ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 25 mai 2012, adresată Curții de Apel București, reclamanta I.R.G.

în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare; Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, a solicitat instanței să dispună: - anularea deciziei comisiei de specialitate - "Științe administrative" din cadrul CNATDCU din 17 octombrie 2011 prin care s-a decis să nu se avizeze titlul științific de doctor în drept conferit reclamantei; - anularea Ordinului nr. 6556 din 13 decembrie 2011 emis de pârâtul nr. 2; - să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a recunoaște reclamantei, în condițiile legii, titlul științific de doctor în drept, conferit de U.S.

din Moldova; - să oblige pe pârâtul Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului să emită ordinul prin care să recunoască reclamantei titlul științific de doctor în drept, în baza diplomei obținute în Republica Moldova; - să oblige pe pârâți să plătească reclamantei suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale; - să oblige pârâții la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, cu obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, invocând excepția lipsei capacității procesuale pasive a C.N.A.T.D.C.U.

și CNRED, întrucât instituțiile în discuție nu au personalitate juridică proprie, fiind doar organe consultative al M.E.C.T.S. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 6424 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București au fost respinse excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Educației, ca nefondate. Instanța a respins acțiunea reclamantei I.R.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Centrul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, ca nefondată.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este nefondată, având în vedere obiectul acțiunii principale, precum și faptul că deși comisiile de specialitate nu au personalitate juridică proprie, sunt organisme consultative ale MECTS, iar reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei Consiliului prin care a solicitat anularea Deciziei Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului, precum și a Ordinului nr. 6556 din 13 decembrie 2011 privind neechivalarea titlului științific de doctor în științe juridice. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că este neîntemeiată, deoarece cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea unor acte administrative emise de MECTS, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța de primă jurisdicție a reținut că reclamanta a susținut teza de doctorat în cadrul U.S. din Moldova, iar prin Hotărârea Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare din 8 iulie 2011 i s-a conferit gradul științific de doctor în drept. La data de 30 septembrie 2011 reclamanta a depus la CNRED cererea privind recunoașterea/echivalarea diplomei de doctor din Republica Moldova, fiindu-i comunicat reclamantei faptul că, în urma verificării documentației depuse, Comisia de specialitate "Științe administrative" din cadrul CNATDCU din 17 octombrie 2011 a apreciat că teza nu îndeplinește standardele științifice specifice unei asemenea lucrări. Ca urmare, a fost întocmit Ordinul Ministrului nr. 6556/13 februarie 2011 prin care nu a fost echivalat titlul științific de doctor în drept.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că prevederile Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate în România și Republica Moldova, invocat de reclamantă, nu echivalează cu o recunoaștere automată a diplomelor și titlurilor științifice, ci Acordul face referire la recunoașterea reciprocă a titlurilor științifice.

Instanța a reținut că reclamanta nu a primit aviz favorabil din partea Consiliului Național de Atestare având la bază rezultatul Comisiei de specialitate, astfel că potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, instanța nu se poate pronunța decât cu privire la modul în care instituțiile abilitate au respectat procedurile legale, pârâții MECTS și organismele abilitate din cadrul acestuia neputând fi obligate prin hotărâre judecătorească să emită ordinul de atestare a titlului universitar solicitat de către reclamantă, întrucât analiza științifică a activității didactice este de competența comisiilor specializate pe domeniul în care candidatul a susținut concursul, astfel cum rezultă din Regulamentul C.N.A.T.D.C.U.

Instanța de fond a constatat că Ministrul poate emite ordin de acordare a titlului științific numai pe baza confirmării acestuia de către Consiliul Național, care în cauza dedusă judecății a dat un răspuns negativ reclamantei. Prin urmare, instanța a constatat că nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâților, în sensul legii contenciosului administrativ, deoarece acesteia i s-a răspuns motivat, iar refuzul de a-i conferi titlul științific de doctor în drept este unul justificat. 3. Recursul formulat de reclamanta I.R.G. 3.1. Sentința civilă nr. 6424 din 12 noiembrie 2012, nu este motivată. Instanța primind spre soluționare o acțiune ce vizează anularea unui act administrativ motivat în mod generic și abstract, nu poate analiza legalitatea și temeinicia acestuia.

Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative. Instanța de fond, menținând în vigoare actele administrative atacate, a încălcat, la rândul său, normele de procedură care afectează dreptul la un tribunal independent consacrat de art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reflectate în legislația română de art. 261 pct. (5) și art. 105 alin. (2) C. proc. civ. 3.2.

Instanța de fond nu a analizat concluziile formulate în scris de către reclamantă vizând nulitatea deciziei comisiei de specialitate din cadrul CNATDCU din 17 octombrie 2011, pentru lipsa semnăturii unui număr de 15 membri, precum și dispozițiile art. 19 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și Metodologia de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice. 3.3. Atât România, cât și Republica Moldova, au ratificat Convenția de la Lisabona cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei, cu toate consecințele ce decurg din această Convenție.

Totodată, între Republica Moldova și România a fost semnat la Chișinău, la 20 iunie 1998, Acordul privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituțiile de învățământ acreditate în România și în Republica Moldova, iar la 26 august 2010, la Chișinău, a fost semnat Protocolul de amendare a Acordului. Ori, semnând tratatul bilateral sus evocat, în care recunoașterea titlurilor științifice are loc necondiționat, rezultă că statul român a recunoscut aprioric și competența științifică a instituțiilor de învățământ acreditate în Republica Moldova, asumându-și, implicit, rolul de a confirma și titluri pentru lucrări științifice față de care instituții de învățământ omologe din România ar fi putut manifesta o exigență sporită, cum se apreciază în cauză.

