ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cadrul procesual

Prin

cererea de chemare în judecată formulată la data de 25 mai 2012, adresată

Curții de Apel București, reclamanta I.R.G. în contradictoriu cu Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Consiliul Național de

Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare; Ministrul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; Centrul Național de

Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, a solicitat instanței să dispună:

- anularea deciziei comisiei de specialitate

- "Științe administrative" din cadrul CNATDCU din 17 octombrie 2011

prin care s-a decis să nu se avizeze titlul științific de doctor în drept

conferit reclamantei;

- anularea Ordinului nr. 6556 din 13

decembrie 2011 emis de pârâtul nr. 2;

- să se constate refuzul nejustificat al

pârâților de a recunoaște reclamantei, în condițiile legii, titlul științific

de doctor în drept, conferit de U.S. din Moldova; - să oblige pe pârâtul

Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului să emită ordinul prin care să

recunoască reclamantei titlul științific de doctor în drept, în baza diplomei

obținute în Republica Moldova;

- să oblige pe pârâți să plătească

reclamantei suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale;

- să oblige pârâții la plata sumei de 30.000

lei cu titlu de daune materiale, cu obligarea în solidar a pârâților la plata

cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii

de chemare în judecată ca inadmisibilă, invocând excepția lipsei capacității

procesuale pasive a C.N.A.T.D.C.U. și CNRED, întrucât instituțiile în discuție

nu au personalitate juridică proprie, fiind doar organe consultative al

M.E.C.T.S.

A. Prin Sentința nr. 6424 din 12 noiembrie

2012 a Curții de Apel București au fost respinse excepția inadmisibilității

acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul

Ministerul Educației, ca nefondate.

Instanța a respins acțiunea reclamantei

I.R.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului - Centrul Național de Atestare a Titlurilor,

Diplomelor și Certificatelor Universitare, Ministrul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a

Diplomelor, ca nefondată.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat

la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este nefondată, având în

vedere obiectul acțiunii principale, precum și faptul că deși comisiile de

specialitate nu au personalitate juridică proprie, sunt organisme consultative

ale MECTS, iar reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei Consiliului

prin care a solicitat anularea Deciziei Comisiei de specialitate din cadrul

Consiliului, precum și a Ordinului nr. 6556 din 13 decembrie 2011 privind

neechivalarea titlului științific de doctor în științe juridice.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că este neîntemeiată, deoarece

cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea unor acte administrative

emise de MECTS, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța de primă

jurisdicție a reținut că reclamanta a susținut teza de doctorat în cadrul U.S.

din Moldova, iar prin Hotărârea Consiliului Național pentru Acreditare și

Atestare din 8 iulie 2011 i s-a conferit gradul științific de doctor în drept.

La data de 30 septembrie 2011 reclamanta a depus la CNRED cererea privind

recunoașterea/echivalarea diplomei de doctor din Republica Moldova, fiindu-i

comunicat reclamantei faptul că, în urma verificării documentației depuse,

Comisia de specialitate "Științe administrative" din cadrul CNATDCU

din 17 octombrie 2011 a apreciat că teza nu îndeplinește standardele

științifice specifice unei asemenea lucrări. Ca urmare, a fost întocmit Ordinul

Ministrului nr. 6556/13 februarie 2011 prin care nu a fost echivalat titlul

științific de doctor în drept.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că

prevederile Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova

privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor

științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate în România și

Republica Moldova, invocat de reclamantă, nu echivalează cu o recunoaștere

automată a diplomelor și titlurilor științifice, ci Acordul face referire la

recunoașterea reciprocă a titlurilor științifice.

Instanța a reținut că reclamanta nu a primit

aviz favorabil din partea Consiliului Național de Atestare având la bază

rezultatul Comisiei de specialitate, astfel că potrivit dispozițiilor Legii

contenciosului administrativ, instanța nu se poate pronunța decât cu privire la

modul în care instituțiile abilitate au respectat procedurile legale, pârâții

MECTS și organismele abilitate din cadrul acestuia neputând fi obligate prin

hotărâre judecătorească să emită ordinul de atestare a titlului universitar

solicitat de către reclamantă, întrucât analiza științifică a activității

didactice este de competența comisiilor specializate pe domeniul în care

candidatul a susținut concursul, astfel cum rezultă din Regulamentul

C.N.A.T.D.C.U.

Instanța de fond a constatat că Ministrul

poate emite ordin de acordare a titlului științific numai pe baza confirmării

acestuia de către Consiliul Național, care în cauza dedusă judecății a dat un

răspuns negativ reclamantei.

