de doctorat împiedică inițierea unui proiect de ordin privind acordarea sau neacordarea titlului de doctor, raportat la art. 69 alin. (1) din HG nr. 681/2011 și art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011. De asemenea, consideră nelegală obligarea CNATDCU de emitere a unei decizii în sensul stabilit de instanța de fond.

Înalta Curte constată că, în recurs, pârâtul Ministerul Educației se prevalează de aceleași prevederi legale pe care și-a întemeiat apărările în fond, respectiv Legea nr. 1/2011, H.G. nr. 37/1999, H.G. nr. 567/2005, H.G. nr. 681/2011 și OMEC nr. 3482/2016, deși instanța de fond a invalidat parțial incidența acestor norme.

În acest sens, instanța de fond a expus în mod amplu și detaliat modificările multiple ale cadrului legislativ primar și secundar, raportat la data înscrierii intimatului-reclamant la doctorat (anul 2000), data susținerii tezei de doctorat (anul 2009), procedura de validare desfășurată în perioada 2011-2017, precum și la dispozițiile tranzitorii din cuprinsul acestor acte normative și la principiul neretroactivității și al aplicării legii civile în timp.

Curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 3 din Ordinul nr. 3759/2011, prin care s-a stabilit că „Procesul validării doctoratelor susținute până la data intrării în vigoare a Legii educației naționale nr. 1/2011 se desfășoară conform dispozițiilor în vigoare la data susținerii acestora” și a conchis că, în situația intimatului-reclamant, care și-a susținut doctoratul anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011, au rămas aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/1995, iar procesul de validare a doctoratului era supus regulilor cuprinse în HG nr. 567/2005 și Ordinul MECTS nr. 5328/2010, nefiind așadar incidente dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011, H.G. nr. 681/2011 privind Codul studiilor universitare de doctorat și OMEC nr. 3482/2016. Referitor la prevederile H.G. nr. 37/1999, instanța de fond a reținut că acestea au rămas aplicabile până la susținerea tezei de doctorat, moment ce marchează încheierea doctoratului, iar etapa administrativă de confirmare/validare a tezei de doctorat și de conferire a titlului științific este supusă prevederilor H.G. nr. 567/2005.

Or, recurentul-pârât Ministerul Educației nu a formulat niciun fel de contraargumente la aceste considerente, rezumându-se la simpla reluare a apărărilor întemeiate pe dispozițiile H.G. nr. 681/2011 și Legea nr. 1/2011, ignorând considerentele primei instanțe, care explicau de o manieră justă cadrul normativ aplicabil cauzei. Mai exact, recurentul-pârât susține că nu poate iniția proiectul de ordin privind acordarea titlului de doctor, nefiind îndeplinite condițiile din art. 69 alin. (1) din H.G. nr. 681/2011, dar nici proiectul de neacordare a titlului, nefiind îndeplinite condițiile din art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011.

Așadar, dintr-un prim rând, se constată caracterul nefondat al recursului, câtă vreme recurentul-pârât își întemeiază refuzul de finalizare a procesului de validare a tezei de doctorat a reclamantului pe existența altor norme legale decât cele incidente cauzei.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod just că pârâtul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare avea obligația ca, după luarea deciziilor de validare sau invalidare a tezei de doctorat, să facă propuneri corespunzătoare ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, potrivit art. 36 din H.G. nr. 567/2005 și art. 18 alin. (6) din Ordinul MECTS nr. 5328/2010, pentru ca acesta să emită ordinul de confirmare/neconfirmare, conform art. 18 alin. (8) din Ordinul MECTS nr. 5328/2010.

Acestor considerente recurentul-pârât nu le-a opus niciun contraargument în recurs, ci doar a reiterat susținerea că CNATDCU nu poate fi obligat la emiterea unei decizii, câtă vreme nu se poate acorda titlul de doctor în alt domeniu decât cel la care s-a făcut înmatricularea, iar cererea IOSUD nu a fost însoțită de documente care să justifice parcurgerea întregii proceduri de acordare a titlului de doctor în domeniul inginerie civilă, în timp ce Ministerul Educației nu poate emite ordinul solicitat pentru aceleași motive, dar și în raport de deciziile de invalidare emise de CNATDCU.