Organele administrative interne ale unui stat partener într-un tratat internațional, bilateral, sunt obligate a se abține de la adăugarea unor prevederi procedurale interne, de natură a lipsi de eficiență respectivul tratat internațional pe care statul român și l-a asumat în mod voluntar, conduita contrară fiind de natură a veni în contradicție și cu art. 31 alin. (5) din Legea nr. 590/2003. 3.4. Teza de doctorat, în baza căreia s-a acordat titlul de doctor în drept în Republica Moldova, a fost expertizată în strictă conformitate cu legislația Republicii Moldova, și mai mult de atât, asupra originalității științifice, novației lucrării și actualității referințelor bibliografice, s-au pronunțat experți în domeniu - conferențiari și profesori universitari din Republica Moldova, inclusiv din România.

În concret, în componența Consiliului Științific Specializat a fost desemnat prin Hotărârea Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare al Republicii Moldova din 31 martie 2011, cu privire la susținerea tezelor de doctor și doctor abilitat, în calitate de membru, V.P., doctor în drept, profesor universitar, care a expus asupra importanței temei cercetate, contribuției științifice a lucrării, evaluării științifice a tezei de doctorat, etc. 4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Ministerul Educației Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Critica recurentei privind nemotivarea Sentinței civile nr. 6424 din 12 noiembrie 2012, nu va fi primită, observându-se că prima instanță a respectat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, instanța și-a prezentat coerent argumentele, mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâți și ulterior, asupra fondului cauzei, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

Motivarea clară și accesibilă răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 13 martie 2007 în cauza Gheorghe contra României). În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, prima instanță reținând în mod corect că reclamantei i s-a răspuns motivat la solicitarea privind recunoașterea/echivalarea titlului științific de doctor în drept, refuzul conferirii acestui titlu fiind unul justificat.

Astfel, reclamanta s-a adresat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor cu o cerere pentru recunoașterea și echivalarea automată a diplomei de doctor în drept conferită de Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare al Republicii Moldova, invocând drept temei Tratatul de recunoaștere a acestor diplome stipulat prin Acordul încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chișinău la 20 iunie 1998. Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/1999, pentru ratificarea acestui acord - diplomele, certificatele și titlurile științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate în cele două țări se recunosc reciproc.

Acordul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea prelungirii pe perioade de câte un an. În contextul aderării României la Uniunea Europeană, principiul recunoașterii reciproce a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de instituții de învățământ acreditate în România și în Republica Moldova, principiu ce este echivalent cu echivalarea automată a acestora, nu se mai poate aplica, atunci când este vorba de un stat terț Uniunii Europene. La data de 27 februarie 2006, partea a propus amendamente la Acord în vederea modificării sale în sensul prevalenței acquis-ului comunitar, începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.

Astfel fiind, după aderarea României la Uniunea Europeană, titlurile științifice de doctor obținute în Republica Moldova nu mai pot fi recunoscute în mod automat și necondiționat, ci numai după parcurgerea procedurii interne de evaluare și atestare realizată de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și de Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, conform prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011 și ale Ordinului M.E.C.T.S. nr. 3759/2011. În ceea ce privește Convenția cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 172 din 2 octombrie 2008, publicată în M. Of.

nr. 382 din 7 octombrie 1998, se reține că, în ipoteza încetării aplicabilității în prezent a Acordului de recunoaștere reciprocă a diplomelor între România și Republica Moldova, Convenția de la Lisabona și legislația internă a statului român sunt pe deplin aplicabile, urmând a fi luate în considerare prevederile generale ale Convenției (art. 2.3 permite încheierea unor acte care să conțină dispoziții mai favorabile Convenției). Art. 2.1 din Convenție permite existența unei autorități care să hotărască în problemele privind recunoașterea unei diplome, atestat etc. În România, acest rol a fost preluat de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor.

Art. 3.2 din Convenție permite ca fiecare stat parte să ia măsurile necesare ca prevederile și criteriile folosite în evaluarea și recunoașterea atestatelor să fie transparente, unitare și corecte, ceea ce în speță nu s-a contestat. Reținând aceste aspecte, în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că nu poate fi primită solicitarea recunoașterii și echivalării automate a titlului de doctor în drept, fiind nevoie pentru aceasta de parcurgerea unei proceduri stabilite de Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și în cadrul căreia numai comisiei de specialitate în domeniul în care candidatul a susținut concursul, îi revine competența exclusivă de a analiza conținutul dosarelor și de a propune rezoluții motivate, care sunt ulterior înaintate Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Prin urmare, având în vedere că în cauză propunerea comisiei de specialitate de neechivalare a titlului științific de doctor în drept a fost motivată de faptul că "Teza nu îndeplinește standardele științifice specifice unei asemenea lucrări întrucât nu prezintă elemente convingătoare de definire a instituției ce constituie obiect al tezei. Referirile bibliografice nu sunt de actualitate, iar limbajul folosit nu este unul științific", aspecte de strictă apreciere de specialitate, în mod judicios instanța fondului a apreciat că decizia luată nu poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ. Susținerea recurentei în sensul că decizia pârâților nu este motivată, nu este fondată.

Este adevărat că, în conformitate cu art. 31 alin. (1) și (2) din Constituția României, dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el act normativ, sau individual, dar nerespectarea acestei condiții nu duce la nulitatea actului administrativ, aceasta fiind o condiție de formă și o reflectare a principiului transparenței administrației. În cauză, această condiție a motivării a fost îndeplinită și după cum s-a arătat anterior, propunerea comisiei de specialitate de a nu se echivala diploma de doctor în drept a fost motivată, instanța de judecată neavând competența de a înlătura aceste constatări ale unui organ de specialitate și de a le substitui cu propriile aprecieri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.R.G. împotriva Sentinței civile nr. 6424 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL