ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2870/2017

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă la data de 22 ianuarie 2014 sub nr. de Dosar x/2014, reclamantele A. și B. au solicitat să se dispună: (1) obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să emită și să semneze atestatele de echivalare a studiilor pentru reclamante, cu consecința trecerii acestora de la titulatura "învățători" la cea de "profesori la învățământ primar"; (2) obligarea pârâților Școala Gimnazială nr. 1 Dragalina și Primarul Comunei Dragalina la calcularea și plata diferențelor salariale ca urmare a obținerii Atestatelor de echivalare a competențelor, începând cu data de 1 noiembrie 2012 și până în prezent.

Soluția primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea cauzei prin Decizia nr. 1052 din 9 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, subsecvent conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Călărași, secția civilă și instanța Curții de Apel București, a dispus, prin Sentința nr. 1931 din data de 30 iunie 2015, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale), și obligarea pârâtului să procedeze, în condițiile legii, la eliberarea în favoarea reclamantelor a atestatelor de recunoaștere și echivalare a competențelor dobândite formal, nonformal și informal, al căror model este prevăzut în anexa nr. 2 a Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5484 din 29 septembrie 2011, necesare în vederea ocupării funcției didactice de profesor pentru învățământul primar.

Calea de atac exercitata Împotriva acestei sentințe, Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, învocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, se arată că, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, "cadrele didactice care ocupă funcții de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învățători/învățătoare, maistru-instructor, antrenor și care au dobândit formal, nonformal sau informal competențe profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiția pentru ocuparea funcției didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, profesor pentru învățământul primar, respectiv, profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoaștere și echivalare elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului". Recurentul mai arată că în baza Legii educației naționale, precum și în temeiul H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (act normativ în vigoare la acea dată), au fost emise: - Ordinul nr. 5484 din 29 septembrie 2011, prin care s-a aprobat Metodologia privind recunoașterea și echivalarea competențelor profesionale dobândite formal, nonformal sau informal de către cadrele didactice care ocupă funcții de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învățători/învățătoare, maistru-instructor, antrenor, în vederea ocupării funcției didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, profesor pentru învățământul primar, profesor de instruire practică, respectiv profesor-antrenor în cluburile sportive școlare, palatele și cluburile copiilor. - Ordinul nr. 6563/2011, prin care s-a aprobat Calendarul activităților prevăzute în metodologia privind recunoașterea și echivalarea competențelor profesionale dobândite formal, nonformal sau informai de către cadrele didactice care ocupa funcții de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învățători/învățătoare, maistru-instructor, antrenor, în vederea ocupării funcției didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, profesor pentru învățământul primar, profesor de instruire practică, respectiv profesor-antrenor în cluburile sportive școlare, palatele și cluburile copiilor, în care au fost prevăzute etapele premergătoare emiterii ordinului care face obiectul prezentei acțiuni. La data de 21 ianuarie 2013 s-a semnat un Acord asupra poziției comune a Ministerului Educației și Cercetării Științifice și a federațiilor sindicale din învățământul preuniversitar, referitoare la prevederile Legii nr. 1/2011 și ale O.U.G. nr. 92/2012 privind statutul funcțiilor didactice de învățător/învățătoare și educator/educatoare, C., federație la care este afiliat și reclamantul din prezenta cauză, la nivel de ramură, fiind una dintre părțile semnatare. Astfel, punctul 2 al Acordului menționat prevede că se va modifica și completa Anexa nr. 2 a OMECTS nr. 6563/2011, aprobată prin OMECTS nr. 5484/2011, sesiunea 2012, prin prelungirea termenelor prevăzute. În conformitate cu prevederile art. 1 lit. j) din Legea nr. 62 din 10 mai 2011 a dialogului social - republicată, prin acord colectiv se înțelege "convenția încheiată în formă scrisă între organizațiile sindicale ale funcționarilor publici sau ale funcționarilor publici cu statut special, reprezentanții acestora și reprezentanții autorității ori instituției publice," Se mai precizează că, în conformitate cu art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social - republicată: "două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale. Federațiile sindicale reprezintă, susțin și apară interesele membrilor lor în relațiile cu autoritățile publice". Sindicatul din care fac parte reclamantele din prezenta cauză este afiliat, la nivel de ramură, C. din învățământ, una dintre părțile semnatare ale Acordului nr. 8106 din 21 ianuarie 2013. Deci, sindicatul care este afiliat unei federații sindicale, nu poate denunța un acord pe care aceasta l-a semnat, întrucât prin semnarea acordului de către federația sindicală reprezentativă se prezumă faptul că toate sindicatele care o constituie și-au dat acordul în acest sens. Prin semnarea Acordului amintit, părțile semnatare (reclamatele din prezenta cauză făcând parte dintre acestea) s-au angajat să conlucreze în susținerea demersurilor de modificare a Legii educației naționale nr. 1/2011, astfel încât norma legislativă să fie predictibilă și să creeze auspiciile pentru ca sistemul de învățământ să revină la o stare de normalitate. Astfel, punctul 4 al Acordului nr. 8106 din 21 ianuarie 2013 prevede următoarele: "Ministerul Educației Naționale și federațiile sindicale au constatat că în Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt norme contradictorii, inaplicabile, discriminatorii și prevederi care creează o perturbare majoră a sistemului educațional. În acest context, părțile semnatare s-au angajat să conlucreze în susținerea demersurilor de modificare a Legii nr. 1/2011, în Parlament". În opinia recurentului nu se mai justifică emiterea ordinului de ministru privind aprobarea listelor cuprinzând personalul didactic nominalizat pentru recunoașterea și echivalarea competențelor profesionale dobândite formal, nonformal sau informal. Mai mult, alin. (3) al art. 248 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogat, nemaiexistând astfel temei legal pentru emiterea ordinului de ministru, OMECTS nr. 5484/2011 fiind abrogat implicit.

Apărările formulate în cauză Intimatele A. și B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din 15 iunie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului. 5.2. Cu privire la fondul recursului Argumentele de fapt și de drept relevante. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. PENTru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 13 alin. (3)-(5) din Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5484/29 septembrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind recunoașterea și echivalarea competențelor profesionale: "comisia de evaluare numită pentru recunoașterea și echivalarea competențelor profesionale dobândite formal, nonformal și informal întocmește periodic lista cuprinzând cadrele didactice care îndeplinesc condițiile minimale prevăzute la art. 10 și care au dobândit cel puțin 100 de credite conform grilei de echivalare și o transmite Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Direcția generală management, resurse umane și rețea școlară". Direcția generală management, resurse umane și rețeaua școlară verifică listele transmise și elaborează ordinul ministrului pentru recunoașterea competențelor profesionale dobândite formal, nonformal și informal de cadrele didactice care îndeplinesc condițiile minimale prevăzute la art. 10 în vederea emiterii atestatelor de recunoaștere și echivalare a competențelor dobândite formal, nonformal și informal. Procedura de recunoaștere și echivalare a competențelor profesionale dobândite formal, nonformal și informal se finalizează cu acordarea Atestatului de recunoaștere și echivalare a competențelor dobândite formal, nonformal și informal, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 185/2013, Ministerul Educației Naționale, înființat prin reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și prin preluarea activității și structurilor specializate de la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea Strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, tehnologiei, dezvoltării tehnologice și inovării. Înalta Curte constată că atâta timp cât recurentul-pârât, din culpa sa, nu a finalizat procedura privind acordarea Atestatului de recunoaștere și echivalare a competențelor dobândite formal, nonformal și informal, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2 se constată refuzul nejustificat al acestuia de soluționare a unei cereri, ceea ce vatămă interesele legitime ale intimatelor-reclamante. Astfel fiind, se constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Prin motivele de recurs formulate, recurentul nu face altceva decât să prezinte situația de fapt și de drept a litigiului, necriticând soluția instanței de fond. De altfel, Înalta Curte constată că recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.: "când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești". Cu alte cuvinte, când instanța a săvârșit un "exces de putere". Instanța săvârșește un "exces de putere" când, fie pronunță o hotărâre judecătorească fără nicio competență în acea problemă, fie chiar și numai când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Într-o încercare de definire a sintagmei "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești",s-a considerat că aceasta semnifică intruziunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească. Aceasta s-ar putea produce când instanța săvârșește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfințește, cu valoare legală, texte abrogate, când contestă puterea legiuită altor texte, când critică pe legiuitor, când aplică o lege adoptată, înaintea intrării ei în vigoare, când se pronunță pe cale de dispoziții generale. În practica instanței supreme s-a statuat că prin exces de putere nu se pot înțelege decât acele atingeri aduse de judecători principiilor constituționale care determină, în interesul general, limitele în care trebuie să se restrângă diferitele puteri, iar nu orice violare de lege sau abateri de la simple reguli de competență. Conform doctrinei, "excesul de putere" derivă din trecerea abuzivă a "barierelor" între funcțiile ce revin autorităților publice și el este un exces față de limitele fixate prin norme constituționale. Astfel spus, "excesul de putere" constă în încălcarea de către judecători a principiului separației puterilor în stat, în imixtiunea lor în atribuțiile puterii legislative sau executive. Înalta Curte constată că, în cauza de față, nu ne aflăm în niciuna din ipotezele prezentate mai sus. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs PENTru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.