Înalta Curte reține că, indiferent de pretinsele omisiuni ale documentației înaintate de IOSUD sau de existența unei cerințe apreciate a nu se încadra în textele de lege (acordarea titlului de doctor într-un domeniu diferit de cel al înscrierii), pârâtul CNATDCU are obligația luării unei decizii în sensul validării sau invalidării tezei de doctorat și înaintării acestei propuneri către Ministerul Educației, iar autoritatea ministerială are obligația de a confirma/infirma propunerea, prin emiterea ordinului de acordare/neacordare a titlului de doctor.

În acest sens, se au în vedere dispozițiile art. 36 alin. (2) și art. 37 din H.G. nr. 567/2005, care statuează că „I.O.S.U.D. transmite dosarul de doctorat și un exemplar al tezei de doctorat la Ministerul Educației și Cercetării în vederea validării hotărârii comisiei de doctorat de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare” (art. 36 respectiv ,,Conferirea titlului de doctor se face prin ordin al ministrului educației și cercetării, la propunerea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.” (art. 37 precum și dispozițiile art. 18 alin. (5) – (8) din Ordinul MECTS nr. 5328/2010, potrivit cărora „(5) Rezoluția comisiei de specialitate este înaintată președintelui panelului pe domeniul fundamental aferent, care o supune validării panelului respectiv. Decizia se ia cu votul deschis al majorității simple a membrilor. (6) Hotărârea panelului pe domeniul fundamental se înaintează către președintele Consiliului general, care propune ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului emiterea ordinului de confirmare a rezoluției. (7) Anterior formulării propunerii de emitere a ordinului prevăzut la alin. (6), Consiliul general are prerogativa de a supune dezbaterii oricare dosar aflat în procedură, la solicitarea unui membru al acestuia. (8) Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului de confirmare/neconfirmare se comunică instituției/persoanei care a promovat dosarul de evaluare. În situația în care dosarul de evaluare a fost promovat de instituție, aceasta are obligația ca în termen de 15 zile de la data primirii ordinului să îl comunice persoanei evaluate”.

Este de observat și că potrivit art. 19 alin. (1) din Ordinul nr. 5328/2010 „împotriva ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului de aprobare a rezoluțiilor propuse de C.N.A.T.D.C.U. se poate formula contestație în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării acestuia persoanei evaluate, conform Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare”. Or, dreptul de a formula contestație nu poate fi exercitat de doctorand câtă vreme CNATDCU nu a îndeplinit obligația de formulare și înaintare a propunerilor către minister, iar Ministerul Educației nu a emis un ordin de confirmare/infirmare a acestor propuneri.

Înalta Curte mai reține că argumentul referitor la imposibilitatea acordării unui titlu de doctor în alt domeniu decât cel al înscrierii la doctorat nu are relevanță în cadrul procesual obiectiv al cauzei de față, acesta putând reprezenta un eventual motiv al neacordării titlului științific de doctor, pe când în speță se află în discuție refuzul autorităților pârâte de a-și îndeplini obligațiile ce le revin în procedura de acordare/neacordare a titlului de doctor, iar nu legalitatea ordinului de neacordare a acestui titlu.

Așadar, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că, în situația intimatului-reclamant, procedura administrativă de validare a tezei de doctorat nu a fost finalizată, iar autoritățile pârâte nu au prezentat nicio justificare legală a acestei împrejurări, astfel că în mod corect s-a dispus obligarea fiecăruia dintre pârâți la îndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit legii, în etapele procedurii de acordare a titlului științific de doctor.

În consecință, cum criticile recurentului-pârât Ministerul Educației, fiind nefondate, nu au aptitudinea de a conduce la reformarea soluției primei instanțe, soluția recurată va fi menținută, consecutiv respingerii motivelor de recurs anterior analizate.

În ceea ce privește criticile vizând proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocațial, Înalta Curte reține că asupra acestei chestiuni de drept s-a pronunțat Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.”. În motivarea soluției astfel dispuse, Înalta Curte a reținut că „proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate”.

Având în vedere obligativitatea dezlegărilor date instanțelor de judecată prin decizia anterior menționată, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul invocat de pârât, referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecată, nu reprezintă o critică de nelegalitate, astfel încât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., republicat, va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, ca nefondat.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a părții recurente-pârâte a cărei cale de atac a fost invalidată, Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Ministerul Educației la plata către intimatul-reclamant A a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei, reprezentând onorariu avocațial achitat în recurs, conform chitanței nr. 5/06.02.2024 (fila 48 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței civile nr. 234 din 20 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Educației la plata către intimatul-reclamant A a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei, reprezentând onorariu avocațial achitat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.