Prin urmare, instanța a constatat că nu se

poate reține un refuz nejustificat al pârâților, în sensul legii contenciosului

administrativ, deoarece acesteia i s-a răspuns motivat, iar refuzul de a-i

conferi titlul științific de doctor în drept este unul justificat.

3.1. Sentința civilă nr. 6424 din 12

noiembrie 2012, nu este motivată.

Instanța primind spre soluționare o acțiune

ce vizează anularea unui act administrativ motivat în mod generic și abstract,

nu poate analiza legalitatea și temeinicia acestuia. Absența acestei motivări

favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa

motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor

administrative.

Instanța de fond, menținând în vigoare actele

administrative atacate, a încălcat, la rândul său, normele de procedură care

afectează dreptul la un tribunal independent consacrat de art. 6 parag. (1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reflectate în legislația română de

art. 261 pct. (5) și art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

3.2. Instanța de fond nu a analizat

concluziile formulate în scris de către reclamantă vizând nulitatea deciziei

comisiei de specialitate din cadrul CNATDCU din 17 octombrie 2011, pentru lipsa

semnăturii unui număr de 15 membri, precum și dispozițiile art. 19 alin. (1)

din Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de

Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și Metodologia de recunoaștere și

echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice.

3.3. Atât România, cât și Republica Moldova,

au ratificat Convenția de la Lisabona cu privire la recunoașterea atestatelor

obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei, cu toate

consecințele ce decurg din această Convenție. Totodată, între Republica Moldova

și România a fost semnat la Chișinău, la 20 iunie 1998, Acordul privind

recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice,

acordate de instituțiile de învățământ acreditate în România și în Republica

Moldova, iar la 26 august 2010, la Chișinău, a fost semnat Protocolul de

amendare a Acordului.

Ori, semnând tratatul bilateral sus evocat,

în care recunoașterea titlurilor științifice are loc necondiționat, rezultă că

statul român a recunoscut aprioric și competența științifică a instituțiilor de

învățământ acreditate în Republica Moldova, asumându-și, implicit, rolul de a

confirma și titluri pentru lucrări științifice față de care instituții de

învățământ omologe din România ar fi putut manifesta o exigență sporită, cum se

apreciază în cauză. Organele administrative interne ale unui stat partener

într-un tratat internațional, bilateral, sunt obligate a se abține de la

adăugarea unor prevederi procedurale interne, de natură a lipsi de eficiență

respectivul tratat internațional pe care statul român și l-a asumat în mod

voluntar, conduita contrară fiind de natură a veni în contradicție și cu art.

31 alin. (5) din Legea nr. 590/2003.

3.4. Teza de doctorat, în baza căreia s-a

acordat titlul de doctor în drept în Republica Moldova, a fost expertizată în

strictă conformitate cu legislația Republicii Moldova, și mai mult de atât,

asupra originalității științifice, novației lucrării și actualității

referințelor bibliografice, s-au pronunțat experți în domeniu - conferențiari

și profesori universitari din Republica Moldova, inclusiv din România.

În concret, în componența Consiliului

Științific Specializat a fost desemnat prin Hotărârea Consiliului Național

pentru Acreditare și Atestare al Republicii Moldova din 31 martie 2011, cu privire

la susținerea tezelor de doctor și doctor abilitat, în calitate de membru,

V.P., doctor în drept, profesor universitar, care a expus asupra importanței

temei cercetate, contribuției științifice a lucrării, evaluării științifice a

tezei de doctorat, etc.

Ministerul Educației Naționale

Prin întâmpinarea formulată în cauză,

intimatul Ministerul Educației Naționale a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, reiterând, în

esență, apărările formulate în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului,

sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în

limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Critica recurentei privind nemotivarea

Sentinței civile nr. 6424 din 12 noiembrie 2012, nu va fi primită,

observându-se că prima instanță a respectat prevederile art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ.

Astfel, instanța și-a prezentat coerent

argumentele, mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâți și ulterior,

asupra fondului cauzei, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale

ridicate de părți.

Motivarea clară și accesibilă răspunde și

exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un

răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, Hotărârea din 9 decembrie

1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 13 martie 2007 în cauza

Gheorghe contra României).

În ceea ce privește criticile formulate pe

fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, prima instanță

reținând în mod corect că reclamantei i s-a răspuns motivat la solicitarea

privind recunoașterea/echivalarea titlului științific de doctor în drept,

refuzul conferirii acestui titlu fiind unul justificat.

Astfel, reclamanta s-a adresat Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Centrul Național de Recunoaștere

și Echivalare a Diplomelor cu o cerere pentru recunoașterea și echivalarea

automată a diplomei de doctor în drept conferită de Consiliul Național pentru

Acreditare și Atestare al Republicii Moldova, invocând drept temei Tratatul de

recunoaștere a acestor diplome stipulat prin Acordul încheiat între Guvernul

României și Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chișinău la 20 iunie 1998.

Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr.

39/1999, pentru ratificarea acestui acord - diplomele, certificatele și

titlurile științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate în cele

două țări se recunosc reciproc.

Acordul a fost încheiat pe o perioadă de 5

ani cu posibilitatea prelungirii pe perioade de câte un an.

În contextul aderării României la Uniunea

Europeană, principiul recunoașterii reciproce a diplomelor, certificatelor și

titlurilor științifice acordate de instituții de învățământ acreditate în

România și în Republica Moldova, principiu ce este echivalent cu echivalarea

automată a acestora, nu se mai poate aplica, atunci când este vorba de un stat

terț Uniunii Europene.

La data de 27 februarie 2006, partea a propus

amendamente la Acord în vederea modificării sale în sensul prevalenței

acquis-ului comunitar, începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.

Astfel fiind, după aderarea României la

Uniunea Europeană, titlurile științifice de doctor obținute în Republica

Moldova nu mai pot fi recunoscute în mod automat și necondiționat, ci numai

după parcurgerea procedurii interne de evaluare și atestare realizată de

Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor

Universitare și de Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor,

conform prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011 și ale Ordinului M.E.C.T.S.

nr. 3759/2011.

În ceea ce privește Convenția cu privire la

recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din

regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997 și ratificată de

România prin Legea nr. 172 din 2 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 382

din 7 octombrie 1998, se reține că, în ipoteza încetării aplicabilității în

prezent a Acordului de recunoaștere reciprocă a diplomelor între România și

Republica Moldova, Convenția de la Lisabona și legislația internă a statului

român sunt pe deplin aplicabile, urmând a fi luate în considerare prevederile

generale ale Convenției (art. 2.3 permite încheierea unor acte care să conțină

dispoziții mai favorabile Convenției).

Art. 2.1 din Convenție permite existența unei

autorități care să hotărască în problemele privind recunoașterea unei diplome,

atestat etc.

În România, acest rol a fost preluat de

Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor

Universitare și Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor.

Art. 3.2 din Convenție permite ca fiecare

stat parte să ia măsurile necesare ca prevederile și criteriile folosite în

evaluarea și recunoașterea atestatelor să fie transparente, unitare și corecte,

ceea ce în speță nu s-a contestat.

Reținând aceste aspecte, în mod legal și

temeinic instanța de fond a constatat că nu poate fi primită solicitarea

recunoașterii și echivalării automate a titlului de doctor în drept, fiind

nevoie pentru aceasta de parcurgerea unei proceduri stabilite de Centrul

Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și în cadrul căreia numai

comisiei de specialitate în domeniul în care candidatul a susținut concursul,

îi revine competența exclusivă de a analiza conținutul dosarelor și de a

propune rezoluții motivate, care sunt ulterior înaintate Consiliului Național

de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Prin urmare, având în vedere că în cauză

propunerea comisiei de specialitate de neechivalare a titlului științific de

doctor în drept a fost motivată de faptul că "Teza nu îndeplinește

standardele științifice specifice unei asemenea lucrări întrucât nu prezintă

elemente convingătoare de definire a instituției ce constituie obiect al tezei.

Referirile bibliografice nu sunt de actualitate, iar limbajul folosit nu este

unul științific", aspecte de strictă apreciere de specialitate, în mod

judicios instanța fondului a apreciat că decizia luată nu poate fi supusă

controlului instanței de contencios administrativ.

Susținerea recurentei în sensul că decizia

pârâților nu este motivată, nu este fondată.

Este adevărat că, în conformitate cu art. 31

alin. (1) și (2) din Constituția României, dreptul la informație trebuie

respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice

și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul

motivării oricărui act administrativ, fie el act normativ, sau individual, dar

nerespectarea acestei condiții nu duce la nulitatea actului administrativ,

aceasta fiind o condiție de formă și o reflectare a principiului transparenței

administrației.

În cauză, această condiție a motivării a fost

îndeplinită și după cum s-a arătat anterior, propunerea comisiei de

specialitate de a nu se echivala diploma de doctor în drept a fost motivată,

instanța de judecată neavând competența de a înlătura aceste constatări ale

unui organ de specialitate și de a le substitui cu propriile aprecieri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.R.G.

împotriva Sentinței civile nr. 6424 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

septembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL